Video INTERVIU: Răzvan Mazilu - Un anume tip de inconştienţă, pe care o aveam la 20 de ani, îmi dispare acum - VIDEO

Răzvan Mazilu şi actorul Dan Badea au prezentat, la Festivalul European al Spectacolului (FEST) de la Timişoara, spectacolul "Şaraiman", cu un concept semnat de Mazilu.

"Şaraiman", o colaborare între Teatrul Odeon din Bucureşti şi Fundaţia perfoRM, reuneşte trei ipostaze artistice aparent incompatibile - dans contemporan, stand-up comedy şi muzică lăutărească interpretată de Romica Puceanu. Alăturarea acestora se concretizează într-o invitaţie de a privi cu un ochi (auto)critic, cu mult umor, o temă de meditaţie mereu actuală, profund umană: teama de ratare.

Despre reacţia publicului, Răzvan Mazilu spune, în interviul acordat MEDIAFAX, că a fost "minunată" şi că, întotdeauna când colaborează cu Teatrul Naţional din Timişoara, găseşte spectatori extrem de curioşi, "dispuşi să înţeleagă, să vadă, să primească".

Artistul vorbeşte în interviu şi despre noul spectacol pe care îl prgăteşte la Teatrul Naţional din Timişoara - "Maria de Buenos Aires", a cărui coregrafie o semnează.

De asemenea, Răzvan Mazilu spune că pentru a crea un spectacol se inspiră din foarte multe lucruri, de la o relaţie la un zbor cu avionul printre nori.

Totodată, Răzvan Mazilu vorbeşte în interviu despre "profesia" de artist, despre proiectele sale şi despre rolul spectatorului.

Vă prezentăm interviul acordat de Răzvan Mazilu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Cum vi s-a părut reacţia publicului din Timişoara în timpul spectacolului "Şaraiman"?

Răzvan Mazilu: Întotdeauna publicul din Timişoara este extrem de curios, de cald, de disponibil, de dispus să înţeleagă, să vadă, să primească. Sigur că nu este prima oară când vin aici, am o relaţie foarte specială cu Timişoara şi de lungă durată. Am o istorie a colaborării mele cu Timişoara, o istorie foarte frumoasă, foarte specială, foarte plină de evenimente, de întâmplări, de aventuri, de contexte cu totul unice dintre cele care nu-ţi apar de două ori în viaţă şi dintotdeauna am lucrat extraordinar cu Teatrul Naţional din Timişoara. Iată acum o nouă întâlnire în acest festival, care este o şansă pentru un oraş. O şansă pe care Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" o dă, o oferă. Sunt a doua oară prezent la Timişoara cu spectacolul "Şaraiman" şi mă temeam un pic, pentru că îmi doream ca reacţia publicului să fie cel puţin aceeaşi ca cea de data trecută şi a fost o reacţie minunată.

Reporter: Apropo de reacţiile publicului, jucaţi acest spectacol de ceva vreme. Au reacţionat diferit spectatorii în oraşele în care aţi fost?

Răzvan Mazilu: Cu foarte mici excepţii. Cu nuanţe. Aşa cum şi felul de a fi al oamenilor diferă de la oraş la oraş, de la zonă la zonă geografică, fiecare vine cu informaţia lui, cu bagajul lui cultural, cu ritmul lui, cu cunoştinţele lui, dar, în esenţă, toţi oamenii râd şi plâng în faţa aceloraşi mari lucruri, mari probleme, mari teme, mari idei.

Reporter: Revenind la colaborarea dumneavoastră cu Teatrul din Timişoara. Acum pregătiţi un nou spectacol. Despre ce este vorba?

Răzvan Mazilu: Este o nouă colaborare pentru opereta tango "Maria de Buenos Aires", pe muzica lui Astor Piazzolla. Este o muzică extraordinară, o muzică genială, un personaj fabulos această Maria. În regia Adei Lupu, eu mă ocup de partea de coregrafie. Din punct de vedere al conceptului coregrafic este o fuziune între mişcarea liberă, mişcare plastică, corporală a actorilor şi elemente de tango argentinian.

Reporter: Cum s-a desfăşurat castingul pentru acest spectacol, ce a contat în alegerea artiştilor care vor juca?

Răzvan Mazilu: Disponibilitatea pentru mişcare şi ritmul.

Reporter: Sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi artişti români. Au existat, totuşi, de-a lungul timpului, spectacole pe care v-aţi fi dorit să le faceţi şi nu aţi reuşit?

Răzvan Mazilu: Întotdeauna există lucruri pe care ai să le spui, aşa cum şi în viaţa de toate zilele, în cotidian, noi, ca oameni, avem foarte multe lucruri a ne spune şi nu ajungem să ne spunem sau nu apucăm sau n-avem curajul sau aşteptăm să vină momentul în a spune ceva, cuiva. Aşa şi în artă, sigur că noi, ca artişti, ne dorim să aducem la rampă cât mai multe lucruri, cât mai multe spectacole. Unele spectacole le aducem cu curaj, cu un pic de nebunie. Altele le lăsăm să se dospească şi le aducem mai târziu, atunci când considerăm că s-au rotunjit, s-au împlinit, s-au articulat suficient încât să apară în public. Alte spectacole poate nu avem curajul să le aducem niciodată, pentru că - vă spun ce simt eu - simt că nu mă ridic la nivelul acelei idei. În orice caz, în toată cariera, lucrurile le-am făcut considerând că trebuie - cu curaj, cu foarte mult curaj - să lucrezi şi să creezi, crezând foarte tare în ceea ce doreşti să spui şi neţinând cont de părerea nimănui.

Reporter: Vorbiţi de curaj şi de nebunie. Există cumva vreun risc pe care nu vi l-aţi asuma niciodată în crearea unui spectacol?

Răzvan Mazilu: Tot timpul mi-am asumat foarte multe riscuri şi am ars etape de-a lungul carierei mele, dar pe măsură ce timpul trece în carieră, un anume tip de inconştienţă, pe care o aveam la 20 de ani, îmi dispare acum, la 40. Nu ştiu dacă e un semn al maturităţii, al înţelepţirii, dar simt o mai mare responsabilitate în faţa publicului. Simt că toate ideile, toate viziunile, toate conceptele care îmi trec prin minte trebuie să fie foarte bine articulate, trebuie să intereseze cu adevărat publicul care vine. Să nu fie numai obsesia mea, ci în obsesia mea să se recunoască toţi ceilalţi. Consider că a aduce pe scenă un spectacol este un act de mare responsabilitate.

Reporter: Ce vă inspiră să creaţi un spectacol?

Răzvan Mazilu: Orice mă poate inspira. Absolut orice. O muzică, o poveste pentru copii sau pentru oameni mari, un roman, un prieten, o relaţie, o iubire, un zbor cu avionul printre nori, un oraş frumos cum este Lisabona de exemplu, pe care am văzut-o acum doi ani şi care mi s-a părut foarte inspiratoare şi foarte plină de inspiraţie. Foarte multe lucruri.

Reporter: Există o reţetă a succesului?

Răzvan Mazilu: Nu cred. Cred că rămân valabile aceleaşi lucruri: profesionalism, credinţă, muncă, conştiinţa propriei valori şi, în acelaşi timp, modestia şi umilinţa cu care te prezinţi în faţa publicului şi cu care trebuie să fii recunoscător că ţi se oferă şansa de a avea o profesie extraordinară - profesia, între ghilimele, de artist, de dansator, de actor, de coregraf, de regizor, în care noi ne jucăm ca nişte oameni mari şi mai suntem şi plătiţi pentru asta.

Reporter: La ce proiecte lucraţi acum?

Răzvan Mazilu: Acum lucrez la Bucureşti la un proiect pentru Teatrul de Comedie, care va fi la sfârşitul anului. La coregrafia la "Maria de Buenos Aires" şi mă gândesc la un nou spectacol de dans în care să fiu şi interpret.

Reporter: Un nou "Şaraiman"?

Răzvan Mazilu: Altceva. Total altceva decât "Şaraiman".

Răzvan Mazilu este un artist complex, care a impus şi popularizat în rândul marelui public, pe scenele din România, dansul contemporan şi teatrul-dans. Cu numeroase premii (trofeul UNITER, medalia Ordinul Cultural în grad de Cavaler, premiul Operei din Paris), cu spectacole prezentate şi montate în contexte internaţionale de prestigiu, Mazilu abordează cu lejeritate stiluri şi ipostaze diverse, de la regia de teatru la coregrafie, de la dans contemporan la musical, de la actorie la crearea de costume de scenă.

Organizat de Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara, cu sprijinul Ministerului Culturii, al Primăriei şi al Consiliului Local al Municipiului Timişoara, cărora, anul acesta, li s-au alăturat Institutul Cultural Român şi Uniunea Teatrală din România (UNITER), Festivalul European al Spectacolului Timişoara - Festival al Dramaturgiei Româneşti (FEST-FDR) a propus, în premieră pentru ediţia 2014, ca evenimentul să fie prezentat în două perioade diferite. Astfel, Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR) a avut loc în perioada 14 - 18 mai, iar Festivalul European al Spectacolului (FEST) se desfăşoară începând de marţi până pe 17 iunie.

Festivalul European al Spectacolului include şi o secţiune outdoor, în care reprezentaţiile sunt scoase din sălile de teatru şi sunt montate în spaţii neconvenţionale.