INTERVIU - Soprana Laura Tătulescu: "Acasă" mă simt întotdeauna pe scenă

Una dintre cele mai aclamate soprane române din lume, Laura Tătulescu a mai povestit în interviul acordat MEDIAFAX despre cum a colaborat cu regizorul american Woody Allen pentru opera "Gianni Schicchi", despre dificultăţile pe care le întâmpină artiştii din lumea operei, dar şi despre planurile sale de viitor.

Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de Laura Tătulescu:

Reporter: V-aţi născut şi v-aţi petrecut copilăria în Statele Unite ale Americii, aţi revenit în România, aţi debutat internaţional pe scena Operei din Viena şi cântaţi foarte mult în Germania. Unde vă simţiţi acasă?

Laura Tătulescu: Acasă mă simt întotdeauna pe scenă. Cânt într-adevăr foarte mult la Bayerische Staatsoper, în Munchen, unde cariera mea evoluează aşa cum mi-am dorit. Aici am fost, recent, distinsă cu Opern Festspielpreis 2011 - pentru premiera absolută a operei "Make No Noise", de Miroslav Srnka, unde am intepretat rolul Hanna (o asistentă respinsă de societate, cu incapacităţi grave de comunicare), dar şi pentru Zerlina în "Don Giovanni" şi Marzelline în "Fidelio" -, toate rolurile fiind interpretate în cadrul festivalului de operă din Munchen. Acest premiu se acordă unui singur solist în fiecare an. M-am bucurat să fiu eu de data asta.

Rep.: Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat, ca artist, în şcoală?

L. T.: Să nu mă mint pe mine însămi şi să-mi înfrunt problemele, că nu o va face nimeni pentru mine.

Rep.: Dar de la colegii de scenă?

L. T.: De la ei am învăţat ce înseamnă să fii profesionist.

Rep.: Cum a fost colaborarea cu soprana Angela Gheorghiu în "La Boheme", care a avut două reprezentaţii cu casa închisă la Munchen?

L. T.: A fost o fericire indescriptibilă. Am adorat-o pe Angela de când eram studentă. Îi cumpăram toate înregistrările de cum apăreau, o urmăream la televizor. Am admirat-o în tot ceea ce a făcut şi o admir în continuare. Măestria ei este unică. Am fost mândră să cânt alături de ea.

Rep.: Cum aţi colaborat cu Woody Allen la spectacolul "Gianni Schicchi"?

L. T.: A pus în scenă toată opera într-o săptămână. Lucrurile şi ideile pe care le-a avut s-au dezvoltat pe parcurs, lucrul în echipă fiind un factor foarte important. Producţia a avut un mare succes, atât de presă, cât şi de public.

Rep.: Care este diferenţa dintre Woody Allen şi alţi regizori de operă cu care aţi colaborat?

L. T.: Fiecare regizor are o altă metodă de lucru: unii vor fi mai pasionaţi, lăsând artistul să-şi dezvolte un personaj pornind de la o simplă idee, alţi regizori vor fi mai stricţi în ceea ce priveşte fiecare mişcare, într-un anume moment, nelăsând artistul să aducă o contribuţie proprie - ceea ce ucide spiritul şi dorinţa de creativitate a artistului. Există o fascinaţie în a putea spune că lucrezi cu Woody Allen. Chiar dacă a fost prima operă pe care a pus-o în scenă, profesionalismul şi pregătirea i-au fost la cel mai înalt nivel.

Rep.: Lumea operei este văzută ca un mediu strălucitor, plin de clasă. Care sunt însă greutăţile de după "cortină"?

L. T.: Fiecare cântăreţ îşi are propriile frustrări şi fiecare se manifestă altfel. Nu cred ca cineva să nu fi trecut vreodată prin greutăţi - indiferent de care. Probleme sunt de tot felul: depresii, atacuri de panică, neîncredere (fie în noi înşine, fie în alţii) etc... Ne întărim din greutăţi, nu din lucrurile uşoare. Pentru tot ce mi-a trimis Dumnezeu, Îi mulţumesc.

Rep.: Călătoriţi foarte mult, pentru a cânta în spectacole din diferite ţări. Pentru a avea un mediu confortabil oriunde, aveţi superstiţii, obiecte dragi pe care le luaţi cu dumneavoastră?

L. T.: Da. Am o cruce de foarte mulţi ani, pe care o iau peste tot unde merg.

Rep.: Există un artist cu care vă doriţi să colaboraţi, un spectacol în care vă doriţi să jucaţi şi încă nu aţi avut ocazia?

L. T.: Am avut plăcerea şi norocul să cânt cu cei mai mari artişti ai timpului nostru: de la Angela Gheorghiu şi Renee Fleming la Placido Domingo. Dacă, pe viitor, repertoriul nostru se va lega, mi-ar plăcea să cânt cu Bryn Terfel. În privinţa spectacolelor, sunt multe roluri pe care vreau să le cânt. Melisande din "Pelleas şi Melisande", de Claude Debussy, este, însă, o fierbinte dorinţă a mea. Este o muzică cu totul şi cu totul specială şi o provocare din punct de vedere dramatic.

Rep.: Ce alte spectacole aveţi în agendă, în viitorul apropiat?

L. T.: Urmează apariţii la prestigioasele festivaluri de la Edinburgh şi Glyndebourne, la Dresda, alături de Staatskapelle Dresden şi maestrul Christian Thielemann, la Santa Fe, la Florenţa, cu Orchestra Maggio Musicale Fiorentino, sub bagheta maestrului Zubin Mehta.

Născută în Bridgeport, Connecticut, Statele Unite ale Americii, soprana Laura Tătulescu a debutat în 2005, la Opera de Stat din Viena, iar trei ani mai târziu cânta la Opera din Los Angeles într-un spectacol regizat de Woody Allen. Recent, ea a cântat alături de Angela Gheorghiu la Festivalul de Operă de la Munchen, în "La Boheme".

(Material realizat de Oana Ghiţă, oana.ghita@mediafax.ro).