INTERVIU - Thierry Frémaux: Generaţia nouă de regizori români este puternică

"Toţi regizorii, ca Muntean, Mungiu, Porumboiu, Puiu, Caranfil, sunt diferiţi. Sunt regizori care aduc ceva nou şi cred că, din motivul acesta, generaţia este puternică, formată din realizatori de film puri", a declarat Thierry Frémaux pentru MEDIAFAX, adăugând că "principalul subiect care contează pentru ei este cinema-ul".

Despre selecţia Festivalului de la Cannes, Frémaux spune că "este făcută chiar de filmele pe care le vizionează" şi reprezintă "fotografia anului". În plus, acesta menţionează că toate filmele trimise organizatorilor festivalului sunt urmărite. "Vrem să fim atenţi la fiecare. Este un fel de democraţie a cinematografiei şi, oricine ar fi regizorul, îl vom trata cu aceeaşi grijă".

Delegatul general al Festivalului de Film de la Cannes a fost prezent în Capitală pentru a susţine spectacolul "Lumière!", dedicat inventatorilor cinematografului, în încheierea Les Films de Cannes à Bucarest.

Selecţia spectacolului a cuprins peste 350 de "vederi" de 15 secunde, aşa cum se numeau în 1895, când fraţii Auguste şi Louis Lumière au dat maşinăriei proiectate de Thomas Edison un scop nou.

"Sunt trei modalităţi de a privi filmele mute - în linişte, în linişte cu acompaniament de pian, dar eu nu sunt pianist, şi în linişte căreia i se adaugă comentarii", a spus Frémaux în deschiderea proiecţiei împărţite în capitole, care au cuprins imagini de familie, care ilustrează Franţa care munceşte, care se amuză, Parisul anului 1900, dar şi imagini din Irlanda, Palestina, Egipt şi Mexic.

Unele regizate, altele cu scop documentar, filmele fraţilor Lumière, alături de comentariile amuzante, dar pline de informaţii utile ale lui Frémaux, "au vrut să arate lumea în naturaleţea ei", a mai spus directorul Institutului Lumière din Lyon, Franţa.

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, iniţiat în 2010 de regizorul Cristian Mungiu, cu sprijinul delegatului general al Festivalului de la Cannes, s-a desfăşurat între 23 şi 29 octombrie, la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu şi CinemaPRO.

Thierry Frémaux a fost prezent la prima ediţie a evenimentului românesc şi a revenit de-a lungul anilor în Capitală, ca invitat.

Thierry Frémaux, în vârstă de 55 de ani, a fost director artistic al Festivalului de Film de la Cannes din 2001 până în 2008, când a devenit delegat general al prestigiosului eveniment. Responsabil de selecţia filmelor din festival, Frémaux a readus reprezentanţii studiourilor americane pe covorul roşu, a inclus lungmetraje de animaţie în selecţie, a continuat deschiderea către cinematografiile exotice, şi-a asumat anumite riscuri cu pelicule cu mesaj politic şi a instituit difuzarea unor pelicule clasice restaurate.

Prezentăm interviul acordat de Thierry Frémaux agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Ce aşteptări aveţi pentru ediţia din 2016 a Festivalului de Film de la Cannes?

Thierry Frémaux: Ca în fiecare an, după ce trece vara, începe procesul de selecţie. Desigur, ştiu multe, am nişte aşteptări, dar ele nu înseamnă realitate. Acum este greu să spui că va fi într-un fel sau altul, pentru că încă aşteptăm să vedem filmele. Eu nu fac selecţia. Selecţia este făcută chiar de filmele pe care le vedem. Ele vin şi spun "Hei, sunt aici, alege-mă!".

Rep.: Care sunt paşii în realizarea selecţiei?

T. F.: Din iunie până în octombrie, este foarte important să facem un bilanţ, să ne gândim la ce am făcut, dar şi la ce fac alte festivaluri - ca Veneţia, Toronto -, pentru a putea deduce atmosfera cinematografică a anului. Faptul că sunt aici, cum am fost şi în Mexic, în China, în Statele Unite, este un alt pas - să cunoşti şi să intri în contact cu oamenii. După ce se întocmesc liste, se urmăresc filmele şi se face selecţia. Până în luna decembrie, se ia contact cu cineaştii, cu oamenii implicaţi în industria filmului. Apoi, din ianuarie, se urmăresc filmele.

Rep.: Care este calitatea indispensabilă unui film pentru a face parte din selecţia Festivalului de la Cannes?

T. F.: Este greu de spus. Cred că filmul trebuie să aducă ceva nou. Selecţia de la Cannes este fotografia anului. Este felul de a spune "iată cinematografia de anul acesta", iar, după fiecare cinci ani, se poate face o analiză a ceea ce am realizat. Ce am descoperit. De exemplu, această nouă generaţie de cineaşti români. A fost ceva foarte important, dar nu am putut spune imediat acest lucru. Este ceva interesant în ţara asta. Filmul trebuie să aducă şi ceva din ţara din care vine. Este important pentru fiecare ţară şi regizor din lume să fie siguri că, într-o zi, pot avea acces la selecţia oficială. Pentru ediţia trecută, am văzut 1.800 de filme, în total, pentru că toate filmele transmise nouă sunt vizionate. Vrem să fim atenţi la fiecare. Este un fel de democraţie a cinematografiei şi, oricine ar fi regizorul, îl vom trata cu aceeaşi grijă. Asta nu înseamnă că, dacă filmul este bun, va fi ales, dar vrem ca Festivalul de Film de la Cannes să fie genul de uşă deschisă. Aşa cum s-a întâmplat şi cu Cristian Mungiu sau cu primul film al lui Guillermo del Toro. Este ceva ce vreau ca oamenii să simtă - Cannes este o competiţie dură, dar şi un loc cu mare pasiune pentru cinema.

Rep.: Cum definiţi cinematografia românească?

T. F.: Ce mi-a plăcut mult, la început, aici, este că România este o ţară importantă în cinematografia contemporană, cu o minunată generaţie de regizori, dar ea a fost de foarte mulţi ani aşa. Cinematografia acestei ţări este mare, dar era şi în urmă cu câteva decenii, precum Franţa. Ce-mi place este că toţi regizorii - (Radu, n.r.) Muntean, (Cristian, n.r.) Mungiu, (Corneliu, n.r.) Porumboiu, (Cristi, n.r.) Puiu, (Nae, n.r.) Caranfil - sunt diferiţi. Sunt regizori care aduc ceva nou şi cred că, din motivul acesta, generaţia este puternică, formată din realizatori de film puri. Principalul subiect care contează pentru ei este cinema-ul. Sigur, sunt echipe şi ele sunt diferite, dar cred că este un tip de cinematografie modernă care arată cum este România astăzi. Pentru mine, este cinema original. Să dai ştiri despre filme înseamnă să dai ştiri despre lume. De asta cred că este important să le avem în fiecare an la Cannes. Acum aşteptările sunt mari, iar asta poate fi totodată periculos.

Rep.: Care a fost pelicula care v-a plăcut cel mai mult de la ediţia din acest an a Festivalului de Film de la Cannes?

T. F.: Nu pot să dau un asemenea răspuns, pentru că selecţia oficială înseamnă mai mult sau mai puţin 50-60 de filme, 20 în competiţie, 20 în secţiunea Un Certain Regard, 10 în afara competiţiei şi multe altele - în Quinzaine des Réalisateurs şi Semaine de la Critique.

Unul dintre ele ar fi "La Tête haute", al lui Emanuelle Bercot, care a fost foarte social şi puternic şi nu strălucitor, deşi o are pe Catherine Deneuve în distribuţie. Mi-a plăcut ideea, pentru că a fost riscant. Mi-au plăcut şi răspunsurile publicului şi ale presei, pentru că la Cannes este posibil să ai totul - cinema, strălucire, dar şi să fii independent. Mi-a plăcut proiectul lui Jacques Audiard, un film franţuzesc care vorbeşte despre diverse realităţi, care nu este ceva ce ar fi făcut fraţii (Joel şi Ethan, n.r.) Coen, del Torro (membru al juriului ediţiei de anul acesta, prezidat de fraţii Coen, n.r.), dar lor le-a plăcut mult. Şi îmi place această legătură la Cannes, să ai un juriu deschis, ca noi, şi devotat pasiunii pentru cinema. A fost o ediţie bună!