INTERVIU - Vlad Petri, la TIFF 2014: Montând "Bucureşti, unde eşti" am sesizat caracterul de spectacol al protestelor

Documentarul "Bucureşti, unde eşti?", de Vlad Petri, a fost proiectat joi seară la Festivalul de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca.

Regizorul Vlad Petri a povestit în interviul acordat MEDIAFAX că filmările pentru documentarul "Bucureşti, unde eşti?" au durat un an, în primele două luni mergând în fiecare zi în Piaţa Universităţii. "(...) apoi mai rar pentru că ce se întâmpla în Piaţă devenise un lucru unitar şi egal de la o zi la alta şi mai mergeam când se mai schimbau unele lucruri, când aveam intuiţia sau mă anunţau diverşi oameni că azi fac un alt fel de protest", a declarat acesta.

Ce au în comun un fost ofiţer de poliţie, un dresor de câini, fondatorul unui partid politic şi protestatarii antiguvern? Cu toţii s-au întâlnit pe străzile Bucureştiului la 23 de ani de la Revoluţie. La 23 de ani de la Revoluţie, românii se întorc pe străzile Bucureştiului, recucerind spaţiul public. Regizorul le urmăreşte poveştile pe parcursul unui an, de la debutul protestelor până la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Un film despre oameni în acelaşi timp impulsivi şi curajoşi, pierduţi şi devastaţi, despre o revoluţie care devine o absurditate tragică. Acesta nu este un film didactic despre un eveniment politic, ci mai degrabă un portret intim, personal, despre oameni şi poveştile lor din stradă, potrivit sinopsisului.

Montajul filmului a fost dificil, a spus Vlad Petri în interviul acordat MEDIAFAX, precizând că a fost foarte greu de găsit o direcţie a documentarului. "Cred că acum, dacă aş face din nou filmul, aş filma diferit şi aş urmări altcumva lucrurile. Sunt mulţumit de ce a ieşit, dar cumva ne-a fost greu în perioada de montaj să găsim o direcţie. Plecasem de la premisa unui film foarte revoluţionar, fiind în mijlocul protestelor nu puteam să le văd dinafară şi mi se părea că efectiv o să schimbe lumea lucrurile astea. Treptat, la montaj ne dădeam seama de caracterul ăsta de performance, de spectacol, de transformarea în altceva", a spus acesta.

De asemenea, Vlad Petri a spus că, în primele zile când a filmat protestele din 2012, i-a fost mai uşor, pentru că lumea nu îl cunoaştea. "(...) după ce am început să postez materiale, deja mă cunoşteau destul de mulţi şi îşi cam schimbau atitudinea când mă vedeau sau încercau să iasă bine cumva", a completat acesta.

Pe de altă parte, acesta a declarat că a filmat şi la protestele pentru Roşia Montană, având în jur de 80 de ore de material filmat. "În momentul ăsta, vreau ca următorul film să fie despre altceva. Nu vreau să fac doar filme despre proteste. Nu îmi place rutina", a mai spus acesta.

Întrebat dacă a avut probleme cu jandarmii pe parcursul filmărilor, regizorul a precizat: "După un timp, ne ştiam şi au schimbat şi ei tactica, de la violenţele de la început şi intervenţiile în forţă, treptat au adus negociatori, au devenit mai relaxaţi în raport cu protestarii şi cu mass-media".

Prezentăm în continuare interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de regizorul Vlad Petri:

Reporter: În momentul în care ai început să faci "Bucureşti, unde eşti?" erai în căutarea unui subiect sau efectiv, la presiunea din stradă, ai decis să faceţi acest documentar?

Vlad Petri: Eu, în perioada aceea, lucram la un proiect mai mare despre fostele republici sovietice din Asia Centrală şi Caucaz, unde am fost împreună cu câţiva prieteni, am făcut fotografii şi am filmat. Voiam chiar să facem un film de lung metraj şi au început protestele şi am ajuns în stradă şi lucrurile s-au întâmplat pe măsură ce filmam. Nu am plecat la drum sau nu mi-am propus un proiect despre proteste înainte de a începe.

Rep.: Cât timp ai filmat pentru "Bucureşti, unde eşti?"?

V. P.: Ca durată, am filmat un an, ca zile în primele două luni, am mers aproape în fiecare zi, apoi mai rar, pentru că ce se întâmpla în Piaţă devenise un lucru unitar şi egal de la o zi la alta şi mai mergeam când se mai schimbau unele lucruri, când aveam intuiţia sau mă anunţau diverşi oameni că azi fac un alt fel de protest.

Rep.: Ca ore, cât a însemnat?

V. P.: În jur de 60 de ore, dar era material destul de concentrat, nu filmam chiar orice. Mă focusam pe anumite lucruri.

Rep.: Ai avut probleme privind participarea ta la proteste ca regizor? Probleme cu jandarmii sau cu oamenii din Piaţă? Te-au împiedicat să filmezi?

V. P.: Cred că în primele zile îmi era mai uşor, pentru că lumea cumva nu mă ştia, după ce am început să postez materiale, deja mă cunoşteau destul de mulţi şi îşi cam schimbau atitudinea când mă vedeau sau încercau să iasă bine cumva. Cu jandarmii, după un timp, ne ştiam şi au schimbat şi ei tactica, de la violenţele de la început şi intervenţiile în forţă, treptat au adus negociatori, au devenit mai relaxaţi în raport cu protestarii şi cu mass-media.

Rep.: În "Bucureşti, unde eşti?" este capitolul "Oameni". Veneau oamenii să vorbească ei cu tine sau îi chemai, îi întrebai?

V. P.: De cele mai multe ori se întâmpla să ajung în mijlocul unei discuţii şi să pot să... Uneori mi se părea că devin chiar invizibil. Aveam cumva şi norocul să am şi o cameră nu foarte mare şi să reuşesc să mă infiltrez şi să creez şi relaţii cu ei şi să iau parte la discuţii care mi se păreau interesante şi importante.

Rep.: Nu ai avut un scenariu, deci nu ai avut nici replici, fiind deja din mijlocul discuţiilor. Ţi-a fost mai greu la montaj să le potriveşti încât să prindă un contur?

V. P.: Cred că acum, dacă aş face din nou filmul, aş filma diferit şi aş urmări altcumva lucrurile. Sunt mulţumit de ce a ieşit, dar cumva ne-a fost greu în perioada de montaj să găsim o direcţie. Plecasem de la premisa unui film foarte revoluţionar, fiind în mijlocul protestelor nu puteam să le văd dinafară şi mi se părea că efectiv o să schimbe lumea lucrurile astea. Treptat, la montaj ne dădeam seama de caracterul ăsta de performance, de spectacol, de transformarea în altceva.

Rep.: Da, pe alocuri dialogurile erau suprarealiste. Ai fost în mijlocul lor. Cum ai văzut după, când te-ai extras din mijlocul evenimentelor?

V. P.: A fost o schimbare destul de mare şi am încercat să o luăm în considerare, să nu plecăm la drum cu o idee preconcepută, că o să facem un film despre protestele astea şi cât de importante au fost. Am vrut să ne concentrăm pe oameni, pe poveştile lor şi să ne surprindă indiferent unde duc lucrurile, chiar dacă uneori anumite secvenţe pot fi văzute la graniţa cu derizoriul sau în cheia asta de tragicomedie. Am fost foarte consecvenţi la montaj.

Rep.: Ai prezentat filmul la Festivalul de la Rotterdam. Care a fost reacţia acolo?

V. P.: Filmul a fost în selecţia oficială şi a făcut parte dintr-o secţiune care se numeşte "Statul Europa" şi cred că a fost o perspectivă interesantă despre ce înseamnă protestele acum în Europa. Chiar vorbeam cu unii care îmi spuneau că văd că un protest care începe foarte furios şi tumultuos şi se pierde pe parcurs fără o direcţie, lucru pe care l-au întâlnit şi la ei. Publicul din Balcani a reacţionat cel mai puternic, fizic cumva, pentru că s-au regăsit în oamenii aceştia şi au zis că asta se întâmplă şi la ei, indiferent că erau din Bulgaria, Croaţia, spaţiul ex-sovietic.

Rep.: Documentarul va mai fi proiectat la vreun festival în perioada următoare?

V. P.: Da. Filmul o să intre în România, în cinema, de săptămâna viitoare şi după aceea vom merge prin ţară şi peste o lună o să merg la Odessa, la Festivalul de Film de la Odessa.

Rep.: Cum crezi că va fi acolo având... (în vedere situaţia politică, n.r.)

V. P.: Sunt extrem de curios, pentru că este într-o secţiune unde sunt filme despre proteste, se numeşte "Drumul spre libertate". Mai este un film, "Maidan", care a fost la Cannes de curând, şi "The Square", despre Egipt, care a fost nominalizat la Oscar, deci sunt într-o selecţie foarte bună şi sunt curios cum o să li se pară protestele la vest de ei, în ţara vecină.

Rep.: Aseară, înainte de proiecţia filmului, spectatorii au primit câte o sticlă de apă de 0,5 de litri, acel simbol al protestelor "Uniţi, salvăm". Cum ţi s-a părut gestul lor? Fiecare a primit câte o sticluţă pentru susţinere, nu?

V. P.: A fost un lucru gândit din partea organizatorilor Festivalului (TIFF, n.r) şi au vrut cumva să lege 2012 de ceea ce s-a întâmplat în toamna anului trecut. Cred că oamenii au plecat de la film şi cu o amintire. Cu sticluţa asta şi cu informaţii despre film şi cumva gestul ăsta pregăteşte o posibilă continuare.

Rep.: Te-ai gândit când au fost protestele din toamnă, cu câinii maidanezi, cu Roşia Montană, te-ai gândit să mergi din nou să filmezi?

V. P.: Am fost la protestele Roşia Montană, am fost destul de des şi chiar am în jur de 80 de ore de material, dar, în momentul ăsta, vrea ca următorul film să fie despre altceva. Nu vreau să fac doar filme despre proteste. Nu îmi place rutina.

Rep.: Chiar dacă filmul tău prezintă protestele, documentarul are un mesaj, nu? Care ar fi acela?

V. P.: Vreau ca fiecare să-şi pună întrebări legate de felul în care ne manifestăm în stradă, ce înseamnă strada, încotro mergem, ce lucruri ar trebui schimbate. Şi nu vreau să spun "uite e bine sau rău". E o observaţie a unor oameni care au ieşit pentru o schimbare.

Rep.: Aveam o curiozitate. În film este un domn care vrea să îşi facă un partid politic. Ţi-a cerut numărul de telefon. I-ai dat numărul bun de telefon?

V. P.: Da, fiind în situaţia aia efervescentă, m-am întâlnit cu el chiar după violenţe, exact cum sunt prezentate în film şi era nebunia asta a străzii. Da, i-am dat numărul meu de telefon. În film nu apare tot numărul. E scoasă o cifră. Era un pic prea mult cartea de vizită pe ecran.

Rep.: Te-a sunat?

V. P.: Da, m-a sunat. A vrut să mă cheme la înfiinţarea partidului. Ce a fost interesant în legătură cu el a fost reîntâlnirea de la avanpremiera de la Festivalul One World, de la Muzeul Ţăranului Român (din Bucureşti, n.r.). A venit şi la final a luat microfonul şi a vorbit, sala l-a aplaudat, a fost un fel de "empowerment" pentru el şi mi-a plăcut lucrul ăsta ca efect al filmului.

Regizorul Vlad Petri a precizat că, în prezent, lucrează la trei proiecte de lungmetraje, precizând că "sunt într-o fază destul de incipientă".

Regizor de film şi fotograf, ale cărui proiecte sunt axate pe probleme sociale şi politice, desfăşurate în România şi în ţările din Orientul Mijlociu, Vlad Petri este masterand în antropologie vizuală şi media la Universitatea Freie din Berlin. "Bucureşti, unde eşti?" este primul său lungmetraj.

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca se desfăşoară în perioada 30 mai - 8 iunie şi este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Film şi Cultură Urbană. TIFF Bucureşti va avea loc între 10 şi 19 iunie, iar TIFF Sibiu, între 25 şi 29 iunie.