INTERVIU: Zamfiroiu - Vor fi nemulţumiri la ICR. Unii angajaţi nu vor mai avea funcţii de conducere

În interviul acordat MEDIAFAX, Lilian Zamfiroiu, care, pe 26 decembrie, va împlini şase luni de la preluarea mandatului de preşedinte al ICR, a mai spus că, după intrarea în vigoare a noii organigrame a instituţiei, la 1 ianuarie 2014, vor exista persoane nemulţumite de această structură, având în vedere că 16 dintre cele 36 de posturi de conducere vor deveni executive. Acesta a subliniat că este vorba de o schimbare a structurii "destul de dureroasă", dar modificarea se realizează în contextul legii care prevede că numărul total al funcţiilor de conducere dintr-o instituţie publică este de maximum 12% din numărul total al posturilor aprobate.

Pe de altă parte, preşedintele ICR a declarat în interviul acordat MEDIAFAX că va fi pus la punct un nou regulament de funcţionare şi organizare al comisiei mixte Institutul Cultural Român - Ministerul Afacerilor Externe, în care vor fi incluse criteriile privind evaluarea conducerilor filialelor din străinătate. Zamfiroiu a spus că, în privinţa revocărilor decise de fostul preşedinte al ICR Andrei Marga, dar şi la nivelul altor evaluări, au fost uneori "deosebiri flagrante" de apreciere la nivelul celor două instituţii.

Referitor la deschiderea ICR Beijing, preşedintele ICR a spus că directorii şi directorii adjuncţi ai filialelor institutului au rang diplomatic şi că reprezentanţii Chinei nu au fost de acord cu acest statut al angajaţilor.

În ceea ce priveşte situaţia economică a instituţiei pe care o conduce, Lilian Zamfiroiu a declarat că, la sfârşitul anului 2013, balanţa financiară a ICR este "bine echilibrată", iar "angajamentele pe care conducerea ICR-ului, fie fosta conducere, fie actuala conducere, şi le-a luat, în final au fost onorate faţă de parteneri", apreciind că acest echilibru a fost atins "cu preţul unor nopţi nedormite".

Lilian Zamfiroiu a mai spus în interviul acordat MEDIAFAX că intenţionează ca ICR să se asocieze cu uniunile de creaţie tocmai pentru a valida opţiunile instituţiei. "Cu Uniunea Scriitorilor am încheiat un astfel de parteneriat, discuţiile le-am antamat şi cu Uniunea Artiştilor Plastici, voi continua şi cu alte uniuni de creaţie pentru că nu mai vreau să mai aud de proiecte susceptibile de non-valoare promovate de ICR".

Totodată, în contextul afirmaţiilor apărute la adresa sa, Lilian Zamfiroiu le-a răspuns celor care au afirmat că nu este "nici un om de cultură", dar nu au auzit de el "nici ca manager" că nu are "insomnii din acest punct de vedere că oamenii nu îl percep ca o personalitate culturală".

Prezentăm interviul acordat de Lilian Zamfiroiu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Sunteţi de aproape şase luni preşedinte ICR. Care credeţi că sunt domeniile care, până în momentul de faţă, au fost neglijate de celelalte conduceri ale institutului? Care nu au fost destul de bine puse în valoare?

Lilian Zamfiroiu: Nu cred că au existat domenii neapărat neglijate sau cel puţin eu nu îmi permit din postura mea să fac astfel de aprecieri. Fiecare conducere a avut propria sa viziune asupra priorităţilor ICR-ului. În ceea ce mă priveşte, aşa cum am spus încă de la momentul desemnării, voi încerca să continuu ceea ce a fost bun şi să stopez, în urma unei analize aprofundate, ceea ce s-a dovedit a fi mai puţin bun sau mai puţin fericit ca decizie. Exemple sunt şi de o parte şi de alta. Cum este cazul programelor TPS (Translation and Publication Support Programme, n.r.) şi Publishing, care s-au dovedit de-a lungul timpului a fi programe importante pentru promovarea culturii scrise în străinătate, evident le continuăm, încercăm în măsura posibilităţilor să le acordăm chiar o importanţă şi mai mare, repet, în măsura posibilităţilor, pentru că totuşi nu trebuie să pierdem din vedere că de la un buget de 44 de milioane de lei s-a rămas, pentru 2014, la 28, oricum puţin mai mare faţă de execuţia bugetară pe 2013, care a fost 26 şi ceva. În situaţia asta, trebuie stabilite nişte priorităţi...

Reporter: Care ar fi acestea? Pe ce ar trebui să mizeze ICR în 2014 în străinătate, pe ce domenii?

Lilian Zamfiroiu: În primul rând, pe cele 17 filiale care desfăşoară activităţi concrete în funcţie de propunerile pentru planurile anuale. Această direcţie de colaborare cu filialele noastre din străinătate va reprezenta şi în continuare coloana vertebrală a instituţiei. Principala menire de a fi. Apoi, continuăm programele de TPS şi Publishing, continuăm, de asemenea, manifestările din cadrul reţelei EUNIC, reţeaua care cuprinde institutele culturale din ţările Uniunii Europene şi unde pot să spun că prezenţa României este cât se poate de activă şi am de gând să o păstrăm în continuare la fel de activă. Apoi, mai este vorba de manifestări punctuale care se vor desfăşura chiar în afara spaţiilor unde avem filiale şi în funcţie de importanţa acestora, fie ne asociem, fie le generăm, ne asociem unor festivaluri internaţionale, unor manifestări mai de amploare, fie generăm noi înşine manifestări în astfel de locaţii unde nu avem filiale. Acum, tot mergând pe considerente economice, în situaţia în care avem un proiect care urmează să se desfăşoare la Stockholm prin intermediul ICR, dacă este un proiect care se pretează şi la alte ţări din jur...

Reporter: Ar putea fi extins...

Lilian Zamfiroiu: De ce nu? Şi dacă tot cheltui să îi duc acolo pe artişti cu proiectul respectiv, de ce să nu îi duc şi la Oslo sau la Copenhaga, bineînţeles, în colaborare cu ambasadele, cu misiunile diplomatice ale României care - cel puţin în viziunea mea - trebuie să facă parte integrantă din această strategie de promovare a culturii româneşti. Nu există două instituţii separate, cu două obiective separate sau mai multe obiective separate. Obiectivele sunt comune în privinţa promovării României. Ei promovează pe linie strict diplomatică, noi promovăm pe linie culturală, dar obiectivele sunt în fond aceleaşi, modalităţile sunt diferite şi, pentru că Ministerul Afacerilor Externe este instituţia care se ocupă de definirea acestor obiective politico-diplomatice, noi oferim suportul cultural pentru atingerea respectivelor obiective. Şi de asta spun că vom păstra legătura cu misiunile diplomatice ale României, mai ales în zonele unde nu avem reprezentanţe. Dar nu înseamnă că acolo unde avem excludem colaborarea cu aceste misiuni. De exemplu, la Paris, sala de spectacole a Palatului Béhague aparţine ambasadei, dar ea este pusă de fiecare dată la dispoziţia ICR în momentul în care avem manifestări importante care se pretează la un astfel de spaţiu.

Reporter: Vorbind de ţările în care nu există filiale ICR. S-a discutat de deschiderea unei filiale la Beijing. Săptămâna trecută am avut o delegaţie numeroasă a Chinei în România. Aţi purtat discuţii referitoare la deschidere sau MAE?

Lilian Zamfiroiu: Să lămurim şi chestiunea aceasta, am mai spus-o, nu din dorinţa de a mă deroba de anumite atribuţii, ci pentru a pune lucrurile la punct. În legea noastră de organizare se spune foarte clar că de "înfiinţarea şi desfiinţarea Institutelor Culturale Române din străinătate se aprobă prin hotărârea Guvernului la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Culturii şi a Institutului". Ce concluzie să tragem din această formulare? Institutul Cultural Român este instituţia care asigură programele culturale ori în această calitate, revin la ceea ce spuneam mai devreme, oferă suportul cultural pentru îndeplinirea unor anumite obiective politico-diplomatice. Aşadar, noi suntem consultaţi, "dacă noi MAE şi Guvern, având în vedere strategia politico-diplomatică a României, considerăm că este important pentru România ca să se deschidă către zona China, voi aveţi cu ce să conferiţi acest suport cultural? ". Am fost consultaţi şi evident că am spus da. Normal, dar pentru restul detaliilor noi nu suntem chemaţi să ne implicăm pentru că este vorba de negocieri, politice şi diplomatice, acorduri de încheiat. Ei (China, n.r.) aud că vor să-şi deschidă sau şi-au şi deschis deja un Institut Confucius la Bucureşti în contra partidă cu deschiderea ICR-ului de la Beijing. Sunt elemente care ţin de alcătuirea propriu-zisă sau funcţionarea propriu-zisă a celor două instituţii. Directorii şi directorii adjuncţi ai filialelor noastre au rang diplomatic, chinezii nu au fost de acord cu acest statut. Nu am fost la astfel de discuţii, dar nici nu era locul meu, al preşedintelui ICR de a fi prezent la astfel de discuţii. Am fost întrebat şi eu - şi bănuiesc că şi foştii preşedinţi - dacă se consideră oportună deschiderea în spaţiile respective şi evident că nu aveam cum să nu ne dăm aprobarea în sensul acesta.

Vreau să vă mai menţionez un aspect care, de asemenea, nu ştiu cât este de cunoscut. Toată lista acestor filiale se regăseşte într-o Hotărâre de Guvern existentă din anul 2004. Deci, pe lângă cele 17 care sunt în momentul de faţă, mai apar şi Kiev, Moscova şi Beijing. Proiectul nu este de acum şi ideea de înfiinţare a acestor filiale nu a fost luată peste noapte, cineva s-a gândit "domnule, ce ar fi să facem şi la Beijing, că tot vine premierul chinez şi hai să folosim asta ca un premiu". Ideea de a deschide în spaţiile respective este veche, este din 2004.

Reporter: Dar ştiţi dacă MAE a purtat astfel de discuţii cu reprezentanţi ai Chinei care au fost săptămâna trecută?

Lilian Zamfiroiu: Discuţiile s-au purtat până săptămâna trecută.

Reporter: Da, mă gândesc la discuţii pentru a grăbi, ca să spunem aşa, deschiderea la Beijing...

Lilian Zamfiroiu: Oficial, aş putea să vă răspund "nu ştiu, întrebaţi-i pe dumnealor", dar, întâmplător, pot să vă spun că da, s-au purtat negocieri intense.

Reporter: A fost înaintată o dată la care ar putea fi deschis acest institut?

Lilian Zamfiroiu: Asta chiar nu ştiu şi, dacă aş ştii, colegial, nu ar fi în regulă să spun eu lucrul acesta. Pot să vă spun şi eu ce au spus cei doi premieri, că se doreşte deschiderea la o dată cât mai apropiată.

Reporter: Tot referitor la filiale, Kiev. Înţeleg că filiala la Kiev nu există, este la Cernăuţi.

Lilian Zamfiroiu: Nu.

Reporter: Sau se va deschide o filială şi la Kiev?

Lilian Zamfiroiu: Intru pe un subiect, iarăşi, care nu este neapărat de competenţa mea şi cred că ar fi mai bine să vă adresaţi MAE. Pot să vă spun că, în urma negocierii cu Ucraina, se deschide ICR Kiev. ICR Kiev ar putea avea, deocamdată nu este vorba de aşa ceva, ar putea avea o filială la Cernăuţi. După modelul Szeged este filială a ICR Budapesta, dar, deocamdată, nici ICR Kiev nu fiinţează încă la ora la care vorbim, Ministerul Afacerilor Externe, pe schema căruia se află organigramele tuturor institutelor nostre din străinătate, deci oamenii care lucrează acolo sunt pe schema Externelor, sunt plătiţi de Externe, Ministerul Afacerilor Externe a alocat pentru viitorul ICR Kiev deocamdată un singur post, postul de director, tocmai în virtutea acestei alocări, eu, conform legii, am formulat propunerea ...

Reporter: Având în vedere că nu există încă filiala, de ce a fost nevoie de audierea... (celui propus pentru postul de director al ICR Kiev, n.r.)?

Lilian Zamfiroiu: Pentru că, din punctul de vedere al procedurii, în momentul în care se caută un spaţiu este nevoie ca directorul să fie în funcţie, pentru că el este cel chemat să-şi dea un ok, vine cu competenţa necesară ca să stabilească faptul că un spaţiu găsit corespunde sau nu corespunde desfăşurării unor manifestări culturale specifice ICR. El trebuie să fie în funcţie în momentul în care se identifică astfel de spaţii, când se organizează activitatea viitoare sau se pun bazele organizării activităţii viitorului ICR. Aceasta este explicaţia.

O chestiune care ţine de procedură, preşedintele ICR, indiferent cine este persoana respectivă, nu face propuneri aşa, propunerile respective, mai ales în cazul unor noi filiale, se fac la solicitarea Ministerul Afacerilor de Externe. Vine o adresă de la Ministerul de Externe şi în care se spune "intenţionăm ca în luna X să deschidem. Vă rugăm să formulaţi propuneri". În privinţa Kievului, în urma unei adrese din partea ministrului Afacerilor Externe, am făcut solicitarea respectivă. În aceeaşi adresă, mi s-a spus că, pe parcursul anului 2014 se intenţionează şi deschiderea ICR Moscova şi deja să încep evaluările în vederea găsirii şi identificării unor persoane care să ocupe funcţiile de directori, respectiv director-adjunct la ICR Moscova şi în momentul de faţă sunt în plin proces.

Reporter: Există un nume pentru ICR Moscova?

Lilian Zamfiroiu: Dacă dumneavoastră aţi fi în locul meu şi dacă aţi avea acest nume, l-aţi face public acum? Nu are rost pentru că nu ştiu când va fi.

Reporter: La Kiev aţi spus că a fost necesară numirea tocmai pentru a-şi da aprobarea pentru sediu, pentru alte...

Lilian Zamfiroiu: Dacă vă veţi mai interesa la Ministerul Afacerilor Externe, o să puteţi afla mai multe amănunte şi o să vedeţi că se explică, pentru că la Moscova, din câte înţeleg, nu este atribuţia mea, există spaţiul respectiv aşa că nu mai trebuie căutat.

Reporter: Şi filiala de la Cernăuţi va rămâne? Ea există...

Lilian Zamfiroiu: Nu există nimic.

Reporter: Primisem un răspuns că există ICR Kiev cu filiala la Cernăuţi.

Lilian Zamfiroiu: Nu. Se are în vedere după modelul Ungaria, cunosc întâmplător, dar nu este atribuţia mea, ştiu din discuţiile purtate cu colegii de la Externe că se are în vedere ca şi în Ucraina să urmeze modelul care funcţionează în momentul de faţă în Ungaria. Să fie la Kiev ICR principal şi să aibă şi filială la Cernăuţi. Dar în momentul de faţă nu există nimic. Dacă vă adresaţi la MAE s-ar putea să aflaţi mai multe amănunte care ţin de negocierea cu autorităţile ucrainene şi care au un anumit mod de a pune problemele şi în felul acesta să vă explicaţi mai multe chestiuni care ţin de procedura concretă a numirilor.

Reporter: Eu am făcut o solicitare chiar pe această problemă cu numirea (preşedintelui la ICR Kiev, n.r.) şi am primit răspuns că este ICR Kiev cu filiala la Cernăuţi.

Lilian Zamfiroiu: Probabil că în Hotărârea de Guvern din 2004. În privinţa noilor reprezentanţe, chestiunea este clară. Ministerul de Externe ni se adresează.

Reporter: Cum este colaborarea între ICR şi MAE? De-a lungul timpului au mai fost anumite animozităţi între cele două instituţii

Lilian Zamfiroiu: Măcar privind prin prisma faptului că eu provin de la MAE, dar vreau să specific foarte clar că fiind la ICR mă dedic cu totul atingerii obiectivelor ICR, dar revenind măcar prin prisma faptului că provin de acolo, era normal ca această colaborare să fie una bună. Sau, dacă vreţi, una normală, pentru că eu nu mi-am impus ca lucrurile să funcţioneze extraordinar, nemaipomenit pentru că asta e o apreciere relativă. Să funcţioneze normal or, dacă din punct de vedere instituţional, colaborarea este normală, eu sunt mulţumit. Întâmplător cu Ministerul Afacerilor Externe este o colaborare şi strict dincolo de cea instituţională că una este când cunoşti personal pe cineva şi când pui mâna pe telefon şi îi spui pe numele mic în loc de numele mare pentru aţi lucrat nişte ani împreună, alta este când te adresezi doar printr-o hârtie "Stimate domnule sau stimată doamnă". Cu MAE este o colaborare normală.

Reporter: Vorbeaţi şi de o nouă arhitectură instituţională a ICR. Când aţi preluat conducerea, consideraţi că organigrama este "un pic cam stufoasă". S-a realizat această nouă arhitectură?

Lilian Zamfiroiu: Da.

Reporter: Şi cum arată acum?

Lilian Zamfiroiu: Încă nu arată. În conformitate cu prevederile legale, organigrama este organizată de consiliul de conducere al instituţiei. Consiliul de conducere a fost convocat pe 17 decembrie şi cu ocazia respectivă vom supune aprobării trei documente. Este vorba de raportul pe anul 2012, acel raport care a fost cu probleme când domnul profesor Marga (Andrei Marga, fostul preşedinte al ICR, n.r.) şi-a prezentat demisia, este vorba recomandările Senatului care spun că raporturile acestea sunt anuale, deci pe an calendaristic 1 ianuarie - 31 decembrie. Or, din câte am auzit - şi dacă greşesc îmi cer scuze - domnul profesor Marga prezentase doar pe perioada de când a fost dumnealui numit, deci ultima parte a anului 2012 şi primul trimestru 2013. Nu era treaba mea, dacă o fi aşa sau nu o fi aşa, am citit în presă, nu am verificat, ceea ce pot să vă spun este că, încă de la momentul audierilor în comisiii în vederea desemnării mele ca preşedinte, mi s-a pus în vedere că trebuie să pregătesc raportul pe anul calendaristic 2012 şi atunci m-am angajat ca până la finalul 2013 să-l prezint, deşi nici eu şi nici actuala echipă de conducere a ICR nu a fost în funcţie.

Reporter: Aţi găsit nereguli în ceea ce priveşte activitatea ICR desfăşurată în acea perioadă?

Lilian Zamfiroiu: Depinde ce înţelegeţi prin nereguli. Am avut controlul Curţii de Conturi pentru anul 2012, care s-a finalizat la sfârşitul lunii iulie şi care, în urma controlului, a existat un raport cu câteva observaţii, câteva recomandări, cu câteva termene pentru a fi îndreptate lucrurile care s-au găsit în neregulă. Din punctul meu de vedere, întrebând şi pe la alte instituţii, a fost un raport cât se poate de echilibrat. Repet, nu am fost cu nimic implicat în perioada respectivă, deci aş fi putut să am o atitudine. Ca lider al acestei instituţii, am participat la reuniunile respective şi le-am spus colegilor de la Curtea de Conturi că îmi doresc să fie o analiză obiectivă, dacă se constată încălcări ale legii, cine a încălcat legea să plătească, iar dacă nu se constată încălcări ale legii, aş fie dori să fie scoşi de sub suspiciune colegii asupra cărora planau fel şi fel de chestiunii "A, păi să vezi ce a făcut X sau să vezi ce a făcut Y". Nu cred că este cazul să intrăm în amănunte, pentru că nu ţin de o anume atitudine instituţională, ţin mai degrabă de colţul străzii.

Reporter: Va trebui să faceţi un raport ICR pe 2013, jumătate nu ...

Lilian Zamfiroiu: Dacă eu trebuie să îl predau pentru perioada când nu am fost deloc (râde). Conform legii trebuie predat până în luna aprilie.

Reporter: Sunteţi în lucru cu acest raport?

Lilian Zamfiroiu: Nu pot să spun că nu ne-am apucat, practic ne-am apucat de lucru sau echipa din ICR s-a apucat de lucru de la 1 ianuarie 2013 pentru raport. Toate activităţile care vor fi raportate se îndosariază, se pun pe categorii. Pentru redactarea raportului şi găsirea unei forme cât mai accesibile pentru a fi adus la cunoştinţa senatorilor, se va ocupa echipa după 1 ianuarie.

Reporter: Aţi găsit datorii ale ICR care ar trebui plătite din bugetul alocat pe anul 2014?

Lilian Zamfiroiu: E o chestiune mai complexă şi nu aş vrea să insist, pentru că misiunea mea aici a fost ca să fac lucrurile să funcţioneze, mecanismele care nu funcţionau foarte bine sau care poate unele erau gripate, să le deblochez şi să le fac să funcţioneze. Pot să vă spun că, la finalul anului 2013, balanţa financiară a ICR-ului este bine echilibrată, că angajamentele pe care conducerea ICR-ului, fie fosta conducere, fie actuala conducere, şi le-a luat, în final au fost onorate faţă de partenerii noştri cu preţul unor nopţi nedormite (râde) şi găsirea unor formule manageriale mai bune, dar important este că am ajuns la acest nivel, ne-am onorat angajamentele şi, repet, ceea ce am mai spus şi cu alte ocazii, la urma urmei de asta am fost adus într-o astfel de funcţie pentru a găsi soluţii. Soluţiile respective le-am găsit tocmai în virtutea faptului că îi apreciez şi îi preţuiesc pe cei care au fost înainte în funcţia de preşedinte al ICR.

Reporter: Andrei Marga a cerut eliberarea din funcţie a unor directori, precum cei de la ICR Istanbul şi ICR Madrid. Se mai fac reevaluări în acest moment altor directori din institute?

Lilian Zamfiroiu: Şi aici este o discuţie mai complicată, mai complexă. Evaluările se fac în cadrul unei comisii mixte MAE-ICR în primul trimestru al anului următor pentru anul precedent. Fosta conducere, am citit şi eu ca orice cetăţean al României, a făcut mai multe afirmaţii că vom schimba acolo, în unele locuri se cunoşteau şi persoanele care urmau să-i înlocuiască, în alte locuri unde se înfiinţau noi filiale se cunoşteau persoanele care ar fi să... repet, nu e treaba mea să judec afirmaţiile respective, eu nu am făcut decât să iau pe deoparte legea, pe de altă parte, să întreb la partenerii noştri, care sunt colegii de la Ministerul Afacerilor Externe, cum au stat lucrurile în privinţa evaluărilor respective. Am descoperit şi în cazurile pe care dumneavoastră le-aţi evocat, dar şi în altele, deosebiri flagrante de apreciere între cele două instituţii. Comisia e mixtă. Partea MAE aprecia la un nivel foarte bun un director, partea ICR invers. În situaţia aceasta, dându-mi seama că era greu de ajuns la un numitor comun, mi-am asumat această decizie de a trece peste respectivele evaluări, de a face noi, actuala formulă de conducere, propriile evaluări, la sfârşitul acestui an, deci în primul trimestru al anului următor şi în urma acestor evaluări vom lua deciziile care se impun.

Problema cu revocarea din funcţie a unui director sau altul este mult mai complicată. Preşedintele ICR are atribuţii în direcţia numirii, nu prea sunt atribuţii în direcţia revocării, cu excepţia unui articol unde spune că numirea şi revocarea. Dar, ca să faci o revocare în conformitate cu dispoziţiile legale, îţi trebuie nişte motive cât se poate de bine întemeiate, demonstrabile în instanţă, pentru că criteriile după care se fac aceste evaluări până acum nu au fost ele însele foarte bine stabilite. Lucrăm la aceste criterii să fie criterii inatacabile din punct de vedere al instanţei. Normal, care om care a fost revocat înainte de încheierea mandatului s-ar simţi confortabil?. Ne-am putea aştepta ca instituţia să fie acţionată în judecată, or, în momentul în care am luat această decizie, vrem să fie o decizie bine fundamentată.

Reporter: Aceste criterii să fie incluse în legea de organizare a ICR?

Lilian Zamfiroiu: Nu, acestea fac parte dintr-un Regulament de funcţionare al acestei comisii mixte pe care tot noi şi cei de la MAE îl alcătuim. Aceste criterii este normal să fie cunoscute şi de cei care sunt evaluaţi. Nu merge să vin eu acum cu criterii noi. E normal ca la început de an să le spun "dragi colegi, la sfârşitul anului 2014 veţi fi evaluaţi după următoarele criterii". Şi, la începutul anului 2015, în primul trimestru, cu lista respectivă, verificăm. De aceea spuneam că sunt într-o situaţie destul de delicată, pentru că unele criterii erau invocate de ICR, altele de MAE, colegii de la anumite filiale ştiau că trebuie să desfăşoare anumite activităţi cu o anumită abordare.

Reporter: Când vreţi să faceţi aceste modificări în regulament?

Lilian Zamfiroiu: La începutul anului trebuie să anunţăm.

Reporter: Aţi discutat cu cei din Ministerul Afacerilor Externe?

Lilian Zamfiroiu: Suntem în proces de discuţie cu MAE, cu departamentul lor de diplomaţie publică.

Reporter: Care ar fi criteriile noi care ar urma să facă parte din acest regulament?

Lilian Zamfiroiu: Fiind un document în lucru e mai dificil. Vă dau exemplu. Intenţionez să introduc, să propun, că în final se va accepta sau nu de comun acord, asta rămâne de văzut, intenţionez să propun să existe ca şi criteriu de evaluare existenţa unor recunoaşteri exterioare ale activităţii filialei sau reprezentanţei respective. Recunoaşteri care pot consta în premii, în articole favorabile de presă, dar nu la capitolul publicitate. Mi se pare un criteriu cât de poate de obiectiv şi mai vedem şi altele. Nu cred că este o idee rea chiar să le supunem şi unei mini-dezbateri publice aceste criterii împreună cu cei din zona culturală, din zona uniunilor de creaţie, ideea acum mi-a venit stând de vorbă cu dumneavoastră, dar nu cred că este rea. Vrem să eliminăm arbitrariul. Aici este cheie. În momentul când există un element arbitrar, automat eşti pasibil, cum am zis, de a pierde în instanţă dacă se dovedeşte ca evaluarea să fie în neconcordanţă cu aşteptările celui evaluat.

Reporter: Sunteţi nemulţumit, în momentul de faţă, de activitatea vreunui institut din străinătate?

Lilian Zamfiroiu: Evident că am şi eu propria mea scară pe care mi-am format-o în cele cinci luni de când am venit la conducerea ICR. Sunt unele institute foarte harnice şi din punctul de vedere al numărului evenimentelor şi din punctul de vedere al altitudinii artistice. Altele, mă rog, tind să fie sau încearcă să fie, dar nu există o abordare regulată din acest punct de vedere. Am discuţii chiar zilnice cu colegii directori de la diferite institute. Este adevărat că dumnealor aşteaptă şi vor primi în perioada următoare câteva elemente care ţin de strategia noii echipe de conducere a institutului pe 2014. Le-am cerut să ne dea o propunere privind planurile anuale pentru 2014, dar în concretizarea acestor planuri, care vor beneficia de o aprobare nu de facto, ci de ordin general, în concretizarea acestor planuri trebuie să ţină cont de elementele de strategie pe care tot noi urmează să le comunicăm.

Mi s-a reamintit că nu am dat acele elemente de strategie, am avut însă în vedere un alt lucru care iar mi se pare absolut normal. Echipa de conducere a ICR s-a completat în urmă cu două săptămâni, când am primit cel de-al doilea vicepreşedinte. Toate posturile de conducere, vicepreşedinţii şi preşedintele sunt posturi asumate politic, conform legii. Întâmplător, eu nu sunt politic, pentru că provin din rândul membrilor Corpului Diplomatic, dar asumat politic am fost, pentru că altfel nu puteam să ajung într-un astfel de post. La fel şi colegii mei, au fost asumaţi politic de câte un partid în urma negocierilor. Domnul (Liviu Sebastian) Jigman a fost asumat politic de PNL, domnul (Mihai Zoltan) Nagy de UDMR. Mi s-a părut absolut normal să aştept completarea acestei echipe ca împreună să ne asumăm strategia în ansamblu în momentul în care comunicăm acest lucru colegilor.

Reporter: Această strategie cuprinde şi anumite proiecte pe care dumneavostră vreţi să le dezvoltaţi faţă de cele care există.

Lilian Zamfiroiu: Vor fi şi proiecte noi pe care încercăm să le promovăm, dar strategia în ansamblu eu o văd ca mod de abordare, mai puţin ca proiecte concrete. V-o spun în avanpremieră, mă gândesc, în timp, nu neapărat pentru 2014, să iniţiez un mare proiect anual carem, chiar dacă va costa mai mult, să fie un proiect care să rămână în conştiinţa publică pentru mulţi ani, de genul proiectelor 2 sau 3 pe care domnul Buzura le-a organizat pe vremea când era Fundaţia Culturală Română şi după aceea Institutul Cultural Român. Dumnealui a desfăşurat un astfel de mare proiect la Washington DC, în Statele Unite ale Americii, în Spania, în Regatul Unit. Un mare proiect care să aibă mai multe componente şi care să fie de o asemenea altitudine artistică şi consistenţă a programelor propuse încât să rămână în conştiinţa publicului destinatar, dar şi a publicului din România.

Reporter: În ce ar consta acest proiect?

Lilian Zamfiroiu: E prea devreme să vă spun. Nici pentru 2014 nu m-am gândit la un astfel de proiect, pentru că printre priorităţile pe care le am în vedere este ca această instituţie să-şi găsească locul pe care legea însăşi îl defineşte. Un loc în afara influenţelor politice, un loc în afara presiunilor de tot felul şi un loc în afara tensiunilor. ICR este în momentul de faţă, mai este încă un spaţiu care stârneşte destul de multe pasiuni. Mă uitam la discutarea bugetului nostru, întâmplător, la comisia de buget-finanţe am nimerit după Departamentul Marilor Proiecte. Când am văzut (râde) de ce sume dispune Departamentul Marilor Proiecte în comparaţie cu suma de care dispune ICR-ul, Doamne, iartă-mă, nici nu vreau să insinuez că aş avea vreo aspiraţie la suma respectivă, pentru că la urma urmei, fiecare ţară are priorităţile ei, m-aş bucura ca ICR să ajungă vreodată să aibă un buget asemănător (râde). Aş fi cel mai fericit. Dar, când vezi că 28 de milioane de lei sunt disputaţi cu atâta pasiune şi încordare. E vorba de imaginea României şi aici sunt cu totul de acord că banii care se duc ce vizează promovarea imaginii României trebuie să fie bine calculaţi şi proiectele însele care sunt promovate trebuie să fie alcătuite după un singur criteriu, criteriul valoric şi mai puţin important din partea cui vin, cine le promovează.

Intenţionez să mă asociez, tocmai pentru a omologa opţiunile noastre, cu uniunile de creaţie. Cu Uniunea Scriitorilor am încheiat un astfel de parteneriat, discuţiile le-am antamat şi cu Uniunea Artiştilor Plastici, voi continua şi cu alte uniunii de creaţie, pentru că nu mai vreau să mai aud de proiecte susceptibile de non-valoare promovate de ICR pentru că o propunere de proiect vine pe diferite surse, fie de la institutele noastre din străinătate, fie de la diverşi parteneri sau pur şi simplu de la artişti înşişi. Nu întotdeauna eu sau colegii mei din Comitetul Director, care au obligaţia de a decide cu privire la concretizarea unui astfel de proiect, nu întotdeauna noi înşine avem capacitatea de a decide în privinţa calităţii proiectului respectiv. Şi atunci vreau să mă asociez cu aceste uniuni de creaţie, ca, pe domeniile lor de activitate, să îmi ofere o aşa-zisă viză de calitate. (...) Discuţia este mult mai complexă, pentru că nu te poţi duce la Paris cu ce te duci la Chişinău, nespunând prin asta că publicul de la Chişinău ar fi inferior celui de la Paris, dar este vorba de două publicuri diferite, cu aşteptări diferite. Implicit mesajele noastre trebuie să fie diferite, în consonanţă cu publicurile cărora ne adresăm.

Reporter: Revenind la institute, consideraţi că vreun institut din străinătate ar trebui închis?

Lilian Zamfiroiu: Din punctul de vedere al programelor desfăşurate, ele îşi fac treaba unele foarte bine, altele bine, dar nu am în momentul de faţă vreunul despre care aş putea să spun că trebuie desfiinţat în punctul acesta de vedere. Acum, fără îndoială că va trebui să ne facem o analiză şi din punct de vedere al resurselor şi această analiză va fi făcută tot cu MAE pentru că mă uitam pe buget şi în privinţa ICR Moscova, ICR Beijing, repet, de la 44 de milioane cât erau la un moment dat, am ajuns la 28, dacă se deschid şi acestea două, evident că trebuind să le prind în aceeaşi cămaşă bugetară, cuantumul care revine altora va fi mai mic, probabil că va trebui să facem o prioritizare şi din acest punct de vedere, poate că unele care au activitate cu mai puţine ecouri în rândul publicului de acolo sau o activitate care, chiar dacă are ecouri suficient de bune, dar ar putea fi suplinite de altele din jur, nu ar fi exlus să o diminuăm.

Reporter: O diminuare, nu închidere a unor institute.

Lilian Zamfiroiu: Eu nu pledez pentru închidere, nu e vorba de mine ca persoană, nici măcar ca funcţie, nu preşedintele ICR este chemat, conform legii, nici să deschidă, nici să închidă.

Reporter: Dar poate propune...

Lilian Zamfiroiu: Preşedintele este chemat să-şi expună un punct de vedere. Punctul meu de vedere este că ar trebui să evităm închiderea, dar suntem într-o democraţie şi alături de ICR mai este şi Ministerul de Externe şi Ministerul Culturii şi pe deasupra tuturor se află Guvernul care va decide. Este vorba şi de o solidaritate la nivelul Guvernului pe deoparte, a ICR-ului, ICR nu face parte din Guvern, dar trăieşte cu bani de la Guvern, înţelegem că este o perioadă mai grea decât alte perioade şi sunt dispus să fac o astfel de analiză în situaţia în care va fi necesară şi chiar sunt dispus să îmi asum măsuri mai dure dacă va fi cazul, ca şi abordare decât să meargă zece prost, prefer să meargă cinci foarte bine.

Reporter: Sunteţi mulţumit de bugetul acordat pe 2014?

Lilian Zamfiroiu: Vorbeam de solidaritatea acestor instituţii bugetare. Raportat la posibilităţile care există în momentul de faţă, obiectiv vorbind, da, sunt mulţumit. Raportat la necesităţi, ce să vă spun? Evident că mi-aş fi dorit mai mult, România însăşi are nevoie de o promovare mult mai intensă şi mai bine susţinută în multe zone ale lumii. Eu zic că sunt suficient de matur să înţeleg că deocamdată acestea sunt posibilităţile. Acum, inclusiv invocarea repetată a sumei de 44 de milioane nu ţine de o nostalgie anume, ci de o realitate de fapt. Exista la un moment dat această sumă în bugetul ICR, dar, pe vremea respectivă, nu exista Departamentul Românilor de Pretutindeni, care a fost înfiinţat odată cu diminuarea sumei respective. Diferenţa se regăseşte în bugetul Departamentului Românilor de Pretutindeni din cadrul MAE. (...) probabil că, la momentul respectiv, diferenţa aceasta era dirijata în special pe zona Românilor de Pretutindeni şi s-a luat decizia să fie luată această sumă de la ICR şi să fie înfiinţat respectivul departament, asta nu înseamnă că ICR rămâne fără colaborare pe zona Românilor de Pretutindeni, numai că ea s-a diminuat. Eu am spus-o în diferite împrejurări şi afirmaţiile mele au generat emoţii în anumite cercuri, şi am revenit şi revin cu precizarea că nu ne derobăm de la obligaţiile noastre în privinţa colaborării cu Românii de Pretutindeni, dar vreau ca ele să se desfăşoare în conformitate cu atribuţiile noastre pe linia legii.

Reporter: Vorbind de buget, aţi scăpat de cheltuielile cu filialele din ţară. De ce s-a ales renunţarea la aceste filiale?

Lilian Zamfiroiu: Vreau să precizez că nu a fost vorba de nişte filiale în înţelesul juridic al termenului. A fost vorba de un proiect, ca multe altele, un proiect intern numit "proiectul filialele naţionale". S-a avut în vedere ca ele să funcţioneze ca "aspiratoare" de cultură locală, să aducă în atenţia centrului evenimente din cultura locală demne de a fi preluate şi exportate în străinătate. (...) În urma analizei pe care am făcut-o cu colegii din Comitetul Director la sfârşitul lunii iulie, am realizat că aceleaşi obiective puteau fi îndeplinite şi au fost îndeplinite înainte de demararea acestui proiect prin intermediul altor structuri existente la nivel local (...) şi, analizând costurile versus obiectivele care au fost avute în vedere, am decis că nu se mai justifica păstrarea lor.

Reporter: Cât a costat deschiderea lor?

Lilian Zamfiroiu: Pot să vă spun cât a costat proiectul ca atare. În total 96.138 de lei. Proiect care a presupus plata în anumite locuri a unor chirii pentru sediile respective, a angajaţilor, care erau unul sau doi.

Reporter: Ce s-a întâmplat cu persoanele care lucrau în aceste filiale?

Lilian Zamfiroiu: Păi, angajaţii nu erau angajaţi. Angajaţii aveau alte servicii pe plan local, fie liber profesionişti. Ei au funcţionat în regim de contracte de prestări servicii cu ICR şi, la data de 31 iulie, am decis... . Ele oricum expirau cele mai multe, cu o singură excepţie, un contract al unei doamne care expira la jumătatea lunii august şi am sunat-o pe doamna respectivă şi am rugat-o să fie de acord să încheiem contractul de prestări servicii cu două săptămâni înainte. Desfiinţarea ca atare nu a fost o desfiinţare în sensul juridic, pur şi simplu nu am prelungit contractele de prestări servicii. (...) Ca fapt divers, îmi amintesc că domnul profesor Marga a fost acuzat când le-a înfiinţat, eu am fost acuzat în momentul în care le-am desfiinţat (râde). Nu mă mai miră nimic, mi-am asumat şi aceste abordări, ca şi multe altele care vin în fiecare zi.

Reporter: Referitor tot la proiectele care v-au fost lăsate moştenire. Se dorea deschiderea unor librării-galerii în mai multe metropole. Suma era de 320.000 de euro pentru astfel de librării-galerii. Menţineţi aceste proiect pentru 2014?

Lilian Zamfiroiu: Din punctul meu de vedere, în condiţiile financiare actuale, pe care le-am detaliat puţin mai devreme, este nerealist să vorbim despre astfel de galerii şi librării în străinătate din bugetul public al ICR-ului. În schimb, avem o altă abordare, pentru că ideea în sine este bună. Intenţionez să duc mai departe, poate chiar să perfecţionez ceea ce am ajuns noi la concluzia că a fost bun şi eventual să stopez lucrurile mai puţin bune. În curând, de Ziua Culturii Române, pe 15 ianuarie, la Londra, vom inaugura o secţiune de carte românească în Librăria Europeană, care este lângă Piccadilly Circus (Londra, n.r.) şi librăria aceasta este specializată în carte europeană în original. Colegii noştri de la ICR Londra au luat legătura cu managerii acestei librării, am convenit să le punem la dispoziţie mai întâi cărţi editate de editura ICR, spre vânzare, noi putem face o donaţie iniţial pentru un anumit număr, pentru promovare, dar, tot în conformitate cu legea, putem apoi să vindem, încasând banii şi vărsându-i în bugetul ICR. Vom deschide secţiunea cu volume de ficţiune şi non-ficţiune, cărţi pentru copii, cele mai reprezentative volume din marii clasici, dicţionare, albume cu imagini din România, cărţi de bucate, DVD-uri cu cele mai reprezentative filme româneşti, cărţile traduse în limba engleză. După ce acest proiect va prinde viaţă, în a doua etapă, eu nu exclud ca să se lipească de acest proiect şi mari distribuitori de carte, precum grupul Polirom, Humanitas sau altele. Deci nu exclud. Nu am intenţia de a promova doar ICR. (...) Într-o primă fază, vom merge acolo cu un stand aparţinând ICR-ului. Problemele care se vor pune ţin tot de costuri. Orice grup de difuzare va trebui să-şi facă nişte calcule: "cât mă costă transportul până acolo, cât să iau pe ele încât să îmi acopăr şi transportul şi editarea şi să mai fie şi un profit". (...) Calculul nostru al ICR vizează mai ales aspectul care ţine de promovare, noi nu mergem neapărat pe profit economic, mergem pe profit de imagine. Şi eu cred că este în interesul culturii române să fie cunoscută de o pătură cât mai largă de beneficiari.

Reporter: Deci banii pentru aceste librării-galerii nu sunt incluşi în bugetul pe 2014?

Lilian Zamfiroiu: Nu avem, efectiv. Încercăm să găsim soluţii mai creative.

Reporter: V-aţi gândit la sponsorizări sau crowdfunding pentru a demara acest proiect?

Lilian Zamfiroiu: Aceasta este doar o parte din modalităţile pe care le-am luat în considerare pentru concretizarea acestui prim-program pilot. Domnul Dorian Branea, directorul de la ICR Londra, este un coleg cu largi cu cunoştinţe în zona aceasta, este un om care a trăit mult dincolo, este bine conectat la realităţile de acolo şi exploatează toate posibilităţile.

Reporter: Va fi acţiune în paralel a ICR din România care va încerca să strângă aceste fonduri, dar şi la Londra şi în celelalte...

Lilian Zamfiroiu: Nu este o acţiune în paralel, este o acţiune concertată, pentru că ICR Londra este tot ICR Bucureşti până la urmă. Tot legat de abordare, le-am spus-o şi colegilor de la reprezentanţele din străinătate când m-am întâlnit cu ei, la sfârşitul lunii august, dumnealor sunt reprezentanţii noştri din punct de vedere instituţional acolo, în spaţiile în care se află. Dacă eu am un reprezentant acolo, niciodată nu o să-mi arog eu ideea că ştiu mai bine realităţile de acolo. Tocmai de aceea i-am trimis acolo, ca să reprezinte senzorii mei cu privire la realitatea de acolo. Îi investesc cu încrederea că ceea ce îmi transmit cu privire la necesităţile spaţiului respectiv reprezintă lucrurile adevărate şi corecte până la proba contrarie şi, dacă vor exista şi astfel de probe contrarii, ele se vor regăsi în evaluările anuale. În cazul domnului Branea, premisele evaluării sunt foarte bune, motiv pentru care am şi propus, în urmă cu două săptămâni, prelungirea mandatului, adică prelungirea cu un mandat a activităţii sale, în condiţiile legi. Am făcut deja propunerea. Este în fază finală de implementare.

Reporter: Mai sunt şi alţi directori...?

Lilian Zamfiroiu: Este prea devreme acum, dânsului îi expira mandatul şi trebuia luată o decizie şi am luat decizia prelungirii şi în cazul dumnealui şi în cazul adjunctei domniei sale. Dar, în rest, fiecare la momentul respectiv, pentru că criteriile, şi personale, dar mai ales cele obiective, sunt multiple. O să încerc să fac în aşa fel încât să prevaleze cele obiective.

Reporter: Spuneaţi că vor fi trimise cărţi editate de ICR. Câte cărţi au fost publicate în 2013 de editura ICR?

Lilian Zamfiroiu: Sunt nouă volume, printre care cel mai recent va fi lansat pe 5 decembrie, "Ivor Porter. 1913 - 2013. Un englez în istoria României".

Reporter: Care a fost suma obţinută de ICR din vânzări?

Lilian Zamfiroiu: Deci, totalul vânzărilor de carte în perioada 1 ianuarie 2013 - 30 noiembrie - 41.575 de lei. Şi acesta este un aspect pe care o să-l luăm în discuţie la nivelul Comitetului Director şi dacă e nevoie de o decizie care să fie omologată de consiliul de conducere, rămâne de văzut. Fără îndoială şi stabilirea unui plan editorial nu se face neapărat în raport cu criterii comerciale, pe de altă parte nici nu putem să facem abstracţie totală de acest aspect. Trebuie găsită o cale de mijloc tocmai pentru a acumula bani pe care să-i învestim, conform legii, în alte proiecte. Trebuie împăcate ambele aspecte, cu pondere, evident, către latura strict artistică, cultura costă, trebuie să ne obişnuim cu toţii cu această realitate, nu poţi face cultură de calitate numai pro-bono, exclud din start lucrul acesta, dar, în măsura în care există posibilitatea de a avea în vedere şi aspectul acesta, îl vom avea în vedere, niciodată în detrimentul valorii.

Reporter: ICR are şi proiectul dedicat traducerilor. Ştiţi câte cărţi au fost traduse în străinătate?

Lilian Zamfiroiu: Pe anul 2013 au fost traduse 28 de volume. Volume traduse în limba germană, franceză, engleză, turcă, italiană, bulgară, poloneză. Bugetul aferent pe 2013 acestui proiect a fost de 2 milioane de lei, din care, până la momentul discuţiei noastre, au fost angajaţi 1.855.000 de lei.

Reporter: Sunt scriitorii români cumpăraţi în străinătate şi care sunt cei mai cumpăraţi?

Lilian Zamfiroiu: Asta nu cred că vă pot spune eu. În momentul când facem această operă de a asigura traducerea lor, nu ne gândim atât la aspectul comercial, cât mai ales la aspectul valoric. Ceea ce vreau eu să introduc, dar lucrul acesta din 2014 încolo, pentru că deja pe 2013 s-a încheiat programul de aplicaţii la jumătatea lunii septembrie, dacă nu mă înşel, nu am avut când să mă implic în problemele care ţin de acest program. Pentru 2014, intenţia este de a încerca o acomodare mult mai bună decât s-a avut în vedere până în momentul de faţă a conţinutului unei cărţi cu aşteptările publicului din zona în care aceasta va fi difuzată. Şi aici ca şi în cazul pe care îl spuneam apropo de paralela Chişinău - Paris, publicurile diferă foarte mult, există anumite trenduri în rândul cititorilor, literaturii. Am fost la Târgul de Carte de la Goteborg, scandinavii şi literatura nordică, în general, pun accent în ultima perioadă pe science-fiction, pe fantasy. Un gen de literatură care la noi este cotat ca un gen mai uşor.

Analizez împreună cu colegii mei foarte serios crearea unui program destinat acestui tip de literatură. Sunt oameni şi la noi care creează pe această zonă, sunt oameni foarte buni, care, din cauza unor anumite abordări până în momentul de faţă nu au fost băgaţi în seamă. Probabil că la nivel mondial sau european chiar am avea ce spune şi în domeniul acesta. Oare este sub demnitatea ICR să se implice în promovarea şi acestui tip de literatură? Eu cred că nu. Genul acesta, în momentul în care a pornit din Suedia, a pornit cu susţinerea Institutului Cultural Suedez. De ce n-ar beneficia acest gen şi de susţinerea Institutului Cultural Român?

Reporter: Tot la capitolul proiecte, pentru că în Parlament nu s-a dezvoltat foarte mult, s-a discutat de acea platformă pentru copiii din străinătate să înveţe limba română. Vi s-a propus şi o sumă de 30.000 de lei, insuficientă după cum aţi spus. La cât s-ar ridica o astfel de investiţie?

Lilian Zamfiroiu: După cum am spus şi acolo, eu nu sunt specialist în domeniul acesta, dar, când am primit acea propunere parlamentară şi a trebuit să dau un punct de vedere, am rugat pe cei care se ocupă în institut de zona aceasta să se documenteze şi ei mi-au spus că, numai pentru achiziţionarea unei interfeţe, este necesară suma de cel puţin 16.000 de euro. Pentru implementare mai sunt necesare echipamente video importante, costuri de mentenanţă, costuri pentru personalul calificat pentru sesiunile online ale cursanţilor. Noi nu aveam specialişti şi materiale pentru a organiza astfel de cursuri. Departamentul Românilor de Pretutindeni are în momentul de faţă un curs online care se adresează tuturor celor care vor să înveţe limba română. Acesta este motivul care m-a determinat ca în răspunsul la propunerea legislativă să indic ca posibil partener, fără intenţia de a arunca problema în curtea altuia, Institutul Limbii Române, dacă îi vor fi alocate fondurile necesare, acest institut dispunând de specialişti în această privinţă ar putea să-şi creeze o astfel de platformă. Costurile nu sunt deloc de neglijat or 30.000 de lei... . E o iniţiativă lăudabilă, noi încercăm să ne achităm de această obligaţie, dar este o datorie asumată prin realizarea de cursuri de limba română.

În noua organigramă, că tot am vorbit, intenţionez să introduc o structură aparte care se va numi Biroul, Serviciul, asta rămâne de văzut, Limba Română. Ca dovadă că domeniul acesta va beneficia de o abordare corespunzătoare importanţei care derivă. Cu timpul, vă spun la orizontul a doi ani, intenţionez ca la fiecare filială a ICR din străinătate să avem organizate cursuri de limba română, ca limbă străină, dar am ambiţia aceasta de a face cursuri de limbă română şi pentru copii originarilor din România, care, într-un fel sau altul, originari care au ajuns acolo, care au copii născuţi acolo şi vor să îi menţină în cultura română, identitatea românească şi să fie conectaţi la aceste realităţi. În momentul de faţă, unele filiale ale ICR organizează cursuri de limbă română, altele nu organizează deloc, altele se mărginesc doar la a găzdui în spaţiile lor cursuri organizate de alte asociaţii.

Reporter.: Pentru 2014, ICR va avea o nouă organigramă, un nou Regulament de organizare şi funcţionare, ce alte noutăţi mai aveţi ca proiecte după 1 ianuarie? Ştiu că aţi spus şi în Parlament că veţi miza pe festivalurile de film, târgurile de carte.

Lilian Zamfiroiu: Intenţia este de oferi o imagine de normalitate. Menirea ICR este de a difuza cultura română, legea spune în ţară şi în străinătate, dar să citim şi în spiritul ei, deci în primul rând în străinătate, cu public ţintă format din autohtonii din ţările unde ducem mesaje noastre. Avem destule propuneri, destule planuri, important este să găsim calea ca aceste proiecte, propuneri, planuri să se concretizeze la înalte cote calitative. Există timpul ca să venim şi cu propria valoare adăugată pe care să o aducem acestor planuri, proiecte pe care ICR le derulează nu de puţin timp, deocamdată încercăm să eficientizăm această relaţie a noastră cu filialele, atât sub raportul funcţionării propriu-zise, cât şi sub raportul calităţii programelor care ar trebui să se desfăşoare acolo. Am zis să ne uităm în curtea noastră, să ne organizăm în funcţie de ceea ce legea ne cere sau pe baze strict legale şi în funcţie de necesităţi şi după ce ne vom organiza şi vom porni la drum odată cu 1 ianuarie 2014 cu aceste obiective îndeplinite măcar formal, organigrama intră în vigoare la 1 ianuarie, dar va trebui...

Reporter: Nu vor fi persoane care îşi vor pierde locul de muncă?

Lilian Zamfiroiu: Nu, Doamne fereşte. Este o schimbare de structură destul de dureroasă, pentru că, în momentul de faţă, avem 36 de funcţii de conducere, or legea este foarte clară - ordonanţa 77/2013. Maximum de funcţii de conducere trebuie să se încadreze în procentul de 12% din numărul total al angajaţilor. Or, noi conform legii, avem 183 de posturi, trec peste faptul că doar 151 sunt bugetate, restul sunt blocate sau nebugetate, dar eu mă raportez la aceste 183. Deci 12% din 183 ce înseamnă? Înseamnă 22 de posturi, dintre acestea două sunt nominalizate chiar de lege - funcţia de secretar general şi funcţia de secretar general adjunct şi am mai rămas cu 20. Uitaţi-vă peste organigrama actuală, este pe site, să vedeţi că avem 36 de funcţii de conducere, 16 oameni vor rămâne fără funcţii de conducere. Şi nu e vorba de o abordare de dorinţa de a avea pe cineva în subordine. Este vorba, de fapt, de acel spor de conducere.

Reporter: Cum au mers lucrurile până acum dacă era trecut în lege?

Lilian Zamfiroiu: Bună întrebare. Nu am eu răspunsul la această întrebare. Ordonanţa - este adevărat a fost adoptată în iulie, dar, până la această ordonanţă, au fost şi alte acte normative care stipulau acelaşi lucru. Ordonanţa aceasta nu a făcut decât să reînnoiască aceste prevederi. Nu este treaba mea să răspund pentru ce s-a întâmplat înainte. Din această perspectivă, la venirea mea, am găsit organigrama mult prea stufoasă în raport cu atribuţiile care ne revin prin lege şi vorbim de bani publici. 16 oameni au luat bani publici peste ceea ce se cuvenea. (...) Nu pot să o ţin aşa la infinit. Legea nu te presează în sensul de mâine, dar totuşi, dacă şi la un an de zile de când această lege există tu nu intri în cadrul legal, atunci este vădită reaua intenţie sau dacă faci o nouă organigramă şi este în dispreţul acestor restricţii, iarăşi este vădită reaua intenţie. (...) În primul rând, am în vedere respectarea legii, nu sunt pe banii mei, suntem pe bani publici, de asta vă spun că va fi dureros. În momentul în care un număr de 16 oameni, le iei acel spor de conducere, care diferă...

Reporter: Care este sporul acesta de conducere?

Lilian Zamfiroiu: Conform legii, pentru funcţia de director-general primeşti un spor de conducere de 55% din salariul de încadrare, pentru director - 50%, pentru şef-serviciu - 30% parcă şi pentru şef de birou 25 sau 20%, în funcţie de salariul de încadrare al fiecăruia, ori 55% înseamnă jumătate de salariu, or dacă ţi-ai pierdut funcţia de director-general şi treci pe funcţie execuţie fără 55% se cam simte lucrul acesta. Cu siguranţă vor fi oameni nemulţumiţi după 1 ianuarie. I-am convocat pe toţi săptămâna trecută, le-am explicat situaţia, i-am avertizat că asta e realitatea, să verifice, nu o fac cu rele intenţii, o fac pentru că sunt obligat să o fac şi voi mai sta de vorbă cu oricine, discutăm, dar în limitele acestea pe care legea le prevede, trebuie să găsim formula optimă. O formulă suplă, o formulă eficientă pentru o funcţionare eficientă a instituţiei. Eu zic că am găsit ce este mai bun în momentul de faţă. Nu exclud ca peste şase luni, 1 an de zile să mai ajustăm, fără îndoială, cel puţin pe perioada mandatului meu sau a perioadei cât voi fi eu la conducere nu vor exista ajustări majore cum este aceasta, nu văd de ce, dar probabil mici ajustări vor exista şi în continuare dictate de realităţi. Atenţie. Dictate de realităţi în funcţie de atribuţii, în funcţie de funcţionare, nu în funcţie de oameni, pentru că, dacă nu om nu este bun, dacă nu dă randamentul maxim, poate fi schimbat. Aici nu am o problemă şi le-am spus-o şi colegilor mei, nici nu am venit aici să pun pe cine vreau eu, apropo de unele comentarii care au fost şi prin presă şi prin anumite zone.

Reporter: Cum le răspundeţi celor care, din momentul în care aţi preluat funcţia, au spus că nu sunteţi om de cultură, dar nici că ar fi auzit de dumneavoastră ca manager?

Lilian Zamfiroiu: Le spun foarte simplu. Depinde de accepţia termenului om de cultură, nu sunt un om cultură în sensul de creator, în sensul creatorilor de cultură, dar, din punctul de vedere al manageriatului, daţi-mi voie să renunţ la modestia care ar trebui să mă caracterizeze. Eu zic că am nişte rezultate care mă pot recomanda. De ce nu s-a auzit de mine ca manager? Din simplul motiv că sunt diplomat şi diplomaţii îşi desfăşoară activitatea în spatele scenei. Ei pregăresc scena pentru oamenii politici care vin pe scenă şi semnează documentele pe care le-au pregătit diplomaţii. Deci aceasta a fost menirea mea. Respectând proporţiile, repet, respectând proporţiile, eu am mai fost o dată pe funcţia pe care sunt acum. În perioada în care am lucrat la Ministerul de Externe ca director-general, coordonând direcţia cultură în subordinea căreia să găseau cele şapte centre culturale ale României, actualmente ICR-uri din străinătate, m-am ocupat, mai mult sau mai puţin, de acelaşi lucru ca în momentul de faţă. Nu exista atunci ICR ca instituţie. Faptul că am avut rezultate foarte bune în momentul respectiv pe zona aceasta, raportate la acel nivel şi la condiţiile legislaţiei în vigoare la momentul respectiv, eu cred că şi asta a contat în a se opri opţiunile decidenţilor în privinţa mea. Altfel, vă întreb şi eu, şi credeţi-mă că nu este o întrebare retorică. Ce alte lucruri să fi avut în vedere, am dat impresia cumva sau aţi auzit că aş fi omul cuiva, că m-a pus X sau Y pentru că sunt al unuia sau din cutare tabără politică. Eu cred că nu. Asta le răspund. Eu nu am insomnii din acest punct de vedere că oamenii nu mă percep ca o personalitate culturală. Depinde de abordare. Nu sunt un creator de cultură, am scris o carte, reprezintă teza mea de doctorat, de fapt nu e una, e una şi jumătate, pentru că mai am încă una (râde) scrisă în colaborare cu un prieten, dar pe o temă care se regăseşte în teza mea de doctorat. Nu mă defineşte ca om de cultură în sensul de creator, am spus-o cu toată sinceritatea şi cu toată modestia, dar, dacă prin om de cultură înţelegi şi omul care ocupă de domeniul cultural în sens managerial, reper, daţi-mi voie să renunţ la lipsa de modestie şi să spun că am ceva de spus în domeniul acesta. Numai ultimii şapte ani petrecuţi la Paris, la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, adică organizaţia ONU care se ocupă de creionarea principalelor direcţii în domeniul culturii mondiale, eu cred că, cu toată modestia, doar aşa, cât să fi fost de opac să nu se lipească nimic. (râde)