Radu Penciulescu susţine conferinţa „Despre actor, pedagogie şi text…”

Radu Penciulescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956, el fiind coleg cu Lucian Pintilie, Sanda Manu, Mihai Dimiu, Valeriu Moisescu.

După absolvire (1955), el a lucrat ca regizor la Oradea, dar şi la Craiova, unde director tocmai devenise Vlad Mugur.

În 1964, Penciulescu a înfiinţat Teatrul Mic, fiind primul director al instituţiei (post din care şi-a dat demisia în 1969). În aceeaşi perioadă a fost profesor la Institutul de Teatru (unde existau două clase de regie, una a lui Penciulescu, cealaltă, a lui David Esrig).

Sean „Diddy”, acuzat de noi infracțiuni înainte de procesul penal

Russell Brand reacționează la acuzațiile de viol și agresiune sexuală: „Legea este folosită ca armă împotriva mea”

A montat spectacole de referinţă, precum „Doi pe un balansoar” (cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc), „Richard II”, „Tango”, o dramatizare după „Baltagul”, „Dansul sergentului Musgrave”, „Regele Lear”, la Teatrul Naţional Bucureşi, „Woyzeck”, la Piatra Neamţ, „Vicarul”, la Teatrul Bulandra din Capitală.

A fost atras de teatrul de idei, de teatrul-documentar, fiind considerat unul dintre regizorii cei mai cerebrali ai generaţiei sale.

În 1973, Penciulescu a plecat din ţară, stabilindu-se în Suedia, unde a ocupat postul de profesor la secţia de regie a Şcolii Superioare de Teatru din Malmö până la pensionare.

După 1990, Radu Penciulescu a lucrat în România doar în sistem de workshop (la TNB, pe teme shakespeariene, sau la Olăneşti, pe texte din Cehov), cu o singură excepţie, „Celălalt Cioran”, un scenariu după „Caietele lui Emil Cioran”, subintitulat „atelier-lectură”, realizat de criticul George Banu în colaborare cu Radu Penciulescu, în 2002, la TNB.