Ioan Aurel Pop: Fac apel la autorităţi să lase teatrele deschise, altfel ne pierdem esenţa de oameni

Profesorul, istoricul, preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, ne vorbeşte despre plusurile şi minusurile globalizării, despre educaţia online, despre ce riscăm fără cultură.

Globalizarea care s-a accentuat în anii '80, e un fenomen gândit prost

"Marius Tucă: Cum aţi defini pandemia, dar şi această lume ciudată a globalizării?

Ioan Aurel Pop: E o lume amestecată şi îngrijorătoare mai ales pentru cei care avem o anumită experienţă de viaţă, dar nu atât de îngrijorătoare încât să nu ne dea speranţe pentru viitor, pentru că eu ca istoric am văzut multe, nu ca martor ocular, dar prin experineţe, prin accesul la izvoare. Eu cred că globalizarea care a început în rădăcinile ei după al doilea Război Mondial, dar în anii 80 s-a accentuat, e un fenomen care a fost gândit prost. Părinţii globalizării şi-au închipuit că pot transforma lumea într-un sat mondial, ştergând orice urmă de localism şi mai ales de sentiment naţional, şi de identitate. Chiar ideea de a impune o limbă unică, de a uniciza obiceiurile, tradiţiile, mâncarea, veşmintele, s-au întors împotriva iniţiatorilor, pentru că patriile şi naţiunile n-au fost fondate prin decrete ale unor parlamente, prin hotărâri luate de sus, s-au născut organic de-a lungul timpului, prin acumulări. Eu nu sunt adeptul generaţiilor spontanee şi ca să faci o naţiune e nevoie şi de munca intelectualilor, dar ea nu se naşte de sus. Cei de sus, elitele pot da o direcţie, pot să orienteze, dar cursul trebuie să fie unul organic. Adepţii globalizării forţate şi-au imaginat că pot şterge orice identitate, orice sentiment local ca să construiască, probabil, o lume ideală, or fi gândit unii dintre ei.

Lumea pe care ei au gândit-o s-a dovedit un castel de nisip şi se întoarce împotriva lor.

Marius Tucă: Sunteţi optimist, eu aş spune că dimpotrivă, sigur că nu au reuşit să ajungă până la schimbarea identităţii, dar există expresii globalizatoarea care se aud în fiecare ţară, în discursul politicienilor, al organizaţiilor.

Ioan Aurel Pop: Prin câţiva lideri mondiali, şi aici îl pomenesc numai pe liderul american, de pildă, ideea că America e a americanilor şi că trebuie să fie ”great” din nou e o idee pe care a rostit-o preşedintele Monroe la începutul sec XIX, când se formau şi se afirmau naţiunile. Secolul XIX e secolul naţiunilor. Cumva roata istoriei se întoarce, ideea că America trebuie să fie din nou mare bazându-se pe valori americane e o ideea care nu prea dă apă la moară globalizatorilor. Şi din punctul de vedere al naţionaliştilor s-au făcut erori, pentru că eu dacă sunt naţionalist înseamnă că îmi iubesc naţiunea, dar nu înseamnă că urăsc alte naţiuni, aici se face o eroare, uneori naţionalismul se confundă cu şovinismul şi cu xenofobia, ori cei mai mari, mai generoşi naţionalişti, inclusiv români, au fost nişte oameni care şi-au iubit propria naţiune, tocmai ca să poată iubi şi alte naţiuni."

Ioan Aurel Pop mărturiseşte că nu se regăseşte în această lume, care, în opinia sa atacă bazele democraţiei. "A considera că o minoritate poate da tonul în lume e greşit. Ce se discută azi despre marginali e absolut legitim în orice societate democratică, dar când se iau hotărâri în numele unui grup minoritar şi se impun majorităţii e greşit."

Preşedintele Academiei Române consider că pentru societatea românească e ieşită din comun căsătoria între aceleaşi sexe. "Perpetuarea omenirii s-a făcut pentru că bărbatul şi femeia au făcut un cuplu, n-am văzut un exemplu în istorie cu un cuplu de acelaşi sex."

Şi Papa de la Roma a devenit milos şi înţelegător şi acceptă această idee de cuplu între doi oameni de acelaşi sex.

"Suntem şi noi şocaţi, dar riscam să creăm o psihoză, lumea îşi imaginează că suntem în faţa unei catastrofe, mie nu-mi place nici numele de pandemie, aş numi-o epidemie, de a lungul istoriei au fost nenumarate epidemii, cele mai gravă de ciumă şi de holeră."

Nu se poate opri educaţia şi nu se poate opri nici credinţa

"Ioan Aurel Pop: Trebuie să trăim, dar sunt nişte reguli care trebuie respectate, pe de o parte, iar pe de altă parte noi nu putem opri viaţa. Nu se poate opri educaţia şi nu se poate opri credinţa. Oamenii au credinţă şi se duc la biserică la noi încă de când a început creştinarea acestui popor, şi suntem unul dintre popoarele care am început creştinarea foarte devreme, na-m fost creştinaţi de sus în jos şi a opri oamenii să meargă la şcoală faţă în faţă, fără să le spui că e temporar şi fără să adaogi că învăţământul online e o excepţie care trebuie evitată de la un timp ca să ajungem la normalitate sau fără să le spui că nu se pot face interdicţii în privinţa credinţei. Au încercat comuniştii şi a durat din 48 până în 89 şi s-a răzbunat lumea contra acestei interdicţii. Interdicţia de orice fel stârneşte reacţii adverse şi oamenii devin rebeli. Nu toţi, o parte din societate."

Ioan Aurel Pop spune că trebuie să ne adaptăm regulilor, dar în acelaşi timp ne pierdem comportamentul social. Peste tot în lume există pericolul de revoltă, încep să iasă oamenii în stradă şi revolta aceasta "poate naşte monştri."

Măsurile luate trebuie gândite de zece ori, spune preşedintele Academiei Române.

"În biserici şi în cimitire nu se întâmplă mai multe acte de indisciplină decât se întâmplă în săli de jocuri, pe litoral sau la alegeri. S-a încheiat pelerinajul de Sf. Dimitrie si nu s-a întâmplat nimic rău. În biserică sunt oameni foarte ordonaţi, preoţii pot fi şi "soldaţi" şi stabilesc ordinea. Credinţa şi biserica nu sunt lucruri pur lumeşti.

Explicaţia apartenenţei noastre la credinţă si biserică nu trebuie pusă sub semnul întrebării, omul are nevoie de credinţă şi de manifestarea exterioară a credinţei prin biserică şi preoţi, este de părere Ioan Aurel Pop."

"Credinţa la noi s-a dovedit salvatoare pentru această naţie, la români e foarte profundă, chiar şi la cei care se duc la biserică doar de Crăciun şi de Paşti."

În legătură cu amânarea CCR privind decizia legată de Legea care interzice referirea la identitatea de gen în şcoli, Ioan Aurel Pop spune că după ce ne-am eliberat de comunism am căzut în alte extreme legate de anumite minorităţi. "2-3% din populaţie nu se declară nici bărbat, nici femei, dar nu e cazul să predai asta în şcoală, poate la facultate. O societate în care nu există reguli clare şi precise e una perdantă".

Oare ne pregătim pentru sfârşitul istoriei? Această întrebare e absurdă, pentru că n-am decis noi când şi cum s-a născut omenirea şi nu decidem nici sfârşitul, punctează Pop.

"Eu am avut şansa să fac şcoli foarte bune, profesorii erau cu studii făcute în interbelic, o pregătire excepţională, unii îşi închipuie că în comunism nu învăţam nimic, dar se înşală. Profesorul de biologie ne spunea ce înseamnă viaţa sexuală nouă băieţilor, şi o dna dr venea să le explice fetelor."

Dacă nepoţica profesorul Ioan Aurel Pop i-ar spune că nu se simte fată, bunicul Pop i-ar explica rânduiala lumii, că sexul nu ţi-l alegi singur, ţi-l dă ştiinţific cuplarea bărbatului cu femeia.

"De când există lumea sunt bărbaţi şi femei care au dus lumea mai departe, ni se bagă o teorie prin care se vrea ca excepţia să devină regulă. Uitaţi-vă cât de uşor se trece prin şcoală. Eu pledez pentru o educaţie sănătoasă".

Academia luptă pentru normalitate, încearcă, are cercetători tineri, cu minţi extraordinare, care lucrează cu elita mondială, spune Ioan Aurel Pop. Academia Română a încercat în 30 de ani să fie prezentă în societate, să-şi aducă aportul.

„Noi nu putem întrerupe toată viaţa, scăpăm de pandemie şi murim de foame. O să ajungem la sapă de lemn. Trebuie să convingem lumea că în condiţiile date trebuie să mergem înainte. Eu nu cred că elevii se îmbolnăvesc în clasă, dacă respectă reguli."

Fac apel la autorităţi să lase teatrele deschise, cu 50 de oameni, distanţaţi, cu mască

Ioan Aurel Pop: Daţi-mi voie să fac o pledoarie în ideea dvs. pentru artişti şi pentru teatre: teatrul nu e un moft, teatrul e un fel de a trăi viaţa de 2500 de ani, de la Eschil, Sofocle şi Euripeide. Teatrul e o desfătare spirituală, dar în acelaşi timp e o necesitate spirituală. Fac apel la autorităţi să lase teatrele cu 50 de oameni, izolaţi, cu mască, să îi lase pe actori să joace. Dacă actorii nu ne mai fac să plângem şi să râdem ne pierdem esenţa de oameni.

Fără elite nu se putea face România. Elitele reale nu sunt ascultate azi, iar alea cu influenţă sunt fals, spune Pop.

Întrebat de Marius Tucă ce postare crede că ar face Socrate pe YouTube azi, imaginându-ne o punte peste atâţia ani, Ioan Aurel Pop spune că Socrate a fost un educator, un mentor pentru tineri, el voia să facă prin ei o societate ateniană ideală. "Socrate spunea că tinerii trebuie educaţi din punct de vedere al frumuseţii corpului şi sufletului omenesc, educaţia trebuie să cuprindă totul, să fie ca un tot unitar şi a fost şi acuzat pentru asta.