Isabelle Huppert: Mi-ar plăcea să joc într-un film românesc

Isabelle Huppert, aflată în vizită la Bucureşti de vineri până duminică, a fost prezentă sâmbătă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), alături de Cristian Mungiu, pentru a răspunde întrebărilor studenţilor acestei instituţii. Majoritatea celor prezenţi în sală au fost studenţi la actorie, alături de profesori UNATC, precum şi de actriţele Ioana Flora şi Maria Dinulescu.

Actriţa franceză a răspuns bucuroasă întrebărilor puse de studenţi, multe destul de specifice, referindu-se la colaborarea ei cu anumiţi regizori sau la anumite proiecte, dar şi la modul în care îşi alege rolurile, cum le abordează sau la diferenţa dintre a juca pe scenă şi pe marele ecran.

Întrebată cu ce regizori ar dori pe viitor să facă un film şi fiind rugată să numească şi un cineast francez şi unul străin, actriţa a răspuns glumind că i-ar fi plăcut să lucreze cu Alfred Hitchcock, dar acum este prea târziu şi a precizat că este interesată să lucreze cu oameni care vor să colaboreze cu ea. De altfel, pe parcursul sesiunii de întrebări şi răspunsuri, care a durat peste o oră, Huppert a spus că îşi alege filmele în care joacă în funcţie de regizor, nu de poveste sau personaj. "Un măr este doar un măr, dar un măr pictat de Cezanne... Iar eu sunt un măr", a spus actriţa.

Chiar dacă nu a numit regizori cu care ar vrea să lucreze pe viitor, Huppert a spus, în schimb, că i-ar plăcea să joace într-un film românesc. "Este foarte aproape de ce îmi place mie să fac pe ecran. E un fel îndrăzneţ de a face filme, foarte diferit de cum se face film în prezent", a motivat ea.

Huppert a apreciat cinematografia realizată de Mungiu drept o "ofertă estetică extraordinară". "Trebuie să fie minunat pentru actriţe şi pentru actori" să joace în filmele cineastului român, a fost de părere Isabelle Huppert.

Pe de altă parte, Isabelle Huppert a menţionat că este angajată într-un proiect în care joacă rolul unei controversate fotografe franceze de origine română - Irina Ionesco - cunoscută pentru scandalul creat când şi-a pozat nud fiica adolescentă. Filmul este realizat chiar de fiica fotografei, actriţa Eva Ionesco, care debutează în regie cu această peliculă semi-autobiografică, intitulată "I'm not a fucking princess".

Privind cariera ei, Huppert a spus că nu îşi aminteşte când i-a venit ideea să fie actriţă. "Nu m-am trezit într-o dimineaţă şi mi-am spus: vreau să devin actriţă. Şi totuşi am devenit actriţă sau poate am fost mereu". Întrebată dacă nu i-a fost greu sau teamă la început, actriţa a povestit amuzată că primul său film a fost unul "improbabil", în care a jucat alături de cântăreţul Jacques Brel şi care mai poate fi văzut la Cinemateca din Toulouse. Şi nu, nu i-a fost frică, a adăugat ea.

La modul mai serios, vorbind despre primele ei roluri, Huppert a spus că a fost norocoasă pentru că nu i s-a cerut, cum li se cere în general tinerelor actriţe, să îşi exploreze latura de seducţie, ci o parte mai mult de natură emoţională. "Nu am fost doar o fată frumoasă, ceea ce eram desigur", a mai glumit ea.

Actriţa a mai spus că ea nu intră într-un rol şi nu crede în ideea de personaj, ci îşi propune să fie o persoană, să simtă nişte lucruri, deşi ştie că este "doar o imagine", ceva "fals". Cristian Mungiu a intervenit vorbind despre "mitologia" cu care sunt învăţaţi studenţii la actorie, aceea că trebuie să intre în pielea unui personaj, să pregătească personajul şi aşa mai departe. "Se pregătesc să devină ceva diferit de ei înşişi", a spus el.

"Poţi crea un personaj aparent foarte departe de ceea ce eşti tu. Dar un om este ceva foarte mare. Ca un pian pe care se pot interpreta atâtea melodii, într-o persoană sunt multe, multe note", a remarcat actriţa.

Vorbind despre actorie şi despre modul în care îşi face ea meseria, Huppert a folosit frecvent cuvântul "nice", în sensul de frumos şi plăcut, când era întrebată despre provocările profesiei şi rolurile sale extreme în particular. Huppert a făcut în schimb observaţii precum: "E frumos. Asta îmi place să fac, îmi place să râd, îmi place să plâng" sau "Replicile trebuie să sune cum le-ai spune în viaţa reală. Nu e aşa uşor ..., ba da este uşor".

Întrebată direct despre experienţa în rolul extrem de dur din lungmetrajul "Pianista", de Michael Haneke, Huppert a admis că "filmul devine un fenomen foarte puternic în mintea oamenilor", referindu-se la experienţa spectatorului. "Este treaba spectatorului să fie oripilat, dezgustat, nu a noastră. (...) Şi noi încercăm sentimente puternice faţă de ceea ce facem, dar nu la fel", a spus Huppert, adăugând că, în filmele lui Haneke, cu cât scenele sunt mai încărcate de emoţie, mai extreme, cu atât cineastul este mai pragmatic. "Cinema-ul e un echilibru ciudat între ceva imens, care e emoţionalul, şi ceva foarte precis, care e tehnica", a concluzionat actriţa.

Totuşi, întrebată de ce nu a acceptat rolul femeii din "Funny Games", de Haneke, pe care cineastul i l-a propus la vremea respectivă, Isabelle Huppert a mărturisit că i s-a părut prea greu. Dacă în "Pianista", un film de asemenea dur şi violent, exista ficţiunea, un teren pentru imaginaţie pentru un actor, în "Funny Games", ea a fost de părere că nu este vorba de un rol, ci de "o experienţă a violenţei". De altfel, după cum a menţionat, Huppert a ajuns să lucreze cu Haneke după cinci ani în care au tot încercat să facă un film împreună, dar, din diverse motive, nu s-a întâmplat la vremea respectivă.

Isabelle Huppert a declarat, vineri seară, la Sala Dalles, unde a fost vernisată o expoziţie de fotografie cu 120 de portrete ale sale, că este foarte încântată să se afle în România, unde există în prezent o cinematografie "extraordinară". Actriţa a mai menţionat că a călătorit mult în România, de la vârsta de 14 ani, şi a fost impresionată de dragostea pe care această ţară o poartă Franţei.

La Salla Dalles au fost expuse 120 de portrete ale actriţei, realizate de 74 dintre cele mai mari nume ale fotografiei internaţionale, de la Henri-Cartier Bresson la Juergen Teller. Valoarea unui singur portret al actriţei Isabelle Huppert, realizat de William Eggleston, Patrick Faigenbaum sau Hiroshi Sugimoto, este de circa 15.000 euro. În cea mai veche dintre fotografii, Isabelle Huppert este înfăţişată la 15 ani, cu patru ani înainte de a apărea prima oară pe ecrane.

Vizita la Bucureşti a celebrei actriţe, laureată a premiului Palme d'Or, este marcată şi de alte evenimente, printre care o retrospectivă cu opt pelicule ce o au ca protagonistă, care se derulează până duminică la Sala "Elvira Popescu" a Institutului Francez. În program, figurează, printre altele, peliculele "Acasă", de Ursula Meier, "Pianista", de Michael Haneke, "Dantelăreasa", de Claude Goretta (pe 29 mai), "O chestiune de femei", de Claude Chabrol, şi "Coup de torchon", de Bertrand Tavernier (pe 30 mai).

Sîmbătă seară este programată la Cinema Studio o proiecţie privată a celui mai recent film cu Isabelle Huppert, "White Material", prezentat în premieră în România. Filmul semnat de Claire Denis şi inspirat din romanul "The Grass is Singing", al lui Doris Lessing, laureată a premiului Nobel pentru literatură, a avut premiera în Franţa la sfârşitul lunii martie. Isabelle Huppert joacă în acest film rolul unei franţuzoaice aflate în Camerun (Africa), unde are o plantaţie de cafea, într-o perioadă de conflicte civile şi rasiale. Ea este tot mai hotărâtă să nu abandoneze locul în care şi-a făcut un trai, pentru a se întoarce la familia ei şi la traiul tihnit din Franţa.