„Unchiul Vania”, de Andrei Şerban – o dramă rusă cu note de umor gustate de public

În momentul în care dansul se termină, întreaga sală pare să se cutremure, se aud zgomote din tavan şi pereţi, lumina pâlpâie până se lasă de tot întunericul, iar spectatorii pot vedea pe ecranul unde este afişată mereu supratitrarea în română că urmează actul II.

Spectacolul se mută în spatele scenei, pe alte două scene aşezate una în faţa celeilalte, avându-i pe spectatori în mijloc. Pe o scenă, se arată ceea ce se petrece în interior, iar pe cealaltă, unde se află o căsuţă din lemn, acţiunea de afară, unde plouă şi unde ies pe rând Vania, urmat de doctor, apoi Helena, căreia i se alătură Sonia.

Atmosfera este tot mai sumbră, drama fiecărui personaj conturându-se tot mai mult, pregătind declanşarea conflictului.

Andrei Caramitru, audiat la Poliţie după ce a fost reclamat de Călin Georgescu pentru o postare pe Facebook

13:47, 25 Feb. 2025

Armata rusă a elaborat o listă cu 160 de ţinte pentru un război cu Japonia şi Coreea de Sud

21:08, 31 Dec. 2024

Într-un decor de salon, profesorul îi cheamă pe toţi ceilalţi pentru a face un anunţ şi se adresează publicului când spune că a luat o decizie în ceea ce îi priveşte pe toţi. Astfel, el a decis să vândă ferma şi să se mute cu Helena în Finlanda, iar Vania îl întreabă înfuriat unde va trăi el, cu Sonia şi cu mama lui, care la rândul ei îi spune să facă aşa cum zice profesorul.

Vania, la capătul răbdării, povesteşte cum a muncit mulţi ani, alături de Sonia, care a moştenit ferma de la mama ei, şi i-au trimis toţi banii profesorului, pentru a studia şi a scrie cărţi, în timp ce el însuşi s-a ratat, când ar fi putut deveni un Schopenhauer sau un Dostoievski.

Vania părăseşte astfel scena, iar profesorul este îndemnat de ceilalţi să se ducă să se împace cu el, pentru a apărea apoi, din spatele publicului, alergând urmărit de Vania cu un pistol. Profesorul urcă din nou pe scenă, iar Vania, în mijlocul publicului, trage de mai multe ori, dar nu-l nimereşte, aşa că aruncă pistolul şi pleacă dezgustat.

Apoi va fi el cel urmărit, de doctor, pentru că a furat una dintre fiolele de morfină pe care acesta le avea. Sonia este cea care îl convinge să o dea înapoi, pentru că este dator să trăiască.

Helena pleacă cu soţul ei de la fermă, nu înainte de a-l înşela, în cele din urmă, cedând insistenţelor doctorului, care părăseşte şi el apoi ferma, lăsându-i pe Vania şi pe Sonia cu munca lor de fiecare zi – socotelile legate de proprietate.

Cei doi vor rămâne împreună şi vor continua să muncească şi să ducă o viaţă lipsită de bucurie, în speranţa îndurării pe care o vor primi de la Dumnezeu, la capătul acestei vieţi, şi aşteptând cântarea îngerilor, dintr-o altă viaţă, ce va urma. Astfel încheie Sonia spectacolul, printr-o cântare ce pare ruptă dintr-o slujbă religioasă.

Publicul, atent tot timpul la acţiunea ce se petrecea pe mai multe scene, surprins de personajele care apăreau din toate colţurile, inclusiv printre spectatori, amuzat de multe ori de replicile acestora şi impresionat de punerea în scenă, monumentală, i-a aplaudat, minute în şir pe artişti, care au ieşit de cinci ori la rampă, şi pe Andrei Şerban, care a apărut şi el, o dată, în mijlocul lor.

Spectacolul "Unchiul Vania", producţie a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, triplu premiat la gala UNITER 2008 – la categoriile cel mai bun spectacol, cea mai bună regie şi cel mai bun actor în rol principal (András Hatházi) -, a avut trei reprezentaţii la Teatrul Odeon din Bucureşti, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene.

La ultima reprezentaţie la Bucureşti a spectacolului "Unchiul Vania", de Andrei Şerban, în cadrul Festivalului Uniunii Teatrelor Europene, duminică seară, la Teatrul Odeon aşteptau să intre câteva zeci de tineri, studenţi la Teatru, după intrarea în sală a tuturor spectatorilor care au avut bilete cu loc şi după ora de începere a spectacolului, 19.00.

Regizorul i-a poftit pe toţi înăuntru şi le-a indicat să se aşeze la ultimul balcon. Locurile spectatorilor erau pe scenă, în timp ce în sală puteau fi văzute, răsfirate, personajele din spectacol, jos, într-o lojă şi la balcon.

Andrei Şerban a intrat în sală pentru a ţine un discurs, deşi "nu se obişnuieşte" în cadrul festivalului.

Însă, după cum a precizat, a dorit ca ceea ce se anunţa, deocamdată, ca fiind ultima reprezentaţie la Bucureşti a spectacolului "Unchiul Vania" să fie una specială, astfel încât a permis studenţilor să intre şi să ia loc la balcon şi în loji, în faţa spectatorilor de pe scenă şi în preajma actorilor, pentru a învăţa ceva de la aceştia din urmă.

Şerban a menţionat că reprezentaţiile pe care le-a avut cu spectacolul în Ungaria, unde publicul îi vedea pe actorii maghiari, care vorbeau în maghiară, ca fiind români. "Este interesantă situaţia acestor actori – maghiari în România şi români în Ungaria. Ei sunt nişte actori universali, reprezintă umanitatea în general", a spus regizorul.

Întrucât actorii urmau să evolueze foarte aproape de public, el a cerut să nu se facă deloc comentarii în timpul spectacolului, pentru a-i lăsa pe artişti să lucreze şi să prezinte spectacolul "Unchiul Vania" – "o simfonie în cheie majoră" şi, totodată, "o sonată de cameră".

Felul în care Şerban şi-a prezentat producţia a fost demonstrat apoi, act cu act, prin scene grandioase desfăşurate în spaţii extinse, dar şi focusuri pe câte unul sau două personaje, puse în lumină la un moment dat.

Vania trăieşte la o fermă alături de Sonia, fiica surorii sale decedate, şi de mama lui. De curând au venit să locuiască acolo şi tatăl Soniei, un profesor pensionat, cu cea de-a doua soţie a lui, tânăra Helena.

În ochii mamei lui Vania, profesorul este mândria familiei, pentru studiile pe care le-a făcut şi cărţile pe care le-a scris, însă Vania, care a rămas la ţară să muncească şi i-a trimis tot timpul banii cumnatului său, pentru a se întreţine şi a scrie într-o zi ceva de geniu, consideră că s-a sacrificat degeaba.

În plus, Vania este exasperat că tânăra şi frumoasa Helena stă cu soţul ei, bătrân şi bolnav, "o maşinărie de scris".

Doctorul Astrov, plictisit de viaţa de la ţară, de pacienţi, de faptul că nu iubeşte pe nimeni, vine în mod regulat la fermă, pentru a-l îngriji pe profesor, şi se îndrăgosteşte de Helena.

Sonia, o tânără neatrăgătoare, se îndrăgosteşte, la rândul ei, de doctor, pe care îl apreciază pentru nobleţea lui, pentru că plantează copaci, extinde pădurea şi îl preocupă şi altceva decât interesele meschine pe care le au ceilalţi, fapt care nu o lasă rece, însă, nici pe Helena.

Aceasta din urmă, întruchipând femeia fatală, are, în spectacolul lui Andrei Şerban, aerul unei vedete hollywoodiene, purtând tot timpul ochelari de soare şi rostind adesea unele dintre cele mai întâlnite replici din filme, în engleză. Este plictisită la rândul ei de viaţa de la fermă şi sătulă să fie "compătimită" de ceilalţi bărbaţi pentru că stă cu un bătrân bolnav.

Primul act, în care fiecare îşi spune povestea şi anunţă câte ceva din raporturile sale cu celelalte personaje se încheie cu un tango, dansat pe rând de câte un personaj feminin şi unul masculin, ilustrând foarte sugestiv relaţiile dintre ele – atracţia pe care o exercită Helena asupra tuturor bărbaţilor sau stângăcia Soniei, îndrăgostită de doctor, care nu-i dă atenţie.

Citeşte mai multe despre spectacolul "Unchiul Vania", în regia lui Andrei Şerban.