Jan Lauwers: Viitorul şi forţa teatrului stau în umanitatea sa

Jan Lauwers, care este nu doar regizor şi dramaturg, ci şi sculptor şi pictor, a explicat că procesul creaţiei este unul solitar. În schimb, în teatru nu poate lucra singur, având nevoie de o companie şi de aceea a creat, în urmă cu 20 de ani, teatrul independent Needcompany.

Marina Constantinescu, selecţionerul unic al Festivalului Naţional de Teatru, a mărturisit că s-a temut ca publicul român să nu fie prea tradiţionalist şi să nu fie pregătiti pentru un astfel de spectacol ("Camera Isabellei", n.r.), creat de Needcompany. Însă a ales să includă "Camera Isabellei" în programul festivalului, deoarece, după cum a spus ea, ediţia de anul acesta a fost dedicată regizorului Aurelia Manea, iar acest spectacol nu putea lipsi, fiind în totalitate postmodern.

Metoda de lucru a Needcompany este să facă un spectacol lectură înainte de a pune o piesă în scenă aşa-numitele "needlabs", în timpul cărora publicul primeşte cocktailuri, într-o atmosferă deschisă. "«Camera Isabellei» s-a jucat de 165 de ori şi, totuşi, şi-a păstrat prospeţimea. Cred că acest lucru se datorează metodei de lucru", a spus regizorul.

"Ceea ce încerc să apăr în teatru este umanitatea. Alte tipuri de teatru încearcă să copieze sau să provoace cinematograful, realitatea virtuală, este foarte bine câteodată, însă acest lucru nu este uman. Viitorul şi forţa teatrului stau în umanitatea sa", a spus fondatorul Needcompany.

Întrebat cum îşi selectează actorii care cântă şi dansează în timpul spectacolelor, regizorul a spus că trebui să se îndrăgostească de oamenii cu care lucrează şi ca aceştia să îşi dorească să fie atât de liberi cât presupune prezenţa în Needcompany. "Un dansator foloseşte foarte mult arhitectura scenei, în timp ce un actor transmite emoţii dincolo de decor şi de public. Dacă le combini pe cele două, obţii un actor Needcompany", a spus Jan Lauwers. Actriţa Viviane De Muynck a explicat că jocul actoricesc al Needcompany este influenţat şi de revoluţia teatrelor de stat din Flandra şi Olanda, care a dus la o "deschidere a minţii" actorilor, chiar dacă aceştia fuseseră formaţi la şcoala clasică.

Piesa "Camera Isabellei" a fost scrisă după moartea tatălui regizorului. Până la acel moment, Jan Lauwers crease, după cum a mărturisit, o artă "obscură şi întunecată". Prin acest spectacol, regizorul a făcut un "alt tip de artă, mai deschis şi luminos", cu întâmplări adevărate şi desfăşurate în acelaşi timp, în mai multe centre ale acţiunii pe scenă.

Regizorul a spus că este foarte impresionat de faptul că la ora actuală se face artă din trăiri personale şi că prezenţa sa ca autor pe scenă nu este percepută negativ de public.