Lansare de carte Răsvan Popescu ”Protestul brazilor de Crăciun”, pe 20 noiembrie, pe gaudeamus.ro

Cel mai bine a descris noua carte Ion Holban:

"O legendă aztecă spune că atunci cînd o comunitate îşi ucide Bătrînii, îi alungă, îi exilează sau îi extermină, aceasta va muri şi i se va şterge numele: este una dintre temele dominante ale poeziei lui Răsvan Popescu din Protestul brazilor de Crăciun (Editura Cartea Românească Educaţional, 2021), structurînd, probabil, cele mai frumoase poeme ale cărţii; astfel, într-un poem emblematic, Răsvan Popescu scrie despre "obiceiul" eschimoşilor din vremurile vechi, care îşi expediau primăvara bătrînii pe banchize, spre sud, spre topirea gheţii şi moartea sigură a celor deveniţi de prisos.

Topos-ul poeziei din Protestul brazilor de Crăciun, al bătrînului exilat, ucis este spitalul unde e "linia de finish" din Demon şi unde fiinţa ajunge după "un drum lung", o cursă care se termină, pentru că lîngă spital "nu mai e loc", pe un stadion cu tribunele goale, într-o viaţă suprimată, căutînd, în fond, un fel de a amîna scadenţa, într-o elegie a celor "relocaţi", "într-un fel de rezervaţie accesibilă, Rezervaţia de vîrstnici "unde ni se spune seniori", la capătul unui fir autobiografic, "la mama lui mama, Maman", între nişte figuri lirice antologice, visîndu-se într-o casă călătoare, în drum spre Dunăre, "cu stupii înşiraţi pe un dig" sau într-un sat de pescari, Maestrul, unul dintre cele mai puternice personaje lirice din poemele narative, cum se subintitulează volumul lui Răsvan Popescu şi din poezia noastră de azi.

Fiinţa din poemele lui Răsvan Popescu (de)gustă pînă la capăt "dulceaţa" suferinţei, ca în oximoronul eminescian, trăind ceea ce Unamuno numea sentimentul tragic al vieţii şi de aceea imaginează, caută cu febrilitate spaţii de fugă, securizante, fante pe unde să se salveze în rezervaţia celor relocaţi; în vis, de exemplu, într-un castel, un "edificiu imaginar, nesigur, răsucit în ax" sau abandonîndu-se pe un pat de spital, cum se spune în Castelul din vis şi Trupul ostil, în casa bătrînească de la ţară, ca o eliberare temporară în aceeaşi dezabuzare, însă, adăugîndu-se lui Petca sau Maestrului "cu cheile la brîu".

Ioan Holban încheie prin a spune că ”Protestul brazilor de Crăciun” este o carte tulburătoare şi una dintre cele mai importante din stricta noastră actualitate literară a unui poet care a crescut, asemeni dublului din Castelul din vis în spatele siluetei scenaristului de succes din filmele lansate la premiere de gală, în lumina reflectoarelor, de pe covorul roşu, părăsit pentru un loc în şirul pelerinilor pribegi spre niciunde, comunicîndu-le acestora emoţii, punîndu-i pe gînduri.

Răsvan Popescu s-a născut în anul 1962, în Bucureşti. Este scriitor şi scenarist. A debutat editorial în 1991 cu volumul de proză scurtă "Subomul". A urmat romanul "Prea tîrziu" (1996), ecranizat de Lucian Pintilie, film selectat la Festivalul de la Cannes.

Alături de Radu Aldulescu a reluat colaborarea cu Lucian Pintilie în 1998, la filmul "Terminus Paradis", premiat la Festivalul Internaţional de la Veneţia. În 1999 publică romanul "Omul cu cioc şi gheare", ecranizat de Nicolae Mărgineanu sub titlul "Faimosul Paparazzo". În 2002 apare jurnalul "Purtătorul de cuvânt"; revine la acelaşi gen în "Cutia cu maimuţe" (2013). În 2005 publică romanul "Femeia visurilor", ecranizat de Dan Piţa; va colabora cu regizorul şi la următorul său film, "Ceva bun de la viaţă", premiat la Mons. Alte două pelicule sunt inspirate de povestiri care se regăsesc în volumul "Noro", în regia regretatului Radu Gabrea, şi "Război în bucătărie", realizat de Marius Barna. În 2015 apare romanul "Oameni care nu contează", iar în 2018, romanul „De partea bună a ierbii”.

Răsvan Popescu a fost preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), între 2007 şi 2012.

Răsvan Popescu este autorul a 10 volume:

• Subomul », povestiri, Editura Expres, 1991
• Omul cu cioc si gheare », roman, Editura Olimp, 1994
• Prea târziu », Editura Humanitas, 1996
• Purtatorul de Cuvânt » (jurnal), Editura Universalia, 2002
• Femeia visurilor », roman, Editura Du Style, 2004
• Niste ciori vopsite-n rosu », publicistica, editura Humanitas 2006
• Fundesac », traducere în limba italiană de Marco Cugno, editura Bonanno, 2010
• Cutia cu maimuţe », Editura Polirom, 2013
• "Peştele cu aripi”, Editura Cartea Românească, proză scurtă, volum lansat în luna mai 2017 la targul de carte Bookfest
• „De partea buna a ierbii”, Editura Cartea Românească, volum lansat în luna noiembrie 2018 la Târgul de carte Bookfest.