Laptele de măgăriţă, o soluţie eficientă pentru a avea o siluetă sveltă şi o stare bună de sănătate

Laptele de măgăriţă este recomandat tuturor persoanelor care s-au săturat să bea lapte degresat sau acelora ale căror stomacuri nu suportă laptele de soia.

Considerat secretul tenului perfect al reginei Cleopatra, laptele de măgăriţă face adevărate minuni asupra siluetei. Conţinând cantităţi mari de calciu şi omega-3, el poate fi mai bun pentru inimă decât alte tipuri de lapte şi oferă organismului cantităţi mai mari de energie pe parcursul zilei.

Potrivit unor studii precedente, laptele de măgăriţă este bogat în proteine şi ar putea fi o alternativă pentru laptele de vacă, ce nu este recomandat persoanelor suferind de diverse alergii.

Cercetătorii italieni au introdus în dieta zilnică a şoarecilor lapte de vacă şi lapte de măgăriţă. Şoarecii din grupul care a primit lapte de vacă s-a îngrăşat mai mult decât şoarecii obişnuiţi, iar cei din grupul care a primit lapte de măgăriţă s-au îngrăşat mai puţin.

Şoarecii din acest grup au prezentat totodată cantităţi mai mici de grăsimi în sânge, care sunt de regulă dăunătoare arterelor şi inimii.

În plus, mitocondriile acestor şoareci - celulele energetice - au fost "super-încărcate" la sfârşitul testelor, fiind capabile să transforme hrana în rezerve de energie cu o viteză mult mai mare.

Deşi era extrem de popular în epoca victoriană, laptele de măgăriţă s-a "demodat" treptat şi în zilele noastre nu mai este comercializat în niciun magazin din Marea Britanie.

În 460 î.e.n., Hipocrate, considerat părintele medicinei, recomanda laptele de măgăriţă în tratarea tuturor bolilor şi afecţiunilor, de la muşcăturile de şarpe până la hemoragiile nazale.

Se spune că Popeea Sabina, cea de-a doua soţie a împăratului Nero, îşi spăla faţa cu lapte de măgăriţă de şapte ori pe zi şi cerea să fie însoţită în toate călătoriile ei de o turmă de măgari.

O măgăriţă produce mai puţin de un litru de lapte pe zi, în timp ce o vacă poate să dea de zece ori mai mult. Probabil acesta este motivul pentru care, potrivit legendei, sclavii egipteni aveau nevoie de cel puţin 700 de măgăriţe pentru a obţine laptele folosit pentru băile zilnice ale reginei Cleopatra.