Într-un interviu eveniment pentru „Corriere della Sera”, celebrul cântăreţ italian Al Bano şi-a povestit viaţa şi cariera.
Prima amintire din viaţa lui Albano este tatăl său, care se întorcea după perioada de captivitate de după război şi îi aducea ciocolata pe care americanii au dat-o prizonierilor eliberaţi.
Mai luaser cu el un clarinet şi un acordeon: „Prizonierii jefuiau uneori casele nemţilor: bani, bijuterii. Îmi luase două instrumente muzicale”. Idolul lui Albano în copilărie a fost Modugno.
Plecat la Milano, Al Bano n-a studiat, ci a schimbat mai multe meserii. A început ca zugrav. „Am dormit pe şantier, la Giambellino, într-o cameră de la parter. Nu m-au plătit. Am rămas cu o mie de lire”. A mâncat pâine şi ananas timp de o săptămână.
Apoi a trecut la restaurante, „căutau un ajutor de bucătar”, dar a ajuns să împartă fluturaşi. În acei ani, discriminarea era frecventă doar şi pentru accent.
A cunoscut-o pe Romina Power. În vara anului 1970, cei doi se afla în Grecia, Romina a spus că este însărcinată şi au decis să se căsătorească: „Am promis că nu vom spune nimănui”. Împreună cu Romina, succesul s-a amplificat, au câştigat în 1984 la Sanremo cu melodia „Ci Sara”.
Despre divorţul cu Romina, Albano susţine că nu dispariţia fiicei lor, Yleniei, a pus capăt căsătoriei. Îşi aminteşte de fiica dispărută ca de o fată extraordinară care vorbea „engleză, spaniolă, franceză, portugheză. A venit la Moscova cu noi şi a învăţat puţină rusă, seara eu şi Romina ne-am culcat şi a coborât în Piaţa Roşie, să vadă schimbul gărzii la mausoleul lui Lenin”.
Când au adus-o în Statele Unite, la New Orleans, a avut o întâlnire fatidică şi a fost fascinată de lumea celor fără adăpost. Albano îşi aminteşte de o seară când a avut o atitudine ciudată şi a gonit-o pe străzile din New Orleans. Fiica ei striga „omul acela vrea să mă rănească”, dar acel bărbat era chiar tatăl ei.
Ylenia a plecat fără să-şi termine studiile, apoi s-a întors în New Orleans şi a dispărut în ajunul Anului Nou 1994. Albano a vorbit cu toată lumea, realizând că fata s-a înecat.
După dispariţia Yleniei şi despărţirea de Romina, timp de 9 ani, Albano a rămas singur: „Credeam că Dumnezeu m-a abandonat. O voce creştea şi spunea că trebuie să pun capăt”. S-a gândit la sinucidere, dar „atunci am înţeles că este vocea diavolului”.
Printre multele întâlniri din cariera sa se numără şi cea cu Putin. Era 1986. „Am susţinut 18 concerte la Moscova şi 18 la Sankt Petersburg, care se numea încă Leningrad. Într-o seară, soseşte un director KGB foarte amabil, aproape intimidat. Îmi întinde mâna şi spune: „Sunt un mare fan al lui, îi cunosc toate melodiile. Mă numesc Vladimir Vladimirovici Putin’”.
Albano spune astăzi că este corect ca Europa să trimită arme în Ucraina, dar şi că ar trebui făcut mai mult pentru a-i aduce Putin şi Zelenski la aceeaşi masă.