Herta Muller a spus că, deşi nu şi-a dorit niciodată să moară, au existat momente în care nu a mai suportat viaţa.
„Dar, de undeva din interior, sinuciderea îmi era interzisă, pentru că o vedeam ca pe un act de oportunism, care se putea transforma în satisfacţie pentru Securitate”, a spus Muller, în timpul unui eveniment despre poezie, organizat la Leipzig.
În cadrul evenimentului, scriitoarea născută în România a vorbit şi despre cum este să scrii sub presiunea de a fi spionat şi despre faptul că a fost demoralizată în faţa Securităţii din România socialistă.
Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara. În 1987, ea a emigrat în Germania, din considerente politice, fiind la ora actuală o prezenţă apreciată la superlativ în spaţiul literaturii în limba germană, dar şi în alte ţări europene.
De la data stabilirii ei în Germania, Müller a fost distinsă cu numeroase şi importante premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional – „IMPAC Dublin” Literary Award (1998). Din 1999, ea a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru premiul Nobel pentru literatură.
În România, la editura Polirom au apărut volumele „Regele se-nclină şi ucide” (2005), „Este sau nu este Ion” (2005) şi „Animalul inimii” (ediţia a II-a, 2006). Noul ei roman, „Atemschaukel”, va apărea la Humanitas, la începutul lui 2010.