Liiceanu: Este normal ca un filosof neipocrit să încerce să-şi dezgolească sufletul

Noul jurnal al lui Gabriel Liiceanu a fost prezentat de dramaturgul Vlad Zografi şi Vlad Ruso, înainte ca autorul să ia cuvântul.

"Am vrut să cobor la rădăcina fiinţei mele, am vrut ca, înainte să ies din scena lumii, să-mi înhaţ adâncul meu cel mai adânc", a mărturisit Liiceanu, adăugând că a dorit, de asemenea, să intre în comunicare astfel cu cititorii şi să îi invite să încerce să facă la rândul lor acest gest, întrebându-se: "Mai ştim cine suntem? Cine-i personajul din noi cu care convieţuim? Nu cumva în noi e cineva care ne scapă în permanenţă?".

Liiceanu a spus apoi că nu s-a săturat de filosofie, ci de ipocrizia ei, de "autori geniali" care l-au "hrănit o vreme" şi care "nu suflau o vorbă despre viaţa noastră aşa cum se petrece ea", cu problemele care "parcă sunt ale tuturor".

"M-am gândit cum să fac să trag discursul în care este vizată viaţa fiecăruia dintre noi la nivelul înţelegerii generale", a spus autorul, considerând că a reuşit să coboare discursul cu rădăcină filosofică în forma lui cea mai accesibilă, astfel încât să poată fi înţeles de orice om care a terminat 11 clase, care s-ar putea întreba, citind, dacă nu cumva îl privesc şi pe el cele spuse.

"Atunci este normal ca un filosof neipocrit să încerce să-şi dezgolească sufletul în beneficiul tuturor (...). Cei care te atacă spunând că nu faci decât un act de impudoare şi că institui indiscreţia ca formă de comunicare sunt răuvoitori. (...) Tot ce este spus în nume propriu, până la urmă, îi priveşte", a spus Liiceanu. "Avem acest numitor propriu comun şi pe baza asta putem comunica. Fără asta nu cred că are rost să scrii", a mai spus el.

De asemenea, Liiceanu a amintit de faptul că editura Humanitas, pe care o conduce, a împlinit 20 de ani, timp în care el şi-a "pus toată viaţa" în ceva în care crede. "(Cartea) este singurul lucru care ne rămâne cu adevărat pe parcursul vieţii şi la capătul ei", a spus Liiceanu. Cărţile sunt "singurele noastre feluri de a rezista într-o lume urâtă" şi "cel mai frumos lucru care ne rămâne în tradiţia de 2.500 de ani de Europă", a mai spus acesta.

Apărut în seria dedicată lui Gabriel Liiceanu, volumul "Întâlnire cu un necunoscut" este, potrivit Humanitas, o carte cu două personaje: un cunoscut şi un necunoscut, care se întâlnesc şi se înfruntă.

Cunoscutul este Gabriel Liiceanu în ipostaza lui de persoană publică, iar necunoscutul este Gabriel Liiceanu în ipostaza lui de om pur şi simplu. El este personajul principal al cărţii: omul cu tainele şi spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevărat caută să-l descopere odată cu fiecare nouă pagină. Din întâlnirea celor două personaje cu cititorul - şi el un necunoscut - ia naştere imprevizibilul cărţii, iar din forţa lor confesivă - tensiunea lor.

Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai importanţi autori de "literatură personală" din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. "Jurnalul de la Păltiniş" (1983), a cărui temă centrală este raportul maestru-discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea "pe sub mână", se împrumuta numai prietenilor de încredere.

Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, "Epistolar" (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în nota jurnalului, "Declaraţie de iubire" (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman, faţă de personalităţi importante ale culturii române.

"Uşa interzisă" (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la literatura de jurnal. Cu "Scrisori către fiul meu", Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea genului epistolar. Termenul "scrisoare" trebuie luat, totuşi, în sensul larg al cuvântului: e vorba de confesiuni cu adresă sau, mai bine zis, cu destinatar cunoscut.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc "l'écriture du moi", scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat o serie de cărţi eseistice, filosofice şi de implicare în "viaţa cetăţii", cele mai recente fiind "Despre minciună" (2006), "Despre ură" (2007) şi "Despre seducţie" (2007).

Bookfest se desfăşoară între 9 şi 13 iunie, în pavilioanele 13-17 ale Romexpo din Capitală.

Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2010 este organizat de Asociaţia Editorilor din România (AER), sub egida Federaţiei Editorilor din România şi patronajul ministerelor Culturii român şi spaniol, al Federaţiei Editorilor din Spania şi Institutului Cervantes de la Bucureşti, al Ministerului Afacerilor Externe şi Primăriei Municipiului Bucureşti.