Lucian Pintilie şi Marie-France Ionesco, prezenţi joi seară la Divanul Degustătorilor de Film

Lungmetrajul "O vară de neuitat", de Lucian Pintilie, a fost proiectat, joi seară, la cea de-a cincea ediţie a Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară - care se desfăşoară în perioada 26 - 31 august, în Portul Cultural Cetate -, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la realizarea coproducţiei româno-franceze. După proiecţia filmului a avut loc un concert susţinut de Ioan Gyuri Pascu.

Regizorul Lucian Pintilie a fost prezent la eveniment, acesta fiind unul dintre invitaţii speciali ai festivalului. Alături de el, a fost prezentă şi Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco, care a citit, în numele lui Lucian Pintilie, un fragment din volumul "Bricabrac", scris de regizor.

"(...) Sunt român. Născut într-o Românie monarhică, în sudul Basarabiei, care astăzi face parte din Ucraina, într-un sat german, dintr-o regiune care era un adevărat mozaic etnic: români, ruteni, găgăuzi, turci, tătari, evrei şi, bineînţeles, ucraineni şi ruşi. Nici măcar umbra amintirii vreunei tensiuni etnice nu tulbură imaginea armonioasă a acelor vremuri. Oamenii, poate ceva mai puţin nemţii - trebuie să recunosc -, trăiau cu toţii fără să fie conştienţi de diferenţele lor. Trăiau, pentru prea puţin timp - este adevărat -, la umbra istoriei, într-un vid paradisiac. Când am plecat din Basarabia, copil fiind, vorbeam o limbă halucinantă (...) spre exasperarea şi încântarea tuturor. A venit războiul, am uitat repede cuvintele exotice, paradisul dispăruse (...), când, într-o noapte, la uşa noastră, în Bucureşti, au sunat îngroziţi, ca nişte ocnaşi evadaţi, câţiva nemţi, profesori de liceu, colegi ai tatălui meu. Peste Sudul Basarabiei începuse să sufle vântul nebun al istoriei. Într-o singură noapte oamenii deveniseră conştienţi de diferenţele lor şi această conştiinţă a diferenţei este primul pas spre purificare etnică. Este ciudat, ironia soartei că primele victime ale purificării etnice, pe care le-am cunoscut, au fost nişte nemţi. Aceste chipuri de nemţi sunt asociate pentru mine cu cele ale evreilor care purtau steaua galbenă şi măturau străzile Bucureştilor un an mai târziu. Din ura mea viscerală pentru orice discriminare - aveam atunci 7 ani -, imaginile acelor nemţi şi a acelor evrei s-au format, s-au contopit amestecate pentru totdeauna. (...) De atunci am căpătat o privire extrem de critică asupra mea, asupra poporului din care fac parte. Privire critică în care puţini ştiu să citească intensitatea cvasimaladivă a dragostei pe care o am pentru poporul din care m-am născut", a fost o parte din fragmentul pe care Marie-France Ionesco l-a citit, în numele regizorului Lucian Pintilie.

Deşi este o adaptare a romanului lui Petru Dumitriu, "O vară de neuitat" poate fi considerat un film autobiografic pentru regizor, căci peisajul arzător al Dobrogei aminteşte de cel al Bugeacului natal, iar astfel poate fi explicată poezia unor imagini din film fără precedent la Pintilie.

Un căpitan persecutat şi familia sa încearcă să se adapteze într-o garnizoană de graniţă unde au loc conflicte cu bulgarii. Povestea este relatată de fiul lor, ajuns la maturitate şi care îşi aminteşte evenimentele, însă, în mod ironic, pentru copilul de atunci a fost o vară de neuitat, probabil cea mai frumoasă.

"O vară de neuitat" a fost nominalizat pentru Palme d'Or la Festivalul de la Cannes (1994), iar din distribuţie fac parte Kristin Scott Thomas, Claudiu Bleonţ, Olga Tudorache, George Constantin, Marcel Iureş, Răzvan Vasilescu şi Ioan Gyuri Pascu. În 1995, anul lansării, filmul a câştigat premiul UCIN (Uniunea Cineaştilor din România) pentru scenografie.

Lucian Pintilie este unul dintre cei mai importanţi regizori de film şi teatru din România. A regizat mai multe spectacole de teatru antologice, precum "Proştii sub clar de lună", "Copii Soarelui", "D'ale carnavalului" şi "Revizorul", care a fost interzis de cenzură după a treia reprezentaţie. După apariţia celor două lungmetraje "Duminică la ora 6" şi "Reconstituirea" şi scandalul iscat de "Revizorul", Lucian Pintilie a primit un paşaport şi a fost lăsat să plece din ţară. În 1990, când se repatriază, realizează numeroase filme în coproducţie româno-franceză, printre care şi "Terminus paradis", care obţine premiul juriului la Festivalul de la Veneţia în 1998.

Cea de-a cincea ediţie a Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară, care are loc în perioada 26 - 31 august, în Portul Cultural Cetate (judeţul Dolj), este dedicată temei "Eroi şi antieroi din Balcani".

La ediţia de anul acesta sunt prezentate 64 de filme şi participă peste 100 de invitaţi, dintre care 30 străini. Din selecţia celei de-a cincea ediţii a Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară fac parte 19 filme româneşti, reclame şi animaţii de arhivă.

Divanul Degustătorilor de Film şi Artă Culinară este un eveniment anual, organizat de Fundaţia pentru Poezie "Mircea Dinescu", cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) şi Institutului Cultural Român (ICR).