Lucian Vasilescu, editorialist MEDIAFAX: Pentru victoria deplină a corectitudinii politice, să cadă şi ultimul bastion al discriminării!

De când "corectitudinea" amintită a devenit funcţională şi a început să producă efecte, discriminările de toate felurile au fost stigmatizate şi alungate în preistoria plină de prejudecăţi şi de parti-pris-uri a evoluţiei speciei umane. Mentalităţile retrograde au făcut pasul înapoi, lăsând locul liber desăvârşitei libertăţi-egalităţi-fraternităţi, vorba celor care au dărâmat Bastilia, apoi şi-au tăiat, unii altora, capetele.

Semnalez, însă, cu îngrijorare, supravieţuirea unui ultim bastion al in-corectitudinii politice. Paradoxal, acest bastion supravieţuieşte în toate ţările dezvoltate, cu democraţii vechi şi bine consolidate.

Este vorba de practica unei discriminări făţişe, în funcţie de orientarea sexuală a persoanelor. Discriminarea cu pricina este promovată făţiş, printr-o simbolistică explicită şi de-a dreptul ruşinoasă pentru timpul istoric pe care îl trăim. Simbolistica despre care aminteam a rămas neschimbată de secole bune, din vremurile negre ale preeminenţei odioaselor principii discriminatorii.

Mergeţi oriunde, în oricare mare capitală a lumii, şi veţi vedea cum principiul discriminării sexuale funcţionează încă nestânjenit. Mergeţi unde doriţi, la British Museum sau la Luvru, la Metropolitan Opera sau la Opera din Sidney, la Pentagon sau la sediul ONU, şi veţi găsi pe toate uşile vespasienelor acestor instituţii simboluri cu conotaţii sexuale, care permit/interzic inchizitorial accesul persoanelor în funcţie de sexul acestora. Bărbaţii într-o parte, femeile în alta.

Dincolo de acest tip de discriminare sexuală evidentă, mai este de luat în calcul un aspect deloc neglijabil: închipuiţi-vă la ce traumă psihică (şi fizică... mă rog, fiziologică) este supusă o persoană care, din motive întemeiate, ezită să intre atât pe uşa pe care scrie "Bărbaţi" cât şi pe cea pe care scrie "Femei". De pildă, mă întreb unde şi-o fi făcut nevoile (altundeva decât în camera de hotel) Conchita Wurst la Copenhaga, când a câştigat finala concursului Eurovision.

Din fericire, flagelul acestei ultime discriminări poate fi eradicat prin implementarea grabnică, la nivel internaţional, a modelului românesc al umblătorii din fundul curţii, pe a cărei uşă nu a stat scris, niciodată, nimic. În acest fel, "corectitudinea politică" se va impune, în sfârşit, pretutindeni şi definitiv, pecetluind un nou ciclu de evoluţie a speciei umane.