Luminiţa Gheorghiu, a doua oară în rol de mamă, anul acesta, în "Sunt o babă comunistă"

Într-o cameră cu pereţii tapetaţi cu afişe cu Rolling Stones, pe o canapea, regizorul Stere Gulea şi directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile se uită concentraţi în monitorul video assist. În jurul lor, pe pereţii camerei de adolescentă stau înşirate diferite postere. Între canapeaua de la video assist şi un ventilator oprit, alţi trei membri ai echipei păstrează tăcerea, în timp ce, la câteva camere mai încolo, în capătul opus al holului din apartamentul construit pe platourile de la Studiourile MediaPro, doamna Emilia (Luminiţa Gheorghiu) şi Ţucu (Marian Râlea) se pregătesc să îşi asume una din alegerile pe care le-au făcut în viaţă.

Cei doi soţi iau masa în linişte, când cineva sună la uşă. În camera tapetată cu afişe Rolling Stones, Stere Gulea şi Vivi Drăgan Vasile privesc în continuare atenţi video assist-ul: pe ecranul din faţa lor, Ţucu deschide uşa şi invită doi bărbaţi în casă. Unul dintre oaspeţi măsoară camera din faţa lui, din ochi, şi bate în zidul acoperit cu tapet. Colegul mai tânăr începe să facă fotografii, după ce Emilia, care vine să îi salute formal pe cei doi străini, se retrage în bucătărie.

"Băi, care te plimbi pe aici!", se aude un membru al echipei de filmare, agasat de paşii care se auzeau dincolo de apartamentul construit pe platou. După ce Stere Gulea a spus "Stop", atmosfera se relaxează, atât timp cât echipa se pregăteşte pentru o altă dublă. "Şi zi-i ăluia cu aparatul să nu mai fotografieze de parcă ar fi la criminalistică... să fie aşa... mai detaşat", spune Vivi Drăgan Vasile, după care redevine, până la următorul moment de filmare, motorul bunei dispoziţii.

Apartamentul doamnei Emilia are tapet, are celebrul covor ţesut pe perete, mobilă masivă, maronie, un radio vechi, cu numele oraşelor (Sarajevo, Viena, Budapesta etc.). Are un balcon plin cu ghivece cu flori şi o comodă acoperită cu un patrulater din sticlă transparentă, sub care stau fotografii de familie alb-negru. Deasupra, într-o cutie stau înghesuite medicamentele familiei: creme, analgezice, vitamine.

Până la începutul lunii septembrie, echipa filmului "Sunt o babă comunistă" va recrea universul de familie al Emiliei, personajul central din film.

"Sunt o babă comunistă", ecranizarea romanului omonim al lui Dan Lungu, de Stere Gulea - care semnează şi scenariul -, marchează, de asemenea, o reîntâlnire a regizorului cu Luminiţa Gheorghiu şi cu directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile, la 24 de ani de la filmul "Moromeţii".

"M-a atras titlul romanului", spune regizorul, care mărturiseşte că, după ce a citit volumul lui Dan Lungu, lucrurile s-au complicat.

"Formula narativă era una care punea probleme mari. Erau flashback-uri ample. Flashback-ul e o problemă în cinema. A creat probleme", spune acesta, care a adus şi o soluţie. "N-am mers pe flashback-uri de întindere. Am mers mai degrabă pe formula de flash, într-o încercare de a ţine cont de felul în care se întâmplă lucrurile în noi ca oameni. Am încercat să merg pe acest mecanism cu bucăţi, fragmente de amintire", spune cineastul. Astfel, Stere Gulea spune că a ales, pentru a rezolva problema flashback-ului, varianta de voiceover, pentru a face filmul şi mai mult ca aparţinând Emiliei.

"În plus, nu voiam să pierd ce are cartea - umor şi autoironie. Era păcat. Emilia nu e o nostalgică proastă. E un om cu simţul ironiei, e un om inteligent. Situaţia socială nu depinde de inteligenţa omului. Asta am vrut să arăt prin voiceover", spune regizorul, care mărturiseşte că, spre deosebire de roman, a dat mai multă prezenţă personajelor Alice (Ana Ularu), fiica Emiliei şi a lui Ţucu. "Ţucu este un personaj mult mai prezent, pentru că «am ajuns la o formulă de comedie dramatică»", explică Gulea.

"Este vorba despre viaţa unor oameni, a unei generaţii prinse de schimbările de sistem când pentru ce au fost pregătiţi în viaţă nu a mai fost nevoie şi fiecare s-a descurcat cum a putut, mai mult sau mai puţin bine (...) Emilia este într-un proces de înţelegere", spune Stere Gulea.

Regizorul spune că a ales să plaseze acţiunea în anii 2000, faţă de anii 1990, deoarece filmul vorbeşte despre obsesia comunismului. "O parte dintre români nu pot scăpa de obsesia Ceauşescu. Ceauşescu e sistemul. E o identificare a personajului cu această obsesia a românilor", spune regizorul, mărturisind că Luminiţa Gheorghiu a fost nu doar prima şi singura sa alegere pentru rolul Emiliei, ci şi persoana la care s-a gândit când a scris scenariul.

Ana Ularu, care joacă pentru a doua oară rolul de fiică a Luminiţei Gheorghiu - după "Bucureşti - Berlin" (2005), de Anca Miruna Lăzărescu -, spune că Alice este pentru ea "un personaj foarte interesant, pentru că este extrem de uman". "E exponentul unei generaţii, fără să fie un stindard. E exponenta unei generaţii care s-a rupt de o anumită lume, care a căutat un soi de izbăvire personală în Occident. Sunt foarte mulţumită şi fericită de latura umană, de dragostea pe care o are pentru familia ei. Mi-era dor de un personaj atât de tandru", spune actriţa.

De asemenea, Ularu descrie colaborarea cu Stere Gulea, care a ales-o pentru puterea pe care i-o poate da personajului, ca fiind "o muncă foarte relaxată şi foarte frumoasă de sfătuire".

În "Sunt o babă comunistă", Luminiţa Gheorghiu joacă din nou, după cel mai recent film terminat ("Poziţia copilului", de Călin Netzer, n.r.), rolul de mamă, dar o mamă cu alte griji decât cele din pelicula precedentă. Pentru Luminiţa Gheorghiu, Emilia este o altă mamă pe care "o râvnea". "Când filmam, mă gândeam că, atunci când am citit secvenţa, nu m-am gândit că aşa trebuia jucată. Am avut această experienţă să aflu pe platou cum să fac o secvenţă. Acasă m-am gândit că e firesc ca ea, Emilia, să facă un sacrificiu mare pentru copil", spune Luminiţa Gheorghiu.

Pe platou, actriţa şi-a dat seama că Emilia nu face doar un gest firesc, ci şi un mare sacrificiu, renunţând la casa ei. "E un sacrificiu . E greu să dizloci pe cineva. Orice primeşti în viaţă măcar rămâi pe loc, încerci să îţi lingi rănile în acelaşi loc, dar e greu indiferent de vârstă. Mă tot gândeam: «Să nu îi dizloci pe bătrâni. Pot muri». Nu-i adevărat. Durerea n-are vârstă", spune Luminiţa Gheorghiu.

Despre experienţa "Moromeţii", actriţa spune că nu îşi mai aminteşte nimic. "De la «Moromeţii» nu îmi amintesc nimic, pentru că nu am uitat nimic. E aşa de plăcut să te uiţi la o reuşită", spune actriţa zâmbind.

Pe de altă parte, Marian Râlea spune că Ţucu, personajul său, îi dă echilibru Emiliei.

"Drama ei este drama oricărei mame căreia îi pleacă fata în străinătate şi care se întoarce într-o Românie cu probleme politice", spune Râlea.

Punctele puternice ale relaţiei dintre cei doi sunt forţa Emiliei şi umorul "românesc" pe care îl are Ţucu. "Este şi o replică în film: «Dacă suntem sănătoşi, o să le facem pe toate». Cam aşa e finalul filmului în acest optimism românesc neîntrecut de nimeni, indiferent de involuţiile politice şi economice pe care, de-a lungul existenţei poporului român, a ştiut să le treacă cu mare uşurinţă", spune actorul.

Filmările se vor derula pe tot parcursul lunii august, în Studiourile MediaPro, în Bucureşti şi în alte locuri, până la începutul lui septembrie.

(Material realizat de Oana Ghiţă, oana.ghita@mediafax.ro)