Mălaimare Jr. crede că filmul "Tetro" îl reprezintă ca director de imagine

Filmul "Tetro", prezentat în premieră mondială la Festivalul de Film de la Cannes, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, este a doua colaborare a directorului de imagine Mihai Mălaimare Jr. cu regizorul Francis Ford Coppola, după "Tinereţe fără tinereţe/ Youth Without Youth". Mihai Mălaimare Jr. este primul director de imagine român nominalizat la un premiu prestigios în străinătate. Pentru imaginea la "Youth Without Youth", el a fost nominalizat la Premiul Independent Spirit.

Reporter: Ai venit pentru prima oară cu un film la Cannes. Ai avut emoţii? Ţi-ai luat frac?

Mihai Mălaimare Jr.: Prima oară cu un film la care am semnat imaginea. Am mai fost de două ori la Cannes, trimis de Filmex (companie la care am fost angajat), cu filmul "Marfa şi banii" al lui Cristi Puiu şi cu "Niki Ardelean, colonel în rezervă", de Lucian Pintilie. A fost un cadou senzaţional pe care producătorul Titi Popescu mi l-a făcut într-o perioadă în care abia începeam să înţeleg partea cea mai frumoasă a unei producţii de film - şi anume premiera, lansarea, prezentarea într-un festival.

Emoţii am, ca la fiecare premieră a unui film la care am lucrat ca director de imagine. În general, fac o grămadă de teste înainte, iar în timpul filmului alerg de nebun între cabina de proiecţie şi sală. Nu mi-am luat frac, mi-am luat un costum elegant, dar care să-mi permită să alerg.

Reporter: Visul fiecărui cineast e să ajungă la Cannes. Când erai student - aşa ai declarat într-un interviu -, tu sperai să iei un premiu UCIN. Visai că vei ajunge la cel mai prestigios festival din lume cu un film care nu e românesc şi care, în plus, e semnat de Francis Ford Coppola?

Mihai Mălaimare Jr.: Cu siguranţă nu visam. În şcoală nici nu prea ştiam cum e să ai premiera cu un film la care ai lucrat. Aveam senzaţia că e un moment relaxant, în care toată lumea se îmbracă frumos şi bea şampanie. Discutam cu colegii la o bere despre ce îşi imaginează fiecare în legătură cu filmul de debut. Regizorii se imaginau în sală, la premieră, la sfârşitul filmului, calculând câte secunde a aplaudat publicul. Monteurii se vedeau făcând ultima lipitură a filmului. Noi, operatorii, ne imaginam pe macara, cu un aparat cât mai mare cu putinţă, în timpul filmării. Nu ştiam să zicem dacă la început sau la mijloc sau chiar în ultima zi. Haios e că ne imaginam în plină producţie. E cel mai intens moment. Şi nici de ce ne vedeam pe macara nu ştiu. Poate pentru că era mecanismul suprem. Dacă închiriai în şcoală macara pentru un film, nu prea îţi mai rămâneau bani de nimic. Dar, de când am început să lucrez ca director de imagine, nu prea mai am timp să-mi imaginez.

Reporter:Eşti mulţumit de cum a ieşit "Tetro"? Te reprezintă?

Mihai Mălaimare Jr.: Da. Sunt foarte mulţumit şi cred că mă reprezintă foarte tare. Nu mi-am propus, dar instinctiv l-am copiat pe tata. Spectacolul care mi-a marcat copilăria din punct de vedere vizual a fost "Mantaua" lui Gogol şi, în mare măsură, datorită luminii. În toate secvenţele de exterior noapte am folosit spoturi venind de sus, uneori chiar la 90 de grade, o lumină extrem de teatrală.

Reporter: Tatăl tău a venit să te vadă la lucru în Argentina?

Mihai Mălaimare Jr.: Din păcate nu. E clar că obsesia asta pentru meserie de la el am moştenit-o. Lucrează enorm şi are o grămadă de proiecte. Cred că i-ar fi plăcut foarte tare Buenos Airesul, cu cele 100 de teatre de cartier de acolo.

Reporter: Te-a solicitat munca la film? Au fost amănunte tehnice care ţi-au pus probleme, au existat dificultăţi de altă natură sau totul a mers ca pe unt?

Mihai Mălaimare Jr.: E ciudat. Încerc să-mi amintesc de probleme tehnice şi nu reuşesc să-mi aduc aminte de ceva ieşit din comun. În general, te loveşti de unele probleme la fiecare producţie, dar ele generează un soi de adrenalină care te face să-ţi iubeşti şi mai tare meseria.

Reporter: Cum ai defini filmul pe care l-ai făcut cu Francis Ford Coppola? Unde s-ar situa în peisajul cinematografic contemporan?

Mihai Mălaimare Jr.: Cred că e foarte greu de plasat în orice fel de peisaj cinematografic. Un alb negru cinemascop stil Kurosawa, cu contrast foarte ridicat, gen Elia Kazan sau Antonioni, cu scene de flashback într-un fel de anscochrome şi cu secvenţe de balet reprezentând un omagiu adus lui Michael Powell.

Reporter: Ce va urma pentru tine acum? Te întorci în România? Pleci în SUA?

Mihai Mălaimare Jr.: Deocamdata mă intorc la Los Angeles, unde pregătim premiera. Cred că prin iulie ajung acasă. Nu-mi place să-mi fac planuri în timp ce lucrez la un film.

Reporter: Dar vei mai lucra cu Francis Ford Coppola şi la următorul film?

Mihai Mălaimare Jr.: Cu siguranţă. Nu ştiu încă dacă vrea să înceapă un nou proiect imediat, dar dacă da, vom colabora în continuare.

Reporter:Te-a chemat vreun regizor român să lucrezi cu el?

Mihai Mălaimare Jr.: Da. Cristi Puiu mi-a propus să colaboram la noul lui film, "Aurora". Îmi pare nespus de rău că n-am putut să lucrez cu el. La o săptămână după ce am început să discutăm, am aflat că mixajul la "Tetro" era gata şi că urma să încep cât de curând etalonajul.

Reporter:Cât de des ai venit în România în ultimii doi ani?

Mihai Mălaimare Jr.: Am fost patru zile, pentru prezentarea lui "Youth Without Youth", şi aproape o lună de Revelion.

Reporter:Care e cea mai frumoasă amintire a ta cu Francis Ford Coppola?

Mihai Mălaimare Jr.: Am o grămadă de amintiri frumoase. Dacă e să răspund repede, fără să mă gândesc prea mult, cred că momentul în care am făcut mici pentru petrecerea de ziua mea, anul trecut, pe terasa unei case din Buenos Aires. În general, gătim destul de mult în perioadele de pregătire sau postproducţie, dar momentul ăsta cu micii mi s-a întipărit în minte, pentru că discutam despre bucătăria românească şi Francis mi-a zis: "Eu nu înţeleg cum un popor latin poate să aibă o impresie atât de greşită despre legume". Mi s-a părut foarte haioasă chestia asta şi foarte adevărată, pentru că le fierbem până nu mai rămâne nimic din ele.

Reporter:Cât ai stat la Cannes?

Mihai Mălaimare Jr.: Şase zile. Programul a fost destul de plin, mai ales cu vizionări şi probe tehnice. Pentru că filmul a fost prezentat în format digital, am avut o grămadă de teste de făcut.

Reporter:Ce personalitate ai fi vrut să întâlneşti la o bere pe Croazetă?

Mihai Mălaimare Jr.: Pe Robbie Muller (director de imagine, n.r.).

Cel mai recent film al lui Francis Ford Coppola, "Tetro", a fost proiectat joi dimineaţă în premieră pentru jurnalişti, critici şi profesionişti din cinema, în cadrul Festivalului de Film de la Cannes, proiecţia de gală având loc joi seară, pe Croazetă. Proiecţia filmului s-a bucurat de un succes real, finalul stârnind aplauze în picioare.

Filmată aproape în întregime în alb/negru, cu câteva flashback-uri color, "Tetro" este o dramă de familie a cărei acţiune se petrece în Argentina, unde tânărul Benjamin (Alden Ehrenreich) ajunge pentru a-şi căuta fratele, Angelo/ Tetro (Vincent Gallo). În realizarea lungmetrajului, Francis Ford Coppola, autorul celebrului "Naşul", s-a inspirat parţial din amintirile sale din copilărie, pentru a evoca rivalităţile artistice dintr-o familie de italieni din Argentina. Filmul duce pe tărâmul ficţiunii ceea ce Coppola numeşte familia sa "foarte neobişnuită". Cineastul spune că la vârsta sa - 67 de ani - este mai dispus să-şi privească viaţa drept o potenţială sursă de inspiraţie pentru scenarii. Din distribuţia filmului "Tetro" fac parte Vincent Gallo, Maribel Verdu, Klaus Maria Brandaueur, Carmen Maura şi Alden Ehrenreich.

(Interviu realizat de  trimisul MEDIAFAX la Cannes, Iulia Blaga; life@mediafax.ro)