Margareta Pâslaru: Temistocle Popa va rămâne în continuare viu prin creaţiile sale

"Sunt convinsă că va rămâne în visul copilăriei prin filmele «Veronica» şi «Veronica se întoarce», a căror muzică mi-a încredinţat-o", a declarat Margareta Pâslaru pentru MEDIAFAX.

De asemenea, Margareta Pâslaru a amintit de piesa "Pădurea", compusă de Temistocle Popa, pe care aceasta a interpretat-o, spunând că este o creaţie "absolut deosebită".

"Ne-a onorat pe toţi cei pe care ne-a ales pentru creaţiile sale", a completat Margareta Pâslaru. În plus, artista a precizat că Temistocle Popa "va rămâne în continuare viu prin creaţiile sale". "Un mare artist nu dispare", a declarat Margareta Pâslaru pentru MEDIAFAX.

Compozitorul Temistocle Popa a decedat marţi dimineaţă, la vârsta de 92 de ani, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR).

Citeşte şi: Temistocle Popa a murit. Compozitorul avea 92 de ani

Citeşte şi: Cele mai cunoscute melodii compuse de Temistocle Popa - VIDEO

Temistocle Popa va fi înmormântat joi, la ora 13.00, la Cimitirul Ghencea din Capitală, au declarat pentru MEDIAFAX apropiaţi ai familiei.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al compozitorului a fost depus, marţi dimineaţă, la capela Cimitirului Ghencea.

Compozitorul şi instrumentistul Temistocle Popa s-a născut pe 26 iunie 1921, la Galaţi, potrivit site-ului UCMR.

A urmat studiile muzicale la Conservatorul Bucureşti (1935-1939), cu Ioan D. Chirescu şi Faust Nicolescu (teorie-solfegiu), Petre Elinescu şi Vasile Jianu (flaut), în paralel continuându-şi educaţia muzicală la Şcoala Militară de Muzică din Bucureşti (1938-1942), unde a început să practice şi saxofonul. A participat la cursurile de perfecţionare de la Uniunea Compozitorilor (1953-1955) cu Ion Dumitrescu (teorie-solfegiu), Florin Eftimescu (armonie), Marţian Negrea şi Tudor Ciortea (compoziţie, forme muzicale), Constantin Bugeanu şi Mircea Basarab (instrumentaţie/orchestraţie).

A fost instrumentist în orchestrele Teatrelor Atlantic (1943-1947) şi Alhambra (1947-1949) din Bucureşti, în orchestra Teatrului de Estradă (1949-1957) şi Orchestra de jazz Bucureşti (1957-1962). A întreprins turnee artistice în ţară şi peste hotare (URSS - 1957 şi 1962 Polonia - 1962 şi 1967, Cehoslovacia - 1964, Bulgaria - 1966).

A fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor (în anii 1963, 1964, 1965, 1966, 1970, 1972, 1973, 1974, 1976, 1981, 1983, 1985) şi cu premiul de excelenţă al UCMR (2001), cu premiul de creaţie (1963, 1964, 1965, 1966), cu marele premiu (1969) şi cu premiul de popularitate (1998) la Festivalul şi Concursul de muzică uşoară de la Mamaia, cu premiul internaţional "Lira de Aur" de la Bratislava (1985), cu Ordinul Meritul Cultural cls. IV (1969) şi cls. II (1974). A făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale internaţionale (Irlanda) de concursuri de muzică uşoară.

Compozitor cu o vastă experienţă de interpret/instrumentist (flautist, saxofonist) în diverse orchestre de jazz şi teatre de revistă, timp de peste un sfert de veac, în perioada tinereţii, Temistocle Popa a reuşit să se impună la vârsta de 40 de ani printr-un şlagăr de mare popularitate ("Lalele", 1961), care i-a deschis calea spre muzica uşoară, de film şi de revistă.

Colaborând în cinematografie cu mari regizori (Sergiu Nicolaescu, Elisabeta Bostan, Francisc Munteanu şi Geo Saizescu), a scris muzica unor pelicule de succes, precum ciclul "Veronica".

Nelipsit de pe afişele Festivalului de la Mamaia, cucerind aproape toate premiile posibile, Temistocle Popa a devenit - în scurtă vreme - un compozitor de largă audienţă naţională. Nu a ocolit cântecul pentru copii şi nici cântecul coral de mase (cu unele concesii politice), înscriindu-şi numele printre acelea ale creatorilor de certă popularitate ai anilor 1970-1985.

A creat muzică de teatru, muzică simfonică, muzică de film, muzică corală, muzică pentru copii, muzică uşoară.

Printre filmele a căror muzică a creat-o s-au numărat "Tinereţe fără bătrâneţe" (1968, regia Elisabeta Bostan); "Cântecele mării" (1971, regia Francisc Munteanu); "Astă seară dansăm în familie" (1972, regia Geo Saizescu); "Veronica" (1973, regia Elisabeta Bostan); "Despre o anume fericire" (1973, regia Mihai Constantinescu); "Veronica se întoarce" (1973, regia Elisabeta Bostan); "Piraţii din Pacific" (1975, regia Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier); "Mama" (1977, regia Elisabeta Bostan); "Eu, tu şi Ovidiu" (1978, regia Geo Saizescu); "Rătăcire" (1978, regia Alexandru Tatos); "Saltimbancii" (1981, regia Elisabeta Bostan); "Un saltimbanc la Polul Nord" (1982, regia Elisabeta Bostan); "Grăbeşte-te încet" (1982, regia Geo Saizescu); "Secretul lui Bacchus" (1983, regia Geo Saizescu); "Sosesc păsările călătoare" (1985, regia Geo Saizescu); "Căsătorie cu repetiţie" (1985, regia Virgil Calotescu); "Călătorie de neuitat" (1990, regia Geo Saizescu; muzica în colaborare cu Dumitru Lupu); "Trahir" (1993, regia Radu Mihăileanu).

Printre melodiile compuse de Temistocle Popa se numără: "Astă-seară m-am îndrăgostit" (interpretată de Adrian Romcescu), "Cu cine semeni dumneata" (Dan Spătaru), "Margarete" (Margareta Pâslaru), "Şi m-am trezit că iubesc" (Margareta Pâslaru), "Veronica" (Margareta Pâslaru), "În rândul patru", cunoscut şi ca "În rândul patru banca de la geam" (Dan Spătaru şi Anda Călugăreanu), "Lalele" (cunoscut mai ales prin interpretarea de Luigi Ionescu) etc.

În anul 2004, Temistocle Popa a fost decorat cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler.