Mircea Cărtărescu, la FILIT: Pentru mine, a scrie înseamnă a trăi. Literatura face parte din mine

Mircea Cărtărescu a participat, sâmbătă seară, la o întâlnire cu publicul ieşean, la "Serile FILIT", eveniment care a avut loc la Sala Mare a Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" Iaşi. Moderatorul evenimentului a fost scriitorul Cezar-Paul Bădescu.

Timp de aproape două ore, Mircea Cărtărescu a vorbit, printre altele, despre rolul literaturii în viaţa sa, despre romanul la care lucrează, dar şi despre motivul pentru care s-a retras din viaţa publică şi nu mai scrie materiale jurnalistice.

Despre literatură, scriitorul a spus că o vede ca pe "un organ al corpului" său şi aceasta a fost "totul" pentru el.

"Eu cred că literatura este şi a fost totul pentru mine, fără ca eu să pot spune că sunt numai literatură. Literatura a fost lucrul fără de care nu-mi pot imagina propria mea viaţă", a declarat Mircea Cărtărescu. "Literatura pentru mine este ca un fel de secreţie a unei cruste, a unei carapace, a unei ţeste şi pe ea o văd ca pe un organ al corpului meu aşa cum craniul meu este un organ al corpului meu pe care nu ştiu când l-am secretat, dar pe care, totuşi, eu mi l-am construit ca să adăpostesc partea cea mai bună din mine - creierul meu, mintea mea, adică partea care este cea mai adevărată din mine. Eu cred că asta este pentru mine literatura, este un organ al corpului meu mai curând decât un proces de psihanaliză, de suprimare. Eu am simţit întotdeauna că literatura face parte din mine", a completat scritorul.

Mircea Cărtărescu a vorbit, la "Serile FILIT", şi despre trilogia "Orbitor", despre procesul de a scrie o carte şi ce se întâmplă cu aceasta, odată ce este terminată şi ajunge în mâinile cititorilor.

"Multă lume mă întreabă dacă există viaţă după «Orbitor» şi mai ales la sfârşit, după ce am terminat trilogia, am fost întrebat foarte des lucrul acesta. Cu cărţile pe care le termin e foarte simplu, le dau la spate, nu mă mai gândesc la ele, nu le mai citesc, sunt lucruri care nu mă mai preocupă. Deci, eu nu mă întreb acum cum am scris «Orbitor». Nu mă mai gândesc la asta. Este ca o femeie care este însărcinată, copilul se formează în trupul femeii fără ca ea să ştie cum s-a format şi de ce, ea a suferit în timpul acesta, a suferit foarte mult în timpul naşterii, dar, după aceea, nu mai suferă, dimpotrivă, se bucură. Aşa este şi cu cărţile, aşa cred că sunt practic toţi autorii. O carte pe care ai scris-o nu-ţi mai aparţine, n-o mai socoteşti printre bunurile tale. Ea îşi ia zborul, se taie cordonul ombilical şi ea devine un bun al lumii. Orice autor (...) consideră că singura carte de pe lume e cea la care scrie el, la care scrie în clipa de faţă, în momentul acesta. Celelalte nu există, nu contează. Cărţile altora sunt minunate pentru lectură ca să le citeşti, iar cărţile tale au dispărut. Ele nu mai sunt cărţile tale, ele sunt cărţile tuturor", a declarat Mircea Cărtărescu.

De asemenea, acesta a mărturisit şi cât de important este scrisul pentru el. "Pentru mine, a scrie înseamnă a trăi. Asta îmi ajunge. Nu ştiu dacă mă protejează ceea ce scriu, dacă scriu dintr-un sentiment de vulnerabilitate personală. E posibil, dar nu mă preocupă lucrul acesta. Ceea ce mă preocupă pe mine este să las acea putere, care mă acaparează în momentul în care scriu, să o las liberă, să o las să acţioneze, să funcţioneze", a precizat scriitorul.

Întrebat dacă îl afectează în vreun fel părerile criticilor literari despre operele sale, Mircea Cărtărescu a spus că nu-l deranjează. "Nu mă deranjează, nu am niciun fel de problemă din acest punct de vedere. De multă vreme nu mai am astfel de probleme. Sper că m-am vindecat pentru totdeauna de ele. Sigur că, pe vremuri, când eram mai tânăr, sufeream pentru fiecare zgândăritură din aceasta. Eu sper că am ieşit din zona asta de turbulenţe", a declarat scriitorul, la "Serile FILIT". "În definitiv, nu poţi place tuturor. Eu mă consider un autor de nişă. Mă consider un autor care place unor oameni a căror formulă interioară - din întâmplare - seamănă într-un fel cu a mea sau cărora cărţile mele le spun ceva, dar accept şi sunt foarte bucuros că există multe alte puncte de vedere", a mai spus acesta.

Un alt subiect dezbătut de Mircea Cărtărescu a fost şi cel legat de scrierile de tip jurnal. La editura Humanitas, a apărut, în 2001, sub semnătura lui Mircea Cărtărescu, "Jurnal I", iar, în 2005, a fost publicat "Jurnal II".

"Pentru mine, jurnalul este cel mai important lucru pe care-l scriu. De fapt, cred că, într-un fel, n-am scris niciodată decât jurnal. Toate scrierile mele, toate aşa-zisele romane - şi eu detest acest cuvânt, cred că n-am scris niciun roman niciodată -, toate poemele mele, toate eseurile sunt, de fapt, atât de personale, încât, până la urmă, nu sunt decât fragmente dintr-un jurnal pe care eu îl scriu, începând din 15 septembrie 1973, când am avut prima intrare în jurnal, şi până-n ziua de astăzi, până chiar acum câteva ore. Jurnalul este pentru mine un fel de a doua natură, un al doilea eu, şi aş spune eu că este ca un fel de tulpină a unui arbore, ale cărui ramuri sunt celelalte scrieri ale mele. Ele toate îşi trag seva din acest jurnal. (...) Jurnalul este cel mai apropiat obiect de propria mea fiinţă. Nu găsesc atât de des pe cineva pe umărul căruia să plâng. Jurnalul este făcut şi pentru asta. Trebuie să-ţi arăţi acolo negativitatea. De fapt, jurnalul este un fel de amprentă negativă în ghips a mâinii tale, a feţei tale, a corpului tău. În clipele fericite, în zilele fericite, când simţi că respiri sub un cer albastru, sub un soare stălucitor, cum să te duci să scrii în jurnal? Te duci să scrii în jurnal când eşti nefericit, când eşti la pământ, când stai ghemuit şi plângi pe covor. În momentele astea scrii în jurnal, este absolut firesc. Jurnalul este negativul vieţii tale, este ceea ce îţi absoarbe otrava din trup, într-un fel. Este absolut normal ca jurnalele să prezinte această imagine în negativ", a spus Mircea Cărtărescu.

Fericirea, o altă temă abordată la discuţia de sâmbătă seară, este o "chestiune intimă", a afirmat Mircea Cărtărescu. "Este o chestiune intimă, zic eu. Prietenii, de obicei, nu te întreabă dacă eşti fericit. Nici nu are sens să te întrebe lucrul acesta. Când eşti fericit, într-un fel nici nu ai atât de multă nevoie de prieteni, ci doar de amici, să spunem aşa. (...) Ai nevoie acută de prieteni, dimpotrivă, când eşti la pământ, când ochii tăi plâng, când nu mai ştii ce să faci şi unde să te ascunzi - atunci ai nevoie de prieteni. Întrebarea pe care o aştepţi de la oameni este: «Eşti nefericit? Pot să fac ceva? Pot să te ajut cu ceva?»", a spus Mircea Cărtărescu, precizând că este foarte fericit că se află la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, dar se simte "stânjenit" şi ar fi preferat să se afle el în sală şi să asculte pe altcineva.

Totodată, Mircea Cărtărescu a amintit şi că, de doi ani, nu a mai realizat materiale jurnalistice şi s-a retras din viaţa publică pentru a scrie o nouă carte.

"Este lucrul cel mai important pe care-l fac acum (să scrie o carte, n.r.). Pe mine nu mă mai interesează nimic altceva, este singura carte din lume. Sunt atât de îngropat în ea, atât de vârât în ceea ce vreau să fac, mă chinuieşte atât de tare, încât nu mă mai interesează. Eu nu mă mai uit la televizor deloc. Televizorul este închis. Mă mai uit la «Dr.House», eroul meu. Nu mă mai interesează ce se întâmplă, tot zgomotul şi furia asta a lumii, pentru că eu m-am închis în casă, între pereţii camerei mele, ca să scriu această carte. Prima mea carte serioasă după «Orbitor»", a afirmat Mircea Cărtărescu, relatând că îi este frică de momentul când termină o carte, pentru că are atacuri de panică când nu scrie nimic. "Mie mi-e frică de momentul în care termin o carte. Mi-e frică de lunile care urmează, mi-e frică de anii care urmează. Anii aceia goi, insuportabili", a mai spus scriitorul.

Despre această carte, care, deocamdată, are un titul provizoriu - "Anomaliile mele" sau "Viaţa mea nocturnă" -, Mircea Cărtărescu a spus că ar fi trebuit să fie o carte de tranziţie, "un fel de autobiografie ficţională, imaginară", dar "s-a transformat singură" într-o carte fundamentală pentru el.

"O carte în care inima mea s-a dezgolit. (...) Este o carte în care mi-am primit viaţa nocturnă, viaţa onirică, viaţa psihică, interioară, viaţa inconştientă cu o luciditate care pe mine însumi m-a înspăimântat şi mă înspăimântă în continuare, pentru că această carte nu este terminată. Ea s-a dezvoltat incluzând nuclee de care eu nu fusesem preocupat niciodată. (...) Această carte nu mai vrea să se termine. Am trecut deja de 600 de pagini şi eu scontez că mai am încă 150 de pagini de scris. Eu aş vrut să scriu o carte de maximum 200 de pagini despre structura mea interioară pe care încă nu o reflectasem în celelalte cărţi. (...) Până la urmă, spre disperarea mea, iese altceva", a declarat Mircea Cărtărescu.

Mircea Cărtărescu a mărturisit că, de două săptămâni, are cont pe reţeaua de socializare Facebook, afirmând că a vrut să vadă ce este acolo "în afară de poze cu pisici".

Apoi, autorul a povestit că în perioada în care era un "puşti", era "un ins teribil de timid şi teribil de complexat". "Dacă se uita o fată în ochii mei, lăsam ochii-n jos, nu puteam să suport privirile unei fete", a completat scriitorul, vorbind astfel despre viaţa sa din prezent şi cum se simte în momentul de faţă.

"Niciodată nu m-am simţit mai bine în trupul şi mintea mea ca acum, când am 58 de ani. Practic, niciodată n-am fost mai în formă. Când eram puşti, eram un ins teribil de timid şi teribil de complexat. Dacă se uita o fată în ochii mei, lăsam ochii-n jos, nu puteam să suport privirile unei fete. Aveam sentimentul ăsta romantic că sunt într-un fel damnat, că voi trăi în recluziune toată viaţa, fără familie, fără niciun insert social. Ei, nu, lucurile s-au schimbat mult de tot. Au urmat câteva decenii foarte dificile din viaţa mea şi lucurile au mers din ce în ce mai bine sau cel puţin m-am iluzionat că merg aşa, până când, în momentul acesta, am ajuns foarte împăcat cu mine însumi. Am ajuns să nu mai am resentimentele de care vorbeai, să nu-i mai urâsc pe critici sau pe confraţii mei literari, să nu mai am nicio treabă cu nimeni, să încerc să fiu mai bun decât am fost, să încerc să fiu mai uman, mai pozitiv", a declarat Mircea Cărtărescu, spunând că a ajuns la această linişte sufletească cu ajutorul familiei sale.

Pe parcursul întâlnirii, Micea Cărtărescu a citit fragmente din două cărţi de-ale sale: "Mendebilul" şi "Levantul".

Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, la Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti şi a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit "generaţia optzecistă". Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din "Nostalgia" le-au urmat un scurt roman ("Travesti", 1994) şi apoi unul în trei volume, "Orbitor" (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei româneşti contemporane. Trei volume de publicistică completează chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.

Cărţile sale au fost premiate de Academia Romană, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Asociaţia Scriitorilor Profesonişti din România (ASPRO), Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România, precum şi de revistele Cuvântul, Ateneu, Flacără, Tomis şi Ziarul de Iaşi. Volumele sale au fost nominalizate în Franţa pentru premiile Médicis - Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul "Nostalgia" a primit în 2005 premiul "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia. Cărtărescu a fost invitat la târguri de carte prestigioase, precum cele de la Paris, Frankfurt, Leipzig, Goteborg şi Torino.

Mircea Cărtărescu a fost decorat, în 2010, cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, o prestigioasă distincţie acordată de statul francez în domeniul culturii. În 2006, scriitorul a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Mare Ofiţer.

În ultimii ani, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a numărat printre favoriţii la premiul Nobel pentru literatură, potrivit caselor de pariuri internaţionale. Anul acesta, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România (USR) l-a propus pe Mircea Cărtărescu, alături de Nicolae Breban, Norman Manea şi Varujan Vosganian, pentru premiul Nobel.

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care se desfăşoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. În total, ediţia din 2014 a FILIT reuneşte peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici şi jurnalişti culturali.

Mai multe informaţii despre FILIT se găsesc pe site-ul festivalului, www.filit-iasi.ro.