Mircea Nicolae, fost rezident ICR la Veneţia, "dezminte" raportul nefavorabil asupra rezidenţei

Manifestarea a fost găzduită de spaţiul ParadisGaraj din centrul Capitalei, destinat expunerii de artă contemporană şi condus de fotograful Claudiu Cobilanschi, unde câţiva tineri artişti, dar şi cunoscutul Dan Perjovschi s-au adunat pentru a asista la "dezminţirea" lui Mircea Nicolae, înregistrată cu două sau trei camere de mână.

Mircea Nicolae a povestit despre experienţa rezidenţei de care a beneficiat, prin concurs, la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia (IRCCU), timp de şase luni, în perioada iunie - noiembrie 2009, pe durata desfăşurării Bienalei de Artă Contemporană. Artistul a subliniat ironic aspectele pozitive ale acestei experienţe, după ce, în ianuarie 2010, după întoarcerea din rezidenţă, a redactat un raport amănunţit în care povestea despre o perioadă de şase luni marcată de neajunsuri, în cazare la IRCCU, "într-un climat de secţie de poliţie", angajaţii institutului având un comportament "dispreţuitor şi autoritar".

Artistul a mai susţinut în raport că, pentru a realiza proiectul pentru care se afla în rezidenţă, nu a beneficiat de sprijin logistic sau de promovare din partea IRCCU, deşi scopul acestei rezidenţe, inaugurată chiar în 2009, era tocmai încurajarea creativităţii şi promovarea proiectului artistic selectat la Noua Galerie a institutului.

Mircea Nicolae nu a pus în practică numai proiectul expoziţional cu care a câştigat concursul pentru obţinerea rezidenţei - "Globuri de sticlă" - , ci a mai propus să aducă alţi artişti din România pentru o serie de expoziţii care au avut loc sub titulatura "Young Romanian Art".

Pe parcursul celor şase luni de rezidenţă, artistul a beneficiat de cazare gratuită într-o cameră din institut şi de o bursă de 1.000 de euro pe lună, conform statutului bursei. Costurile de realizare a proiectului expoziţional a trebuit însă să fie suportate de artist.

"Imediat după ce am câştigat rezidenţa, doamna Mihaela Dumitru, referent principal relaţii, mi-a comunicat destul de abrupt că ICR Veneţia nu mă poate sprijini în niciun fel cu obiecte de birotică sau alte articole de acest tip. Am fost sfătuit să îmi aduc de acasă imprimantă şi hârtie, televizorul şi DVD player-ul pentru a arăta lucrări video, sub pretextul că ICR Veneţia nu are aceste echipamente", scrie Mircea Nicolae în raport. "În plus, am întrebat dacă e posibil să mi se traducă un text de două rânduri, care era prezentarea lucrării unuia dintre artişti. Mi s-a răspuns că nu se poate", a spus acesta.

"Am făcut 14 expoziţii pentru un public minuscul şi răutăcios. În medie, în fiecare zi, intrau în jur de 10 oameni în galerie din care doi ştiau poate câte ceva despre arta contemporană. Această situaţie era cauzată de faptul că nu a existat, pe parcursul celor şase luni, niciun efort al ICR Veneţia de a atrage un public specializat. Mi s-a spus simplu şi sec de către doamna Monica Joiţa, directorul interimar al ICR Veneţia: «galeria e la stradă, nu se poate să nu ai vizitatori»", mai notează fostul rezident.

Mircea Nicolae mai relatează în raportul său că nu a avut acces la bucătăria institutului timp de şase luni, nici măcar în urma unei cereri scrise înaintate directoarei IRCCU Veneţia, Monica Joiţa. "Veneţia e un oraş extrem de scump şi în fiecare lună am cheltuit în jur de 400 euro pe mâncare. Să mănânci în fiecare zi la restaurant, în lipsa unei bucătării, era practic imposibil", spune acesta.

Artistul consideră că a trăit timp de şase luni "o continuă luptă de supravieţuire". "La început nu mi-am dat seama că lipsa mâncării calde şi a unui loc în care să mă pot spăla cum trebuie o să mă afecteze în asemenea măsură. În timpul verii, când erau în jur de 8 - 10 persoane care se băteau pe singurul duş pus la dispoziţie, încă îmi spuneam că neplăcerile respective vor dispărea în timp (...) Apoi am avut 15 zile de îngheţ la mine în cameră, unde era frig ca afară, la sfârşitul lui octombrie. Am răcit, cu febră. Au urmat 15 zile de antibiotice luate tot în frig, de dormit cu toate hainele pe mine, spălat cât mai rar ca să nu răcesc şi mai rău", continuă raportul.

"Cred că ICR Veneţia este singurul loc românesc din lume (deşi poate mai există şi altele) în care ceea ce înţelegem drept comunism românesc supravieţuieşte încă. Exista acolo un cadru mental, o schemă comportamentală, un cod estetic realist socialist şi un mini-aparat de represiune care foloseşte aceleaşi mijloace - accesul la hrană, baie, cazare - ca unelte de control. Poate că sună bombastic şi facil, însă nu e o glumă", mai spune artistul.

Mircea Nicolae a postat raportul asupra rezidenţei pe blogul său şi l-a trimis, în ianuarie, la Institutul Cultural Român din Capitală, care, prin biroul de presă, i-a trimis un răspuns scris. "Atât Institutul Cultural Român, cât şi filiala sa de la Veneţia au luat act de aspectele prezentate de dl. Mircea Nicolae în Raport, care se referă cu precădere la condiţiile de locuit şi la raporturile sale cu membrii echipei IRCCU Veneţia în perioada 1 iunie - 20 noiembrie 2009, exprimându-şi, însă, nedumerirea faţă de absenţa din Raport a unor minime precizări privind atât modalităţile prin care rezidentul a îndeplinit obiectivele menţionate, cât şi rezultatele rezidenţei sale de şase luni la IRCCU Veneţia", se arată în răspunsul ICR.

ICR mai precizează că "rezolvarea unora dintre aspectele de natură logistică şi organizatorică" semnalate de fostul rezident se înscrie în demersurile comune ale Ministerului Culturii, Institutului Cultural Român, Ministerului Afacerilor Externe şi Uniunii Arhitecţilor din România pentru o cât mai bună reprezentare a României la Bienala de la Veneţia.

Contactat, joi, de MEDIAFAX, Horia Roman Patapievici, preşedintele ICR, a spus că nu are nimic de adăugat faţă de cele consemnate în răspunsul emis, în ianuarie, de instituţia pe care o conduce.

Prezent la manifestarea de "dezminţire" a celor scrise în raport, ce a avut loc joi, de 1 aprilie, artistul Dan Perjovschi a declarat pentru MEDIAFAX că ştia de acest caz pentru că el l-a şi recomandat pe Mircea Nicolae pentru participarea la concursul organizat de ICR în vederea acordării rezidenţei la IRCCU Veneţia, inaugurată anul trecut.

Perjovschi a precizat mai întâi că, din punctul său de vedere, ICR este una dintre cele mai bune instituţii româneşti şi una din puţinele care îşi face datoria, şi că "e păcat" că a existat acest caz particular. În opinia sa, Mircea Nicolae are tot dreptul să critice feroce în urma celor întâmplate, iar răspunsul ICR a fost o încercare de a camufla lucrurile.

"L-au umilit şi s-au purtat inacceptabil. (...) Mi se rupe inima şi mă simt eu umilit că i s-a întâmplat asta", a spus Perjovschi, care a avut numeroase colaborări cu ICR şi cu centrele sale din afară. "Cu mine se poartă într-un fel, şi cu el în altul, nu mi se pare corect".

Artistul a mai spus şi că ICR apără un anumit tip de creativitate, arta contemporană, ceea ce poate fi de neînţeles în ţară, dar că, pe de altă parte, centrul de la Veneţia nu este institut de artă contemporană şi de aici pot apărea unele neînţelegeri. Astfel, lui nu i s-a părut o ideea bună ca un singur artist să stea acolo pe o perioadă atât de mare şi în timpul Bienalei, când cei aflaţi la Veneţia se duc la acest eveniment, nu mai vin şi la alte expoziţii.

"Pretenţia artistului român de multe ori e foarte mare", a mai spus Perjovschi, considerând că Nicolae şi-a propus, de altfel, să facă foarte mult, fără a fi atent la prevederile contractului cu ICR. El şi- a exprimat şi nedumerirea vizavi de faptul că Mircea Nicolae a rămas pentru şase luni la IRCCU în condiţiile semnalate la întoarcere în raport.

Perjovschi şi-a mai amintit uşor amuzat cum a mers pe banii proprii la Veneţia, în 1999, fiind desemnat reprezentantul României la Bienală, iar la întoarcere unii colegi artişti îi spuneau: "Da, dar ai stat două săptămâni la Veneţia".