"Miroirs": Oglinzile lui Gigi Căciuleanu - Reflecţii la încheierea Festivalului Naţional de Teatru - FOTO

Pentru că Festivalul Naţional de Teatru 2016 a însemnat dans, mişcare, teatru-dans, cea de-a 26-a ediţie punând pe loc fruntaş coregrafia, lansarea cărţii "Miroirs" a continuat acest drum prin numele lui Gigi Căciuleanu.

Întâlnirea cu Gigi Căciuleanu - poetul a fost un eveniment. Evident, un om de artă de statura să oferă totdeauna o surpriză plăcută; aşadar, duminică, 30 octombrie, la ora 18:30, în Sala Atelier a Teatrului Naţional, publicul - spectator s-a văzut iarăşi cu celebrul Gigi Căciuleanu şi un grup de dans-actori tineri, talentaţi.

Criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu a prezentat volumul "Miroirs "- o apariţie editorială publicată de Vellant, minunată prin ţinută şi rafinament, remarcând frumuseţea versurilor, calitatea stilului, caligrafia sentimentului manifestat în simplitatea aparenţă a desenului graţios.

Lectura unor texte din această spendida carte a demonstrat că niciun cuvânt de laudă n-a fost "prea mult". Iată un fel de "Autoportret " prin care volumul se deschide că o mărturisire emoţionantă despre reflexia oglinzii în ochii celui care priveşte şi se priveşte: "Mă uit la mine / şi mă văd / cârpăcit / din petece de timp /cioplit din frânturi de viaţă /din firimituri de corp /din zdrenţe de vis / din picături de hău/ un mozaic năbădăios / încropit / din cioburi / lipite şubred /între ele..."

Condiţia umană astăzi şi din totdeauna se găseşte "oglindită" în poemul "Hamlet": "a fi /sau poate doar /a încerca să fii /...un pas mai mult sau unul mai puţin/ pe drum ascuns/ în câmp deschis".

Sentimentele, dar şi amintirile îşi găsesc formă de expresie în mărturisirea emoţionantă îmbrăcată în haina metaforei: "mă uit în oglindă/ la prima mea dragoste/ ce schimbătoare e/ şi cât de tare se strâmbă la mine/ seamănă ba cu un tufiş întunecat/ ba cu un nor fără contur.../ ba seamănă câteodată/ cu mine însumi/ şi atunci/ sparg oglinda/ câte oglinzi am spart!"

Linia desenului este expresivă şi elegantă, ca o mişcare scenică prin care mărturiseşti sinele - o carte ca un dar de Cuvânt şi Imagine, pe care un mare artist, un mare caracter o înfăţişează cu sinceritate totală, dezarmantă, aşa cum fac oamenii care trăiesc mereu pe verticală.

Câteva din textele poetice cuprinse în volum au fost "reprezentate" prin mişcare şi cuvânt de actori tineri şi foarte înzestraţi de la Gigi Căciuleanu România Dance Company, întregind astfel atmosfera artistică a serii. O seară memorabilă care s-a continuat cu reprezentaţia spectacolului „L’Om DAdA”, un poem vizual şi coregrafic marca Gigi Căciuleanu, artistul dansând alături de Lari Giorgescu.

Prezentat printre ultimele spectacole din seara încheierii Festivalului Naţional de Teatru 2016, „L’Om DAdA”, bazat pe poeme dadaiste şi inspirat de textul „L’homme approximatif”, semnat de Tristan Tzara, de la a cărui naştere se împlinesc 120 ani în 2016, spectacolul de teatru coregrafic poetic a fost unul coerent în ciuda textelor fracturate după tipic dadaist. Cu spirit ludic pe alocuri şi cu o selecţie muzicală remarcabilă făcută chiar de Căciuleanu, Omul dada al „făuritorului de dans” Gigi Căciuleanu a vorbit despre cântecele vârstelor.

În final, un alt poem tot pe tema oglinzii şi a multiplelor sale semnificaţii scris de poetul Gigi Căciuleanu, din volumul sau "Miroirs":

Somnul oglinzii

"am vegheat oglindă/ până când/ istovită/ a adormit ştiu că acum visează o văd cum îi dorm apele/ eu însă/ nu mă mai scald în ele

m-am pierdut/ pe undeva printre încâlceli de ramuri/ prin hăţişul /nenumăratelor ei somnuri undeva oi fi/ dar unde ?

cine visează cu cine?/ eu cu oglinda? ori ea cu mine? zborul cu pasărea/ clipă cu vecia? cerul cu marea?"