MNAR: Statul român să fie reprezentat de procuror în procesele privind restituirea lucrărilor de artă

Senatorii Comisiei pentru cultură s-au întâlnit, miercuri, cu reprezentanţii instituţiilor de cultură din Bucureşti care se află în subordinea Ministerului Culturii (MC), la care au participat Ioan Onisei, directorul adjunct al Teatrului Naţional "I. L.Caragiale", Răzvan Ioan Dincă, directorul general al Operei Naţionale Bucureşti (ONB), Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii "George Enescu", Claudia Serbănuţă, director al Bibliotecii Naţionale a României, Ernest Oberlander Târnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României (MNIR), Roxana Theodorescu, director al Muzeului Naţional de Artă al României (MNAC), Călin Dan, directorul Muzeului Naţional de Artă Contemporană al României (MNAC), Virgil Niţulescu, directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Paula Popoiu, directul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Cristina Andrei, directorul general al Muzeului Naţional "George Enescu", Luis Ovidiu Popa, director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală "George Antipa", şi Maria Stoica, directorul Corului Naţional de Cameră Madrigal.

"Vă invit să vizitaţi cât de repede se poate muzeul nostru, pentru că în ritmul în care restitutim lucrările s-ar putea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să nu mai aveţi ce vedea. Mă bucur că s-a discutat despre legea 182 privind protecţia patrimoniului cultural mobil. În ultimii ani, acest patrimoniu a fost departe de a fi protejat. Nu voi intra în amănunte. Pot să vă spun strict situaţia muzeului nostru, îmi închipui că, dacă aţi afla-o la nivelul ţării, probabil aţi intra în panică. Noi, de la apariţia legii, deci din anul 2000 până astăzi, am restituit circa 2.000 de lucrări, în majoritatea lor plasate în tezaur, în viitorul foarte apropiat restituim 253 şi sunt alte câteva sute în litigii. Litigii care nu iau în considerare istoria colecţionismului în România, faptul că aceste colecţii au fost donate înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, faptul că acestor colecţionari statul le-a făcut numeroase facilităţi precum plata chiriei, luminii, căldurii, telefonului, angajarea unui membru al familiei ca muzeograf, sigur că toate aceste plăţi, din nefericire, nu pot fi dovedite de noi, întrucât ele nu au fost făcute de instituţia muzeală, ci fie de primărie, când acele case care adăposteau colecţiile, colecţii care acum sunt în Muzeul Colecţiilor de Artă, ţineau de Primăria Bucureşti. Nu intru în detalii de ce nu se găsesc acte", a spus Roxana Theodorescu.

Aceasta a precizat că au fost pierdute procese pentru că nici Ministerul Culturii, nici Ministerul Finanţelor nu s-a implicat în aceste acţiuni, nefiindu-le admise probe şi martori.

"Pe de altă parte, în această luptă, care i-a impresionat, în cele din urmă, chiar şi pe cei de la Curtea de Conturi, care au făcut diligenţe pe lângă Ministerul Culturii să modifice această lege, practic noi nu am fost susţinuţi de nimeni. Rareori de Ministerul Culturii, niciodată de Ministerul Finanţelor şi, pe cale de consecinţă, nu ni s-au admis probe, cum este cazul notoriu al Cuminţeniei (Cuminţenia Pământului, de Constantin Brâncuşi, n.r.), nu ni s-au admis acte, nu ni s-au admis martori şi s-au pierdut procesele. Din punct de vedere al asistenţei juridice a muzeului, nu s-a găsit nici cea mai mică falie, pentru că am fost controlaţi o jumătate de an de Corpul de Control al Primului Ministru şi de Curtea de Conturi", a completat aceasta.

Pe de altă parte, Roxana Theodorescu a spus că Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti nu a controlat dacă lucrările de artă restituite, clasate în tezaur, sunt protejate după cum prevede legea.

"Toate aceste bunuri au fost restituite pe hotărâri definitive şi irevocabile. Oamenii aceia, care în marea lor majoritate au fost cumpărători de drepturi litigioase, s-au angajat să declare la Direcţia Patrimoniu a Municipiului Bucureşti că sunt deţinătorii unor piese clasate tezaur. Nu ştiu dacă au făcut-o sau nu. Ceea ce ştiu este că Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti nu a controlat nici o singură dată dacă aceste lucrări clasate în tezaur şi restituite de noi sunt protejate, sunt ţinute într-un microclimat optim, cum cere legea. Pe cale de consecinţă, mă opresc aici, atrăgându-vă atenţia că, la ora la care vorbim, sunt alte 1.500 de lucrări în litigiu, între care perla coroanei, care este Muzeul Zambaccian, imobil şi colecţii, unde sunt singurii impresionişti de valoare din România, pe drepturi litigioase cumpărate, fiind de notorietate testamentul lui Zambaccian şi donaţiile. (...) Acum aflăm că donaţiile au fost făcute datorită presiunilor comuniste", a spus Theodorescu.

Aceasta a precizat că există motivaţii ale instanţelor privind lucrările retrocedate care nu au fost înţelese nici de reprezentanţii Curţii de Conturi.

"Situaţia este mai mult decât gravă. Noi am înaintat nişte propuneri. (...) Una dintre ele ar fi ca în aceste procese care apără valori practic pe care nu le putem evalua să fie statul reprezentat de un procuror, care poate altfel face rost de probe, care poate susţine altfel cauzele, pentru că sunt motivaţii ale instanţelor pe care nici controlorii Curţii de Conturi nu le-au înţeles", a mai spus directorul Muzeului Naţional de Artă al României.

Georgică Severin, preşedintele Comisiei pentru cultură din Senat, a întrebat dacă legislaţia care prevede că "drepturile litigioase se restituie numai în proporţie de 15%" se aplică în privinţa operelor de artă, iar Theodorescu a răspuns negativ. În acest context, Severin a spus că acest articol s-ar putea extinde pentru a include şi operele de artă asupra cărora există drepturi litigioase, "că atunci ar fi mai puţin interesaţi (persoane interesate, n.r.)".

Pe de altă parte, Theodorescu a reamintit de restituirea colecţiei Dona, ce cuprinde 247 de lucrări, afirmând că, în momentul de faţă, această face obiectul unei cercetări penale.

"Una din colecţiile restituite face obiectul unei cercetări penale - pentru că s-au vândut de mai multe ori drepturile litigioase pe parcursul acestei operaţiuni, s-au descoperit nişte acte notariale care sunt dubioase. Vă asigur că (...), dacă se va câştiga acest proces şi se va ajunge la concluzia că aceste opere trebuie restituite, nimeni, niciodată nu va mai reface această colecţie de 247 de lucrări (colecţiile Dona, n.r.), despre care nu mai ştie nimeni unde se află. (...) După ştiinţa mea, România este singura ţară care a restituit opere de artă şi nu a despăgubit în bani pe aceia care au dovedit că le-au fost confiscate lucrări", a completat directorul MNAR.

De asemenea, aceasta a sugerat o analiză la nivelul muzeelor din ţară pentru a afla câte lucrări au fost restituite din colecţiile statului.

Roxana Theodorescu a mai spus că reprezentanţii Sălii Palatului din Bucureşti au hotărât să preia curtea din spate a MNAR, pe unde se transportau lucrările de patrimoniu, pentru a face un lift de cărat decoruri, explicând că, în prezent, capodoperele de artă sunt mutate din zona de expunere "pe Calea Victoriei, prin parcare". În acest sens, Theodorescu a cerut Ministerului Culturii o "hotărâre de Guvern în urgenţă, să delimităm terenul din spate pentru că instituţia aceasta (MNAR, n.r.) deţine nişte valori".

Senatorii din Comisia pentru cultură se întâlnesc, miercuri, şi cu reprezentanţi ai instituţiilor de cultură care se află în subordinea Primăriei generale a Capitalei.