"Mona Lisa" şi alte şase portrete pictate de Leonardo da Vinci îşi dezvăluie secretele

Straturi de vopsea extrem de fine au fost aplicate de maestrul renascentist pentru a estompa contururi şi pentru a "îndulci" tranziţia dintre zonele luminoase şi cele întunecate de pe chipurile expuse în fiecare tablou.

Graţie unor noi analize efectuate recent, Philippe Walter, de la laboratorul centrului de cercetare şi restaurare din cadrul Musées de France, a explicat modul în care au fost realizate degradeurile, cu ajutorul unei tehnici intitulate "sfumato".

Şapte tablouri atribuite lui Leonardo da Vinci au fost analizate, "fără a fi prelevate probe, direct în sălile muzeului Luvru - «Buna-Vestire», «Madonna din grota cu stânci», «La Belle Ferronnière», «Mona Lisa», «San Giovanni Battista», «Bachus şi Sfânta Ana», «Sant'Anna, la Madonna, il Bambino»", se afirmă în comunicatul emis de Centre National Francais de la Recherche Scientifique (CNRS).

Cercetătorii s-au concentrat asupra studiului feţelor, emblematice pentru tehnica "sfumato".

Pentru a determina compoziţia şi grosimea fiecărui strat de vopsea la nivelul celor nouă chipuri, inclusiv cel al Giocondei, cercetătorii au utilizat spectrometria cu fluorescenţă de raze X. Această metodă de analiză chimică, care nu necesită prelevarea unor eşantioane din tablouri, constă în luminarea unei zone a pânzei cu raze X, pentru a capta ulterior alte raze, "fluorescenţa X", emisă de vopseaua de pe pânză.

Maestrul italian a folosit mai multe tehnici, caracterizate prin fineţea straturilor de glazură translucidă şi de natura pigmenţilor şi a aditivilor, pentru a realiza umbrele de pe chipurile personajelor pictate.

În cazul glazurilor, mai multe straturi, cu grosimi cuprinse între 1 şi 12 microni (1 micron reprezintă a mia parte dintr-un milimetru, n.r.), invizibile cu ochiul liber, au fost aplicate de Leonardo da Vinci, iar grosimea totală a acestora nu depăşeşte 30-40 de microni.

Rezultatele acestei analize, realizată în colaborare cu Installation Européenne de Rayonnement Synchotron (ESRF) din Grenoble (Franţa), au fost publicate în revista ştiinţifică specializată în chimie aplicată Angewandte Chemie.