Motive pentru care cititorii nu şi-ar dori să trăiască în epoca scriitoarei Jane Austen

Potrivit unui material realizat de huffingtonpost.com, Jane Austen a inventat poveşti despre nobilimea Angliei. Ficţiunea din cărţile ei era centrată pe relaţiile amoroase şi romantice, iubire şi căsătorie, dar şi pe nevoia femeilor de a se căsători pentru a se putea întreţine, întrucât ele nu puteau să lucreze fără a-şi pierde statutul social. Coloneii, amiralii, căpitanii şi generalii sunt presăraţi în romanele scriitoarei, oferind personajelor feminine mariaje lipsite de iubire.

Romanele ei, deşi prezintă numeroase poveşti de iubire, nu dezvăluie condiţiile adevărate în care cele mai multe persoane trăiau în urmă cu două secole, acest lucru fiind valabil inclusiv pentru familia Austen. Prezentăm mai jos câteva exemple care să vă deturneze de la dorinţa naivă de a călători în acea epocă şi de a vă convinge să vă limitaţi la lecturarea romanelor care descriu perioada respectivă.

Biserica medievală din Ringland este cunoscută în cărţile scriitoarei Jane Austen, multe dintre căsătoriile peronajelor sale având loc aici, dar nu toate nunţile abundau în voie bună şi romantism. Sub incidenţa legii "Bastardy Act", din 1733, orice femeie săracă, însărcinată şi nemăritată era obligată să indice sub jurământ numele tatălui copilului, care apoi era arestat şi obligat să se căsătorească cu aceasta. Astfel, căsătoriile forţate reprezintă unul dintre motivele care ar putea să vă împiedice să vă doriţi să trăiţi în Anglia acelor vremuri.

Femeile abia căsătorite aveau puţin timp pentru ele, deoarece, din cauza lipsei de medicamente şi a metodelor de contracepţie, soţiile rămâneau însărcinate foarte repede. Chiar dacă cunoştiinţele medicale în acest domeniu deveniseră puţin mai solide, naşterea rămânea foarte periculoasă, foarte mulţi copii fiind moşiţi de persoane care nu aveau experienţă şi nu cunoşteau deloc medicina. Dacă mamele nu mureau la naştere, cel mai probabil acestea pierdeau un copil la naştere sau în lunile de după aceea.

De asemenea, pentru a înţelege mai bine timpurile din cărţile romancierei Jane Austen este important de observat de câte ori, în 24 de ore, oamenii folosesc apa, în diferite acţiuni. Astfel, se conturează o altă imagine a timpurilor, având în vedere că, în perioada descrisă de Jane Austen romanele sale, doar câteva gospodării beneficiau de apă curentă. În schimb, apa era adusă de departe, de la o fântână din curte, o cişmea din stradă sau de la un râu din apropiere, cu ajutorul unor recipiente foarte grele din fier şi lemn. În mod inevitabil, din cauza lipsei apei, au apărut foarte multe boli, iar pentru multe dintre ele nu existau remedii.

De asemenea, lipsa apei reprezenta o problemă şi în momentele când se declanşau incendii. Acestea erau foarte dese, având în vedere că iluminarea locuinţelor se făcea cu ajutorul lumânărilor, iar camerele erau încălzite cu lemne, acestea fiind aşezate într-un spaţiu deschis, neamenajat corespunzător.

Un alt motiv pentru care nimeni nu şi-ar fi dorit să trăiască în perioada relatată în cărţile scriitoarei Jane Austen este munca din timpul copilăriei. Cei mai mulţi dintre copii nu erau trimişi la şcoală, pentru a benefia de educaţie, ci erau trimişi la muncă. Cărbunele era principalul carburant din epocă, iar copiii de şase ani erau obligaţi să coboare în minele de cărbune pentru a munci. Condiţiile erau brutale, periculoase şi degradante.

Pe de altă parte, cunoştiinţele medicale erau primitive şi cele mai multe persoane preferau să încerce remedii naturiste şi medicamente care erau distribuite gratuit, fără ca acestea să fie recomandate de un medic. Multe dintre aceste pastile "promiteau" să vindece o gamă largă de boli, de la viermi intestinali până la boli venerice.

Totodată, durerile de dinţi trebuie să fi fost oribile, neexistând tratamente stomatologice, iar multe persoane apelau la extracţia măselelor şi a dinţilor cariaţi. Erau foarte puţini dentişti profesionişti şi nu existau anestezice, aşadar măselele erau îndepărtate cu ajutorul "chirurgilor" de ocazie, fierarii şi potcovarii locali.

Legile aspre şi obiceiurile pedepseau oamenii şi după moartea acestora. Cu credinţe puternic înrădăcinate, înmormântarea unui creştin decent era foarte importantă în comunitate. Sinuciderea era împotriva legii, iar corpurile acestora erau îngropate aproape de drumuri sau pe un teren comunal, dar niciodată pe un teren sfinţit. Înainte de a închide mormântul, o bucată de lemn era înfinptă în trupul persoanei decedate pentru a preveni ca sufletul acesteia să revină pe pământ sub forma unei fantome.