Potrivit editorilor, acest eseu al lui Gabriel Liiceanu descoperă ascultătorului un Cioran când nostalgic, când vituperant, când histrionic, când dezabuzat.
Născut în urma unui interviu filmat care a transformat mansarda din rue de l’Odeon într-un adevărat platou de filmare, eseul devine o biografie precisă a vieţii lui Cioran.
"Paris, Cartierul Latin, într-una din mansardele pământului: istoria otrăvită a sfârşitului nostru de mileniu s-a petrecut în afara acestui spaţiu nespus de modest, dar abia aici, sub acoperişul de pe strada Odeon 21, s-a născut opera care avea să devină conştiinţa nefericirii noastre", consideră Gabriel Liiceanu, care-l descrie pe Cioran ca fiind "un Nietzsche contemporan trecut pe la şcoala moraliştilor francezi".