Muzeul Satului se extinde

Potrivit Paulinei Popoiu, instituţia doreşte să amenajeze pe un teren de circa două hectare şi jumătate, obţinut de la Primăria Municipiului Bucureşti la începutul anilor '90, o şcoală veche, în care să se ţină diferite cursuri, un han tradiţional, cu staţie de poştă, de asemenea funcţional, o veche primărie, dar şi un spaţiu de joacă pentru copii, unde aceştia vor putea să practice jocuri tradiţionale.

Şcoala, de tip "Spiru Haret" - cel mai vechi stil de astfel de edificiu din ţară, pe care muzeul l-a localizat deja în mai multe zone -, ar putea servi unor şcoli şi grădiniţe pentru predarea unor cursuri, dar ar putea găzdui şi lecţii despre obiceiuri şi datini, predate copiilor de specialişti din cadrul muzeului.

În plus, pe această suprafaţă se doreşte şi reprezentarea diferitelor etnii din România, prin aducerea unei gospodării specifice pentru fiecare, dat fiind că Muzeul Satului are în prezent, pentru ilustrarea culturii minorităţilor, doar o casă săsească şi una lipovenească, după cum a precizat Popoiu.

Directorul instituţiei a mai spus că, în urma lucrărilor care vor începe în primăvara lui 2009 şi vor dura aproximativ cinci ani, Muzeul Satului va avea o parte veche, din 1936, conform conceptului muzeografic al lui Dimitrie Gusti, şi una nouă, de după anul 2000, conformă standardelor internaţionale pentru muzeele în aer liber.

Suprafaţa vizitabilă a muzeului, care în prezent cuprinde între 7 şi 8 hectare, va totaliza astfel aproximativ 10 hectare.

Proiectul pentru amenajarea acestui teren, pe care se află deja o biserică din lemn, din zona Clujului, şi şapte gospodării, a fost conceput în 2005 şi aprobat anul următor de Ministerul Culturii şi Cultelor. Pentru 2009, este prevăzută o investiţie de circa 500.000 de euro în infrastructură.

Muzeul Satului va achiziţiona apoi noile monumente prevăzute în proiect, încercând să obţină finanţare de la Ministerul Culturii, dar şi din surse extrabugetare, în urma unor concursuri de proiecte, sau din sponsorizări.

Paulina Popoiu a mai spus că speră ca asociaţiile minorităţilor din România să doneze muzeului câte o casă specifică acestor culturi. În acest sens, muzeul este în prezent în tratative, pentru o gospodărie săsească din Ardeal, cu Fundaţia Saşilor Transilvăneni din München.

În primăvara anului 1936, a luat fiinţă Muzeul Satului Românesc, creaţie a Şcolii Sociologice Române, înfiinţată şi condusă de profesorul Dimitrie Gusti. Acesta a fost al doilea muzeu în aer liber din ţară, după secţia în aer liber din Parcul Hoia a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca, înfiinţată în 1929 de către Romulus Vuia. În anii '30, în Europa existau doar două muzee în aer liber - Muzeul Skansen, din Stockholm (Suedia, 1891), şi Muzeul Bigdo, din Lillehamer (Norvegia).

La deschiderea sa, Muzeul Satului avea o suprafaţă de 5 hectare şi cuprindea 30 de case ţărăneşti, caracteristice diferitelor zone din ţară. În anul 1977, el a primit denumirea de Muzeul Satului şi de Artă Populară, prin contopirea cu Muzeul de Artă Populară, iar în luna martie a anului 1990, a fost divizat în Muzeul Satului şi Muzeul Ţăranului Român.

În prezent, Muzeul Satului cuprinde peste 80 de gospodării, monumente sau instalaţii, precum şi colecţii de: costume populare (13.258 de obiecte), obiecte textile de ordin practic, utilitar (7.576), scoarţe (2.019 de obiecte), obiecte religioase (în număr de 1.530), ceramică (8.565 de obiecte), obiecte din lemn (5.817), precum şi 93.000 de fotografii documentare alb-negru şi color.