Neagu Djuvara: Românul de azi nu mai ştie ce a fost acum 200 de ani

Librăria Humanitas de la Cişmigiu, din Capitală, a fost neîncăpătoare joi seară pentru cititorii veniţi la evenimentul de lansare a ediţiei ilustrate a cărţii "Între Orient şi Occident". Alături de istoricul Neagu Djuvara s-au aflat Gabriel Liiceanu şi actorii Dan Rădulescu şi Radu Iacoban.

Filosoful şi scriitorul Gabriel Liiceanu a declarat că apariţia acestei ediţii ilustrate a cărţii "Între Orient şi Occident" reprezintă modul în care editura Humanitas şi-a dorit să-l omagieze pe istoricul Neagu Djuvara la împlinirea vârstei de 97 de ani.

"Cred că puţini intelectuali din România, în clipa de faţă, se bucură de această afecţiune publică de care are parte domnul Neagu Djuvara. E un om monument. Şi cum puteam să-l omagiem mai frumos decât scoţându-i, în condiţii de lux, una dintre cărţile minunate pe care le-a scris, «Între Orient şi Occident»", a spus Liiceanu. Potrivit acestuia, cartea - ilustrată, cu 106 pagini alb-negru şi 109 color - este "pasionantă, în măsura în care spune o poveste rară".

De asemenea, Gabriel Liiceanu a precizat, făcând referire la conţinutul cărţii, că "nicio ţară din Europa n-a trecut de la o tipologie de civilizaţie la alta cu atâta viteză. (...) În două generaţii, România şi-a schimbat faţa orientală şi a înlocuit-o cu una a Occidentului".

Istoricul Neagu Djuvara a spus că i-a fost greu să se documenteze pentru a scrie această carte, întrucât se afla în Africa în acea perioadă. "A fost foarte greu să mă informez, să am lucrări despre România veche. Fratele meu îmi trimitea cărţi de la Bucureşti, la cererea mea", şi-a amintit istoricul.

"Eram obsedat de un lucru, că românul de azi - şi cred că rămâne valabil ce gândesc - nu mai ştie ce a fost acum 200 de ani, (...) când oricine care avea mijloace putea să plece să vadă Occidentul şi să revină de acolo cu studii. Este un moment crucial, când, într-o singură generaţie, intelectualii români sar dintr-odată la altă civilizaţie", a completat Djuvara.

Neagu Djuvara este de părere că occidentalizarea României s-a făcut "cu pasiune" ceea ce "ne distinge de vecinii sârbi, bulgari şi albanezi".

Istoricul a precizat că românii s-au îndreptat către Franţa, care, la vremea respectivă, domina Europa, "fiindcă francezii impuseseră limba lor ca limba vorbită a tuturor intelectualilor, de la Lisabona şi până la Sankt Petersburg". Potrivit istoricului, "oricine care vorbea franţuzeşte putea să traverseze Europa de la un capăt la altul". Neagu Djuvara a explicat că limba franceza "ne-a venit prin fanarioţi şi prin ruşi".

Istoricul a adăugat ca această carte a scris-o pentru francezi, pentru occidentali în general. Mai mult decât atât, Neagu Djuvara a precizat că aceasta este singura carte scrisă din iniţiativă proprie, celelalte lucrări fiind scrise la îndemnul altora.

În acest sens, el a amintit de volumul "Scurtă istorie a românilor povestită celor tineri", scris la îndemnul regretatei traducătoare Irina Nicolau. Neagu Djuvara a scris această carte la Paris, lângă patul de suferinţă al fratelui său, în metrou şi în tren. "Aşa, pe genunchi, am scris «Scurta istorie a românilor povestită celor tineri»", a spus istoricul.

Cartea a fost vândută în România în 60.000 de exemplare şi a fost tradusă în şase limbi. "Bănuiesc că aceşti străini au văzut că aceasta este o istorie cinstită, autentică, onestă, unde spun care cred eu că a fost adevărul. Aşa se explică că şase limbi străine au copiat această carte", a adăugat Djuvara.

Istoricul a precizat că volumul "Între Orient şi Occident" a fost "scurtat cu o cincime" faţă de varianta în limba franceză, la cererea lui Gabriel Liiceanu, după care a fost trimis unei traducătoare de la Iaşi pentru a fi scris în română.

Gabriel Liiceanu a spus despre istoricul Djuvara că este cel mai bun povestitor. "Cărţile dânsului sunt povestiri. A povesti e unul dintre cele mai mari haruri ale omenirii, iar povestitorul este cel mai îndrăgit. Harul de a povesti al domnului Djuvara este formidabil, are pitorescul detaliilor", a declarat Liiceanu.

Totodată, acesta a menţionat că "Neagu Djuvara e în clipa de faţă istoricul care i-a ajutat pe români să ştie cel mai mult despre istoria lor, tocmai fiindcă a ştiut s-o povestească".

La evenimentul de lansare a ediţiei ilustrate a volumului "Între Orient şi Occident", actorii Radu Iacoban şi Dan Rădulescu, îmbrăcaţi în costume reprezentative pentru Orient şi Occident, au citit fragmente din cartea lui Neagu Djuvara.

Cartea lui Neagu Djuvara este povestea miracolului petrecut cu două provincii de la marginea împărăţiei turceşti, Ţara Românească şi Moldova. Călătorii străini remarcau că la Bucureşti şi la Iaşi treburile publice şi viaţa privată aveau acelaşi ritm ca la Constantinopol. Puţini bănuiau că în atmosfera letargică a unui sfârşit de imperiu aristocraţia fanariot-bizantină va trece de la caftan, anteriu şi giubea la frac şi mănuşi albe şi îşi va însuşi ideile şi moravurile occidentale în doar câteva decenii. Chiar înainte de ei, domniţele, de parcă nu ar fi purtat niciodată şalvari, fermenele, cepchene şi iminei, îşi etalaseră la balurile de la curte rochiile croite ca la Paris sau la Viena. Nimic din vechea societate - sat şi oraş, negoţ, meşteşuguri, armată, învăţământ şi biserică - nu a rămas pe loc.

Universul spectaculos şi pestriţ - în parte oriental, în parte occidental -, de acum aproape două veacuri e şi mai bine înfăţişat în această ediţie ilustrată: sunt zeci de pagini cu imaginile oamenilor de atunci şi ale minunatelor lor podoabe, straie şi arme, informează editura Humanitas.

Neagu Djuvara s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iaşi.

Principalele publicaţii sunt: "Le droit roumain en matière de nationalité", Paris, 1940 (teză de doctorat); "Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire", în Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, pp. 65-90; "Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations", Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiată de Academia Franceză); în româneşte, "Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor", Humanitas, 1999; "Les «grands boïars» ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?" în Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, pp. 1-56; "Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle", Publications Orientalistes de France, 1989; în româneşte, "Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne", Humanitas, ed. a VI-a, 2008; "Les Aroumains" (operă colectivă), Publications Langues'O, Paris, 1989; în româneşte, "Aromânii - istorie, limbă, destin", Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996; "Sur un passage controversé de Kékauménos. De l'origine des Valaques de Grèce", în Revue roumaine d'histoire, vol. XXX, 1-2, Bucureşti, 1991; "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri", Humanitas, ed. a IX-a, 2008; "Cum s-a născut poporul român", Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008; "Mircea cel Bătrân şi luptele cu turcii", Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007; "De la Vlad Ţepeş la Dracula Vampirul", Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007; "Însemnările lui Gheorghe Milescu", roman, Humanitas, 2004; "Amintiri din pribegie", Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008; versiune franceză: "Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil" (1948-1990), L'Harmattan, Paris, 2004; "Există istorie adevărată?", Humanitas, ed. a III-a, 2008.