Nicolae Manolescu: "Istoria critică a literaturii române" nu este o biblie

"Nu doresc ca ceea ce am spus în carte să fie contestabil sau incontestabil. Nu este o biblie, este o carte. Cu cât mai multe sunt contestate, cu atât discuţiile despre carte sunt mai vii", a declarat criticul literar, care a participat la dezbaterea de la club TSC, în cadrul căreia au mai vorbit moderatorul Ion Bogdan Lefter, criticul Gabriel Dimisianu, Costi Rogozanu şi directorul general al editurii Paralela 45, Călin Vlasie.

Una dintre părţile care ar putea fi contestate este cea dedicată lui Constantin Noica. În pasajul final, criticul face referire la dosarul de colaborare cu Securitatea al filosofului. "Probele dosarului de securitate există (...) Eu nu am acuzat pe nimeni", a spus Manolescu.

"Securitatea nu m-a obligat la nimic. Nu am fost nici curajos, nici erou în acea perioadă. Pur şi simplu nu am marşat pe anumite elemente", a mărturisit criticul, referitor la perioada comunistă din anii '70 pe care a trăit-o.

"Eu nu le găsesc nicio scuză scriitorilor care au semnat angajamente cu Securitatea în această perioadă, dar nu îi judec. (...) Noica, unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-am cunoscut, nu a avut nicio scuză să susţină comunismul de dreapta (...) Comuniştii s-au sprijinit de Noica ca de un stâlp", a spus criticul.

Manolescu nu numai că a ales să îl pună pe filosoful Noica pe lista scriitorilor, ci a împărţit scriitorii români în autori care fac parte din antologie şi autori "de dicţionar".

În timp ce scriitorii de antologie au dedicate pagini întregi din "Istoria critică a literaturii române", cei de dicţionar sunt doar menţionaţi.

"Eu nu cred că istoria literaturii este un dicţionar", a conchis criticul, care a mărturisit că a pierdut deja câţiva prieteni care nu au ajuns pe lista scriitorilor de antologie. "Istoria este o antologie personală, chiar dacă este rezultatul unui capriciu", a mai mărturisit Manolescu.

Aproape jumătate din volumul de peste 1.500 de pagini este dedicat literaturii de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Astfel, în antologie, Manolescu dă verdicte precum "Nicolae Breban ar fi putut fi un mare scriitor dacă ar fi avut mai mult discernământ" sau spune despre Camil Petrescu că, deşi a reformat romanul românesc, nu avea talent de romancier.

"Cartea este rezultatul relecturii, în ordine cronologică, a volumelor literaturii române", a adăugat Manolescu.

"Am avut prejudecăţi legate de foarte mulţi autori contemporani şi am încercat să nu mai am. În carte am încercat să fiu cinstit cu mine", a declarat Manolescu.

Citeşte mai multe...