Nigel Kennedy a arătat, în concertul de la Bucureşti, că muzica este starea firească a lucrurilor

Concertul lui Nigel Kennedy a debutat în jurul orei 19.30, celebrul violonist apărând, nu pe scenă, ci printre spectatori. După ce a urcat pe scenă, alături de cei patru instrumentişti care l-au însoţit în concertul de la Bucureşti, artistul şi-a salutat publicul, declarând că se bucură de revenirea la Bucureşti.

"E fantastic să fiu din nou la Bucureşti!", a spus violonistul, în valurile de aplauze ale celor circa 3.000 de spectatori, prezentându-şi apoi instrumentiştii, lucru pe care l-a repetat de mai multe ori pe parcursul serii.

Plin de energie, violonistul a oferit publicului entuziast un spectacol extrordinar plin de vivacitate, care a pus în evidenţă încă odată talentul său şi felul în care trăieşte muzica. Printre piesele interpretate de Nigel Kennedy, alături de ceilalţi patru muzicieni, s-au numărat "Hills of Saturn", "Midnight blue", "The carnival of the animals" şi un blues, pe care artistul a declarat că l-a scris gândindu-se la acele momente în care iese la cumpăraturi cu soţia.

Pe tot parcursul concertului, violonistul a comunicat cu publicul, asigurându-l de simpatia sa şi încurajându-l să se exprime prin aplauze. El şi-a manifestat, totodată, admiraţia pentru evenimentul "Masters Of Jazz", festival care s-a desfăşurat între 23 şi 26 octombrie, la Sala Palatului, care a prezentat concerte susţinute de Al Jarreau, Monty Alexander Trio şi Count Basie Orchestra, Erik Truffaz şi Dianne Reeves şi Five Piece Band (Chick Corea, John McLaughlin, Christian McBride, Kenny Garrett, Vinnie Colaiuta) şi sub titulatura căruia a avut loc şi concertul lui Kennedy.

"Mulţumesc mult. Sunt fantastici toţi oamenii care au venit la acest festival de jazz", a mai spus violonistul.

După o pauză de circa 15 minute, Kennedy şi cei patru instrumentişi s-au întors pe scenă, pentru cea de-a doua parte a spectacolului, care a fost la fel de plină de energie. Ritmurile alerte de jazz, improvizaţiile, dar şi reprezentaţiile solo ale instrumentiştilor au entuziasmat publicul.

Încercând să se apropie mai mult de spectatori, Nigel Kennedy a coborât de pe scenă cu microfonul şi vioara, încercînd să convingă pe cineva din public să cânte. El însuşi a cântat foarte aproape de oamenii din public, fapt care i-a pus în alertă pe reprezentanţii agenţiei de pază ce se ocupau de securitatea artistului şi care au fost nevoiţi să îl urmeze pe acesta prin sală.

"Mulţumesc. Sunteţi un public extrordinar!", a spus Nigel Kennedy după piesa pe care o anunţase ca fiind ultima din concertul său. Însă publicul, prin aplauze susţinute, l-a convins să mai rămână pe scenă pentru încă două bisuri.

"E minunat să cânţi pentru un astfel de public. Sunteţi fantastici. Mulţumesc că aţi venit!", a mai spus celebrul violonist înainte de a se retrage de pe scenă.

Nigel Kennedy, "copil teribil al viorii", celebru pentru nonconformismul său, a mai concertat în România în 2005, în cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu".

Elev al lui Yehudi Menuhin, el a studiat şi la celebrul colegiu Juilliard din New York.

Kennedy este unul dintre cei mai bine vânduţi instrumentişti de muzică clasică. Adept al combinaţiilor de stiluri, nu se sfieşte să flirteze cu muzica pop şi jazz.

Kennedy a jucat un rol foarte important în popularizarea muzicii clasice, în special în rândul celor tineri, chiar dacă şi-a atras şi unele critici din cauza acestei abordări. Pe lângă înregistrările sale de muzică clasică, muzicianul este recunoscut pentru momentele de improvizaţie din concerte, precum şi pentru abordarea în stil Jimi Hendrix a concertelor de vioară ale lui Beethoven.

În 1999, Sony Classical a lansat o înregistrare intitulată "The Kennedy Experience", care prezenta aceste improvizaţii pe muzica lui Jimi Hendrix.

În 2000, Kennedy s-a alăturat formaţiei rock The Who pentru un concert la Royal Albert Hall. De asemenea, Kennedy a colaborat cu cântăreaţa britanică Kate Bush pentru mai multe piese, precum şi cu Jaz Colman, pentru albumul intitulat "The Doors Concerto", care a cuprins versiuni pentru vioară şi orchestră ale unor piese precum "Strange Days", "LA Woman", "The End" şi "Riders On The Storm".