Noi informaţii surprinzătoare au ieşit la iveală despre Tutankhamon. Camera sa funerară ar avea o intrare către mormântul reginei Nefertiti

Tut a fost înmormântat în grabă în locul de veci destinat mamei sale vitrege, Nefertiti

Descoperirea unor hieroglife ascunse în mormântul lui Tutankhamon dă greutate teoriei conform căreia legendara regină egipteană Nefertiti se află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei de înmormântare a fiului ei vitreg, a declarat un egiptolog britanic de renume mondial.

Nicholas Reeves, fost conservator în cadrul Departamentului de Antichităţi Egiptene al Muzeului Britanic, a declarat că, deşi teoria a rămas nedovedită după scanările radar neconcludente, aceasta a primit un nou impuls în urma noului indiciu.

Reeves şi-a dat seama după cartuşele care îl înfăţişează pe Tutankhamon fiind îngropat de succesorul său faraonic, Ay că au fost pictate peste cartuşele lui Tutankhamon îngropând-o pe Nefertiti, regina Egiptului şi soţia faraonului Akhenaton.

Reeves a declarat pentru The Guardian: "Acum pot arăta că, sub cartuşele lui Ay, se află cartuşe ale lui Tutankhamon însuşi, dovedind că scena respectivă îl arăta iniţial pe Tutankhamon îngropând-o pe predecesoarea sa, Nefertiti".

Pe peretele nordic decorat, cartuşele ulterioare îl arată pe Ay ţinând în mână o zăbală ceremonială şi efectuând ritualul de "deschidere a gurii" mumiei, pentru a reda cele cinci simţuri ale defunctului.

Reeves a spus: "O examinare atentă a cartuşelor lui Ay dezvăluie urme clare şi subiacente ale unui nume anterior - cel al lui Tutankhamon. În versiunea sa originală, această scenă îl arătase pe Tutankhamon îndeplinind ritualul funerar pentru proprietarul iniţial al mormântului, predecesorul său imediat".

El a adăugat: "Această concluzie îşi găseşte confirmarea absolută în profilul facial al figurilor - nasul strâmb şi bărbia dolofană de sub bărbie a [figurii] etichetate în prezent ca Ay urmează ... exact conturul facial standardizat adoptat pentru reprezentările oficiale ale lui Tutankhamon chiar la începutul regalităţii sale. Faţa mumiei poartă trăsăturile incontestabile ale lui Nefertiti. În mod demonstrabil, scena şi-a început viaţa ca o înregistrare a lui Tutankhamon oficializând înmormântarea predecesorului său, Nefertiti". 

Descoperit cu exact un secol în urmă de Howard Carter, mormântul lui Tutankhamon era plin de piese de mobilier şi  de comorile orbitoare de care băiatul faraon avea nevoie în viaţa de apoi.

Reeves susţine că moartea sa neaşteptată - în anul 1324 î.Hr. la vârsta de 19 ani, după numai nouă ani pe tron a însemnat că a trebuit să fie înmormântat în grabă: "Abia un deceniu mai târziu, odată cu moartea lui Tutankhamon, mormântul va fi redeschis, iar elementele sale cele mai exterioare vor fi golite şi adaptate pentru a-l primi pe prinţul său."

El a spus că noile dovezi susţin teoria conform căreia mormântul lui Tutankhamon este doar secţiunea exterioară a unui mormânt mult mai mare pregătit pentru  Nefertiti.

În 2015, Reeves a susţinut că imaginile de înaltă rezoluţie ale mormântului lui Tutankhamon arătau linii sub suprafeţele tencuite ale pereţilor pictaţi, sugerând uşi neexplorate, deşi alţi experţi au considerat că scanările nu sunt concludente.

El a spus: "Este foarte uşor să scriem pur şi simplu că este o pură fantezie, dar... am descoperit că decorul peretelui din camera funerară a fost schimbat. Întotdeauna am fost nedumeriţi de mormântul lui Tutankhamon din cauza formei sale ciudate. Este foarte mic şi nu este ceea ce ne-am aştepta de la un faraon". 

Tutankamon şi familia sa 

Akenaton, care suferea de sindromul Frölich (o anomalie genetică ce-i provocau craniul alungit, coaste îngroşate, un piept de porumbel, pelvis mai mare, cu coapsele mărite şi gambele grăsuţe), epilepsie şi avea halucinaţii, a condus despotic şi a impus monoteismul - venerarea unicului zeu, Aton, Discul Solar.

Venerarea zeilor Osiris, Anubis, Toth Horus, Isis sau Hathor a fost interzisă. Decizia sa i-a înfuriat pe preoţi şi pe elitele nobiliare.

Decizia faraonului de a muta capitala de la Teba la Amarna a înfuriat elitele preoţeşti şi mai tare. 

Nefertiti, împreună cu soţul ei, au domnit în cea mai bogată perioadă din istoria Egiptului antic.

Akenaton a murit pe la 36 ani după 17 ani de domnie, fiind probabil otrăvit în urma unui complot sau din cauza unei afecţiuni necunoscute. 

Mormântul său de la Amarna a fost vandalizat de opozanţii regimului său despotic, sarcofagul său a fost distrus şi craniul său a fost descoperit separat în mormântul KV55.  A căpătat reputaţia de faraonul nebun şi eretic. 

Akenaton fost succedat de fratele său Smenkhkare, care a condus doar un an, în 1334 î.Hr. 

După el a urmat Neferneferuaten, care a condus ca regent până în 1332 î.Hr., şi despre care se crede că era regina Nefertiti, soţia lui Akenaton.

După ce Nefertiti a murit la 40 ani, prin 1332 î. Hr., a fost urmată la tron de Tutankhaton când avea aproximativ opt ani, care şi-a schimbat numele în Tutankhamon şi a fost faraon egiptean între anii 1332-1323 î.Hr. din dinastia a XVIII-a. 

Tut era fiul faraonului Akhenaton şi al mătuşii sale (sora faraonului Akhenaton) a cărei mumie a fost descoperită în 1898 şi care a fost atestată ca mama sa prin teste ADN. 

În timpul domniei lui Tutankhamon, religia tradiţională dedicată zeilor egipteni a fost restaurată. Scurta sa domnie a fost marcată de căderea Amarnei şi mutarea capitalei înapoi în oraşul tradiţional Teba.

S-a căsătorit cu sora sa vitregă din partea tatălui, Ankhesenamon. 

Fiindcă avea probleme de sănătate (scolioză) şi având în vedere vârsta sa, faraonul a avut consilieri ca Ay (care i-a succedat lui Tutankhamon) şi generalul Horemheb, care a condus campanii împotriva nubienilor şi poporului mitani.

Tutankhamon a murit la 18 ani din cauza unei fracturi la picior care s-a infectat după rezultatele date de scanarea mumiei sale în 2005. 

Deoarece numele său a fost  eliminat de pe listele regale în timpul celei de-a 19-a dinastii, locul mormântului său a fost uitat, iar camera sa funerară a fost deschisă abia în 1922, când a fost descoperită de Howard Carter (1873-1939). Comorile sale au făcut ca Tutankhamon să fie poate cel mai cunoscut dintre faraoni în ciuda morţii sale timpurii şi a realizărilor sale limitate.

Arheologul Howard Carter, acuzat că a jefuit mormântul lui Tut

Howard Carter, arheologul care a descoperit mormântul lui Tutankhamon în 1922, a fost mult timp suspectat de egipteni că ar fi jefuit comori înainte ca mormântul să fie deschis oficial. 

Recent, o acuzaţie potrivit căreia Carter a manipulat bunuri "fără îndoială furate din mormânt" a apărut într-o scrisoare inedită trimisă în 1934 de un eminent cercetător britanic din cadrul propriei sale echipe de excavare.

Scrisoarea a fost scrisă de Sir Alan Gardiner, un filolog de renume. Carter l-a angajat pe Gardiner să traducă hieroglifele găsite în mormântul vechi de 3.300 de ani şi, mai târziu, i-a dat o "amuletă whm", folosită pentru ofrande aduse morţilor, asigurându-l că nu provenea din mormânt.

Gardiner i-a arătat amuleta lui Rex Engelbach, pe atunci director britanic al Muzeului Egiptean din Cairo, şi a fost consternat să i se spună că aceasta provenea într-adevăr din mormânt, deoarece se potrivea cu alte exemple - toate realizate din aceeaşi matriţă.

Trimiţându-i o scrisoare lui Carter, el a anexat verdictul condamnabil al lui Engelbach, care sună astfel: "Amuleta whm pe care mi-aţi arătat-o a fost furată fără îndoială din mormântul lui Tutankhamon".