Norman Manea şi Andrei Pleşu vor primi indemnizaţii de merit pe viaţă de la Uniunea Scriitorilor

Norman Manea şi Andrei Pleşu urmează să primească indemnizaţii de merit de la Uniunea Scriitorilor din România, ca urmare a unei decizii a Comitetului Director al USR, întrunit pe 16 februarie, potrivit unui comunicat postat pe site-ul instituţiei.

Contactat de MEDIAFAX, Nicolae Manolescu a declarat că indemnizaţiile de merit vor fi acordate pe viaţă scriitorilor Norman Manea şi Andrei Pleşu.

"Valoarea indemnizaţiei de merit era undeva în jur de 1.800 de lei pe lună, dar va merge spre 2.000 de lei, pentru că a crescut salariul minim", a explicat Nicolae Manolescu.

Indemnizaţia de merit a fost instituită prin Legea nr. 118 din 15 martie 2002. Potrivit acestei legi, indemnizaţia de merit se acordă personalităţilor române de prestigiu ale ştiinţei, culturii şi sportului. Cuantumul lunar al indemnizaţiei de merit este egal cu trei salarii minime brute pe ţară şi este neimpozabil.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 859 din 17 iulie 2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002, criteriile de atribuire a indemnizaţiei de merit în domeniul literar sunt următoarele: o operă literară de valoare public recunoscută; premii ale Academiei Române şi ale Uniunii Scriitorilor din România; premii internaţionale; traduceri în străinatate.

Fondurile vor fi distribuite beneficiarilor de Ministerul Culturii, prin USR.

Norman Manea, născut în 1936, este unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi "writer in residence" la Bard College, New York, potrivit site-ului editurii Polirom.

De la debutul său, în 1966, şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit bursa Guggenheim şi premiul MacArthur, în 1993, Biblioteca Naţionala din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de "Literary Lion" a bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit premiul internaţional de literatură Nonino pentru "Opera omnia", iar în 2006, premiul Médicis Étranger pentru "Întoarcerea huliganului". În 2010 a primit titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor din partea Guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură.

Printre volumele semnate de Norman Manea se numără: "Întoarcerea huliganului", "Plicuri şi portrete", "Fericirea obligatorie", "Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul", "Anii de ucenicie ai lui August Prostul", "Plicul negru", "Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici", "Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow", "Vorbind pietrei", "Atrium", "Variante la un autoportret", "Vizuina", "Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian", "Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), "Captivi", "Cartea fiului" şi "Zilele şi jocul".

Considerat unul dintre cei mai mari romancieri români contemporani aflaţi în exil, Manea a fost martor a două mari capitole ale istoriei României. Fiul unor evrei, el a fost deportat în Transnistria pe când avea cinci ani. S-a întors cu familia în România în 1945 şi, după o perioadă în care a lucrat ca inginer electronist, a renunţat la meserie pentru a se dedica scrisului. A părăsit România în 1986 şi s-a stabilit în Statele Unite, devenind astfel unul dintre scriitorii români disidenţi.

"Un scriitor superb", cum îl descrie Mario Vargas Llosa, Norman Marea este unul dintre cei mai recunoscuţi români contemporani, cu o reputaţie internaţională care îl clasează printre potenţialii candidaţi la premiul Nobel pentru literatură.

Andrei Pleşu s-a născut pe 23 august 1948, în Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. Are un doctorat în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza "Sentimentul naturii în cultura europeană". A fost lector universitar la Academia de Arte Plastice din Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti) (1980-1982) şi profesor universitar de filosofie a religiilor la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991-1997), potrivit site-ului editurii Humanitas.

Andrei Pleşu este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (1993) şi fondator şi preşedinte al Fundaţiei "Noua Europă" şi rectorul Colegiului "Noua Europă" (1994). Este membru al World Academy of Art and Science (1997), membru al Académie Internationale de Philosophie de l'Art, Geneva, Elveţia (1999), dr. phil. honoris causa al Universităţii "Albert Ludwig" din Freiburg im Breisgau, Germania (2000), şi al Universităţii "Humboldt" din Berlin, Germania (2001).

Andrei Pleşu este şi Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu primit în 1990, şi a câştigat New Europe Prize for Higher Education and Research la Berlin, acordat de şase instituţii - Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford, Institute for Advanced Study, Princeton, National Humanities Center, Research Triangle Park, North Carolina; Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences (NIAS), Wassenaar; Swedish Collegium for Advanced Study in the Social Sciences (SCASSS), Uppsala şi Wissenschaftskolleg zu Berlin (1993). El a primit şi premiul Academiei Brandenburgice de Ştiinţe din Berlin, Germania (1996), dar şi Legiunea de Onoare în grad de Comandor şi apoi în grad de Ofiţer, din partea statului francez.

În noiembrie anul trecut, volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", de Andrei Pleşu, apărut la editura Humanitas, a fost desemnat Cartea Anului 2012, într-o ceremonie organizată la sediul din Bucureşti al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Premiul pentru Cartea Anului 2012, în valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publicaţia România literară, cu sprijinul financiar al Guvernului României, de un juriu condus de Nicolae Manolescu, preşedintele USR.

Printre volumele scrise de Andrei Pleşu se numără: "Călătorie în lumea formelor (eseuri de istorie şi teorie a artei)", "Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană", "Francesco Guardi", "Ochiul şi lucrurile (eseuri)", "Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului)", "Jurnalul de la Tescani", "Limba păsărilor", "Chipuri şi măşti ale tranziţiei", "Eliten - Ost und West", "Despre îngeri", "Obscenitatea publică", "Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri".