NUP-ul primit de Ponta în cazul plagiatului, contestat pe motiv că procurorul nu şi-a asumat cazul

Avocatul denunţătorilor Adrian Răzvan Papahagi, George Mihail Neamţu şi Augustin Minel Ofiţeru a depus o plângere la Parchetul instanţei supreme, prin care solicită infirmarea NUP-ului primit de Victor Ponta în dosarul în care este acuzat de către clienţii săi de plagiat.

În documentul citat, transmis în 7 iunie instituţiei, apărătorul invocă patru considerente avute în vedere de procurorul de caz atunci când a hotărât închiderea cazului, precum şi argumentele juridice pentru care, în opinia denunţătorilor, soluţia de NUP nu este una legală.

Astfel, se arată în documentul citat, argumentele pentru care procurorul a decis NUP în acest caz nu sunt întemeiate.

Motivele pentru care procurorul a decis NUP în acest caz sunt: concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al ORDA nr. 11414 din 15 mai arată că opera este originală şi nu s-a plagiat; atitudinea autorilor Diaconu Ion, Creţu Vasile şi Diaconu Dumitru, care au declarat că nu se simt prejudiciaţi şi nu doresc să formuleze plângere penală; concluziile Raportului final nr. 878 din 18 iulie 2012 şi ale hotărârii nr. 879 din 18 iulie 2012 ale Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică – Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, care exclud plagiatul, lucrarea în litigiu şi lucrările sursă fiind considerate lucrări cu caracter ştiinţific juridic, ceea ce explică gradul ridicat de asemănare, întrucât toate lucrările în cauză operează cu aceleaşi surse normative, idei, teorii şi concepte, care potrivit articolului 9 litera a din Legea 8/1996 sunt exceptate de la protecţia legală a drepturilor de autor; textele însuşite din opera sursă "The International Criminal Court, a new stage" a autorului Diaconu Ion nu pot fi considerate ca fiind plagiate întrucât, prin traducerea lor din limba engleză în limba română, autorul a dobândit, în temeiul articolului 8 litera a) din Legea 8/1996, un drept de proprietate intelectuală distinct, conferit de calitatea de traducător.

"Toate aceste argumente sunt, fără nicio rezervă, neîntemeiate. Ceea ce se observă, la nivel general, din cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, este că procurorul de caz s-a străduit, din răsputeri, să se sustragă de la asumarea oricărei responsabilităţi în ceea ce priveşte o analiză personală a stării de fapt în raport cu legea, ci a plasat această sarcină altor instituţii, care să îşi asume, astfel, povara concluziilor unei asemenea analize", se arată în plângerea făcută la procurorul ierarhic de la Parchetul instanţei supreme.

Avocatul arată în document că "dispunerea efectuării unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică mai înainte de începerea urmăririi penale, deci în faza actelor premergătoare, este nelegală" pentru că "actele premergătoare constau în efectuarea de verificări sumare, atunci când există dubii vădite în legătură cu seriozitatea faptelor cu caracter penal reclamate, pentru a stabili dacă există un minim de elemente care să justifice începerea urmăririi penale şi declanşarea procedurilor pentru descoperirea şi administrarea probelor, conform exigenţelor impuse de Codul de procedură penală".

În aceste condiţii, "în faza actelor premergătoare, nu pot fi administrate probe, cu excepţia procesului-verbal prevăzut de articolul 224 alineatul 3 C. proc. pen., în care sunt constatate rezultatele verificărilor efectuate", se arată în contestaţie.

"În ceea ce priveşte obiectivele constatării tehnico-ştiinţifice, stabilite în cuprinsul ordonanţei prin care aceasta a fost dispusă, se constată că procurorul de caz a refuzat să solicite constatarea existenţei sau inexistenţei identităţii între textele cuprinse în cele 113 pagini ale lucrării în litigiu şi textele din operele sursă, aşa cum acestea au fost indicate în cuprinsul denunţului. În schimb, procurorul a stabilit următoarele obiective: verificarea existenţei unei identităţi de structură între lucrări; stabilirea procentului de text identic preluat în lucrarea în litigiu din operele sursă; dacă citarea autorilor operelor sursă în lucrarea în litigiu a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile Legii 8/1996", despre care avocatul celor trei denunţători arată că sunt "inutile".

Avocatul arată că un alt motiv pentru care procurorul de caz a dat NUP în cazul plagiatului este acela că "trei din cei patru autori ai lucrărilor sursă, respectiv Ion Diaconu, Vasile Creţu şi Dumitru Diaconu, au arătat că nu se consideră prejudiciaţi de apariţia lucrării în litigiu şi nu doresc să formuleze plângere penală".

Într-o atare situaţie de fapt, notează avocatul, în pofida dispoziţiilor legale, procurorul arată, în rezoluţia de NUP, că «exercitarea dreptului de a revendica oricând calitatea de autor, cât şi a celui de a se opune oricărui act de uzurpare să fie lăsate la aprecierea suverană a autorului ca prerogativă exclusivă şi discreţionară». În acelaşi context, procurorul a arătat că «în cauza de faţă, autorii operelor presupus a fi plagiate (Ion Diaconu şi Vasile Creţu) s-au exprimat ferm în sensul că nu li s-a adus nicio atingere drepturilor personale de autor».

În atare condiţii, se mai arată în contestaţie, concluzia procurorului de caz, pe cât de ireală, pe atât de firească, survine implacabil «deoarece încălcarea dreptului de autor nu poate fi cercetată decât din perspectiva titularului acestui drept, este nevoie ca persoanele care deţin calitatea de autori ai operei originale să susţină existenţa încălcării, ceea ce, în speţă, nu se confirmă. În aceste condiţii nu se poate considera că drepturilor celor trei autori, de a fi recunoscuţi ca şi creatori ai propriilor opere, au fost nerespectate».

Toată această demonstraţie, arată avocatul denunţătorilor, contrazice "în modul cel mai grosolan" regulile elementare de procedură penală privitoare la sesizarea organelor de urmărire penală, aplicabile în speţă.

"Potrivit principiului oficialităţii răspunderii penale, organele de urmărire penală sunt obligate să procedeze la efectuarea urmăririi penale în scopul tragerii la răspundere penală a oricărei persoane care a comis o infracţiune pentru care legea nu condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de formularea unei plângeri prealabile din partea persoanei vătămate ori de sesizarea sau autorizarea anumitor organe prevăzute de lege (articolul 221 alineatul 2 C. proc. pen.). Infracţiunea de plagiat, prevăzută de articolul 141 din Legea 8/1996, se urmăreşte din oficiu, lipsa plângerii persoanelor vătămate fiind fără nicio relevanţă în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale şi, pe care de consecinţă, exercitarea acţiunii penale. Valenţa juridică a declaraţiilor autorilor operelor sursă de a nu se considera prejudiciaţi constă în faptul că aceştia nu doresc să se constituie parte civilă într-un eventual proces penal", se mai arată în documentul citat.

Astfel, avocatul denunţătorilor cere la parchetul instanţei supreme infirmarea soluţiei de NUP, redeschiderea dosarului de plagiat, începerea urmăririi penale pe numele premierului Victor Ponta şi administrarea legală a probelor propuse.

Rezoluţia Parchetului ICCJ prin care a fost dispusă neînceperea urmăririi penale în cazul lui Victor Ponta, sub aspectul infracţiunii prevăzute de articolul 141 din Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată, a fost emisă în 16 mai.