O carte pe zi: „Ambitus”, de Alexandru Ecovoiu

Scriu editorii: „În Vergo se petrec o seamă de lucruri care bulversează halucinant traiul locuitorilor. Dintr-odată, în oraş nu mai moare nimeni. Şi nici nu se mai naşte nimeni. Căutarea unor explicaţii logice nu duce la niciun rezultat. În lipsa acestora, aproape toată suflarea urbei alege o cale dezinhibatoare: petrecerile şi dezmăţul. Cutumele, ordinea, chiar şi credinţa intră în disoluţie. Oraşul devine, oximoronic zis, un iad paradiziac. Un personaj cu o malformaţie anatomică fără precedent în cazuistica medicală, Tiber, este, se pare, cel care a generat haosul din Vergo. Un alt personaj, marchizul, o minte sistematică, încearcă să pună într-o ecuaţie existenţială elementele care marchează noua condiţie umană a vergonilor. Nu izbuteşte, dar conturează în viziune proprie o anume stare viitoare a lucrurilor. La rândul său, autorul nu propune nicio rezolvare, pentru că scopul său a fost să formuleze probleme, nu să dea răspunsuri. Cititorii însă vor incerca să găsească unele”.

Orăşelul face parte dintr-un regat romano-catolic, acţiunea se desfăşoară cam pe parcursul a cincisprezece ani, iar după ce se naşte un posibil nou Mântuitor (sau Mântuitoare – adusă pe lume de o fostă călugăriţă), totul revine la normal. Un „miraj mizerabil”. Oamenii, prinşi în „hăţişul de aserţiuni, verdicte, predicţii, speriaţi de simplitatea ieşirii din angoasă, când întrezăreau uneori un luminiş” nu plecau, „niciunul nu era slobod”. O nebunie generalizată. Un roman filosofic, o distopie fără dimensiune morală. În egală măsură şi un roman poetic.

Alexandru Ecovoiu – „Ambitus”. Editura Polirom. 247 pag.

Câți pași ai nevoie pe zi să reduci riscul de cancer

Cum răspunde ,,proorocul Ilie” acuzațiilor că spectacolul jucat la TNB e o ofensă adusă Ortodoxiei: „spectacolul e construit cu sensibilitate și respect față de complexitatea condiției umane”