O carte pe zi: „Geaca lui Kafka” de Teodor L.Nedeianu

Citatul este din cartea câştigătorului Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2021

Editura Polirom face de cinci ani un Concurs de Debut. Au câştigat: Alexandru Done, Downshifting (2017), Iulian Bocai, Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu (2018), Roxana Dumitrache, Papa Nicolau şi alte povestiri foarte, foarte scurte (2019), Ema Stere, Copiii lui Marcel (2020) – toate prezentate în rubricile noastre de semnalări. În 2021 a fost rândul lui Toedor L Nedeianu, cu cartea pe care o smenalăm astăzi. Auotrul e un foarte tânăr craiovean (născut în 1996), ansolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Şi care declară, după apariţia cărţii: „Această lectură este destinată tuturor celor care nu se tem de introspecţii (posibil) inconfortabile, dar şi de tabloul unui infern conjugal zugrăvit în nuanţe tari, distonante, dar cu atât mai relevante pentru diferenţele, uneori incomprehensibile, dintre universurile perceptive şi romantice ale bărbaţilor şi femeilor, din orice timp şi orice cultură."

„Roman al unei dilematice maturizări – scriu editorii -, Geaca lui Kafka se constituie dintr-o succesiune de episoade din copilăria şi tinereţea unui narator solitar ce pare a căuta să-şi depăşească însingurarea printr-o apropiere de tatăl său, de unii dintre colegii de şcoală sau de diferite personaje feminine de care se simte atras. Evoluţia sa interioară, deloc evidentă, trebuie descifrată în scenele cu încărcătură metaforică în care îşi prezintă experienţele marcate de angoase şi obsesii. Ca pentru a complica decodarea, între astfel de scene care fac loc adesea straniului şi macabrului, atunci când nu sunt pur şi simplu delirante, se strecoară pasaje parcă scoase din manuale de anatomie şi fiziologie, apoi fragmentele unui discurs eseistic despre evoluţia culturii în secolul XX. Remarcabilă este cu siguranţă întrepătrunderea firească a realului cu fantasticul în redarea a ceea ce, dincolo de etapele unei maturizări, ar putea fi o dificilă ascensiune dinspre confuzie şi întuneric spre lumină şi sens.”

Prin urmare, două realităţi, a prezentului şi a copilăriei, care tratează diferit singurătatea sau şi efectele ei. „Aşadar, gândul că aveam să rămân singur nu era adevărat. Dimpotrivă, aveam foarte multă companie, atâta doar că nu ştiam cum să-mi dau seama de asta. Poate de aceea, atunci când ne veneau oaspeţi în casă, mă simţeam singur când aceştia plecau, iar eu rămâneam din nou singur cu ai mei. Nu ştiam ce să fac cu părinţii. Cu străinii era mai uşor.”

„Geaca lui Kafka – mai spune autorul - este o încercare de a transpune experienţa sistemului opresiv kafkian în planul lăuntric al unei minţi infantile, aflată în dezvoltare. Totodată, romanul îşi propune să ridiculizeze felul în care individul contemporan interpretează şi asimilează canoanele. Ca surse de inspiraţie, m-am îndreptat atât către poeţii simbolişti, cât şi către autori precum William S. Burroughs, Alexander Trocchi, Karl Ove Knausgård, Max Blecher şi, desigur, Kafka.” Pe toţi, inlcusiv Kerouac şi Guenon, îi aminteşte într-o notă finală de mulţumiri.

Teodor L. Nedeianu – Geaca lui Kafka. Editura Polirom, 197 pag.