O carte pe zi: Patru poeţi britanici în română, în traducerea Lidiei Vianu

Anunţam ieri apariţia a două volume unicat, amândouă apărute la Editura Muzeul Literaturii Române: se vor lansa împreună pe 29 noiembrie 2019, ora 17, la Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti. În acea zi se încheie Masterclass-ul de traducere literară organizat de Lidia Vianu pentru studenţii Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan.

Aceşti studenţi, din 2006 până în prezent, au tradus în limba engleză, sub coordonarea profesoarei Lidiei Vianu, împreună cu poeţi englezi care au stilizat, două antologii de poezie românească şi două antologii de proză românească, ambele contemporane, ambele urmând selecţia Uniunii Scriitorilor din România. Aceşti masteranzi au mai tradus volume de poeţi români (Dan Verona şi alţii) şi de prozatori români (Stelian Ţurlea şi alţii).Tot masteranzii Lidiei Vianu au împânzit revistele naţionale de literatură cu traduceri din poezia engleză.

Ambele volumaşe sunt blingve. Ieri am semnalat volumul "Cinci poeţi români". Astăzi - volumul "Patru poeţi britanici": Imtiaz Dharker, W. N. Herbert, George Szirtes şi Mark Waldron. Selecţia textelor, prefaţa şi traducerea în română îi aparţin şi în acest caz Lidiei Vianu. De altfel, ambele volume apar sub sigla "Lidia Vianu Translates".

Lidia Vianu a tradus antologii de poezie românească şi engleză, poeţi români şi poeţi englezi (mulţi la număr). Volumul Lidia Vianu Translates: Four Bloodaxe British Poets, pe care-l semnalăm acum, este doar unul dintre volumele dedicate de Lidia Vianu Masterclass-ului anual, la care, în 2019, a fost invitată cunoscuta editură engleză de poezie Bloodaxe. Volumul cuprinde poeme scrise de cei patru poeţi care au lucrat la Bucureşti cu masteranzii MTTLC (Imtiaz Dharker, W. N. Herbert, George Szirtes şi Mark Waldron).

Lidia Vianu este profesor la Catedra de Engleză a Universităţii din Bucureşti, director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC). Traduce literatură română în engleză şi poezie contemporană britanică în română şi a înfiinţat Editura online a Universităţii din Bucureşti, Contemporary Literature Press, care funcţionează sub auspiciile Institutului Cultural Român, Uniunii Scriitorilor din România şi ale British Council. În anul 2006, Lidia Vianu a înfiinţat Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, care s-a bucurat şi încă se bucură de succes în rândurile studenţilor: în primii ani, acest program a avut şi 120 de studenţi într-un singur an de studiu. Ideea Lidiei Vianu atunci când a înfiinţat acest program de studii a fost să ofere o şansă masteranzilor să cunoască şi să traducă literatura generaţiei lor, română şi engleză, şi, de asemenea, să ofere o şansă tinerilor scriitori români, traducându-i în limba care este citită pe tot globul.
În prefaţa volumului pe care îl semnalăm astăzi, Lidia Vianu descrie aventura/istoria traducerilor de poezie românească în limba engleză:

"Înainte de anul 1990, era greu de imaginat că cei din spatele cortinei de fier ar putea să pună piciorul într-o librărie ori bibliotecă din Marea Britanie. După 1990, ideea de a fi publicat de o editură englezească părea cel puţin năstruşnică. Şi totuşi, într-o bună zi, Bloodaxe Books a publicat volumul Puntea (The Bridge), pe care l-am tradus în engleză cu Adam Sorkin. Cartea a fost premiată de London Poetry Society, după care un compozitor american a scris o operă bazată pe acel volum. Habent sua fata libelli. La fel ca volumele, autorii şi traducătorii au şi ei soarta lor... Să fi fost întâlnirea cu Bloodaxe Books un simplu accident? O întâmplare binemeritată pentru Sorescu, iar, pentru traducători, un accident fericit. De câtva timp încoace, mă tot duce gândul la acei - scriitori? traducători? mediatori? - care învaţă de mici engleza, ajung uneori s-o predea altora, şi, în mintea lor, trăiesc, ba chiar scriu în limba engleză. James Joyce a scris o ultimă carte în care indirect explica acest fenomen. Zece ani am muncit la «A Manual for the Advanced Study of James Joyce’s Finnegans Wake in 130 volumes», sub îndrumarea constantă a lui C. George Sandulescu, unul dintre puţinii Joyceeni remarcabili din lume. Tocmai această experienţă mi-a deschis ochii şi m-a ajutat să înţeleg soarta limbajului dinainte şi de după Turnul Babel. Nu se poate evada din limba maternă, şi totuşi, pentru cei care cred în James Joyce, se deschide o cale. Calea aceea pare să fie limba engleză. Traduc în limba română în acest volum patru poeţi publicaţi de Bloodaxe. Cei 40 de masteranzi înscrişi în anul 2 al masteratului de traducere a textului literar contemporan (MTTLC) traduc şi ei alţi 40 de poeţi Bloodaxe în disertaţiile lor din acest an. Întâlnirea cu Neil Astley, fondatorul editurii, întâlnirea cu poeţii publicaţi de una dintre cele mai bune edituri de poezie din Marea Britanie - toate acestea sunt accidente fericite şi care nu păreau posibile în anii trecuţi. Povestea nu se încheie aici. Aproape în fiecare an, câţiva dintre studenţii mei vin cu câte o carte de poezie pe care au scris-o în engleză. Există, probabil, în lume miliarde de oameni care studiază ori au studiat engleza şi care scriu în limba lui Shakespeare. Armate de cruciaţi se îndreaptă către zidurile britanice. Oare care va fi soarta lor? Scrisul în altă limbă decât limbă maternă este un miraj primejdios. E drept, poeţii, ca şi traducătorii lor, sunt visători prin vocaţie. Doar trei decenii de istorie recentă ne-au trecut ca vântul şi ca gândul din imposibilul vis de a citi într-o bibliotecă engleză drept în sala James Joyce din Pitar Moş, unde tineri traducători români (unii şi autori de poeme în limba engleză) lucrează cot la cot cu poeţi britanici veniţi ca să-i înveţe ceva, la acest Masterclass intitulat «Lidia Vianu’s Students Translate»".

Lidia Vianu Translates - "Four British Poets/ Patru poeţi britanici - Imtiaz Dharker, W. N. Herbert, George Szirtes, Mark Waldron. Selecţia textelor", prefaţă şi traducere în română de Lidia Vianu. Editura Muzeul Literaturii Române.