O carte pe zi: "Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov", de Aurora Liiceanu

Deşi s-a tradus mult, sunt convins că romanele lui Vladimir Nabokov sunt puţin cunoscute la noi, în afara celebrei "Lolita"; şi încă şi mai puţin cunoscută este viaţa sa persoanlă. Noua carte a psihologului Aurora Liiceanu îndreaptă lucrurile şi dezvăluie surprize.

Editori spun, de altfel: "Despre cărţile lui Vladimir Nabokov, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului XX, s-a scris mult. Dar şi viaţa lui personală i-a preocupat pe cercetători: provenind dintr-o familie aristocratică, a părăsit Rusia natală de teama bolşevicilor şi a locuit în Germania, Franţa şi Statele Unite înainte să se stabilească definitiv în Elveţia. Datorită personalităţii charismatice, a avut foarte mulţi admiratori. Şi iubite. Cu toate acestea, a rămas alături de Vera, cea care i-a fost soţie timp de 52 de ani. Cei interesati de viaţa lor de familie au la dispoziţie numeroasele interviuri ale lui Vladimir, scrisorile sale către Vera, însă nu şi vocea Verei. Vera a stat mereu în umbra soţului ei, şi-a distrus scrisorile destinate acestuia şi a păstrat o tăcere totală în privinţa relaţiei lor. Ca femeie, ea pare că nu exista în acest cuplu... Incercând să înţeleagă ce anume i-a făcut să rămână împreună atâta timp, Aurora Liiceanu analizează, pe lângă operele lui Vladimir Nabokov, articole şi cărţi despre cei doi, dar şi mărturiile fiului lor, Dmitri. Vladimir s-a îndrăgostit de mai multe femei. Despre unele iubiri a scris, pe altele le-a amintit în treacăt ca fiind simple aventuri neimportante. Vera i le-a tolerat pe toate şi l-a susţinut întotdeauna necondiţionat. De ce? Un răspuns, spune Aurora Liiceanu, ar putea fi personalitatile lor atât de diferite: el, traversând cu usurinţă graniţa dintre imaginaţie şi real, ea, puternic ancorată în realitate, complet dedicată proiectului său de viaţă, acela de a-şi ajuta sotul să devină celebru."

Cartea Aurorei Liiceanu descrie, fireşte, şi personalitatea complexă, neobişnuită, a scriitorului, dar accentul este pus pe descoperirea Verei, cea care a stat 52 de ani lângă Nabokov, dar a distrus toate scrisorile pe care i le trimisese lui, ca nimeni să nu mai afle cum va fi gândit. De aici a pornit şi misterul legat de personalitatea Verei şi a unei căsnicii atât de lipsite de detalii privind intimitatea. Vera i-a tolerat lui Nabokov halucinaţiile erotice pentru că îi unea prea multe: copilăriile asemănătoare, gusturile asemănătoare, cărţile favorite - "tu şi cu mine suntem aşa de speciali". Viaţa lor de cuplu a fost o enigmă. Vera controla tot ce ţinea de viaţa lui Nabukov: scrisul, relaţia cu editurile, contractele de publicare, situaţia financiară, timpul liber, plimbările, viaţa publică şi personală. Îi scria chiar şi scrisorile.

Concluzia: "Vladimir putea să traverseze graniţa dintre imaginar şi real şi să trăiască imaginarul ca real, trecând cu uşurinţă dintr-o lume în alta. Mintea lui avea o structură hibridă, în care imagi¬naţia şi realitatea nu erau despărţite. Acest lucru l-a înţeles prea bine Vera, care a considerat că tocmai această particularitate psihologică a lui Vladimir era cheia talentului lui şi a faptului că ştia atât de bine diferite limbi străine, dar gândea în imagini. Interesant este că cel mai bun biograf al lui Vladimir nu a înţeles de ce atunci când Vera a negat relaţia amoroasă a lui Vladimir cu Irina a spus că totul este o «halucinaţie» Şi totuşi, în mărturisirile lui Vladimir despre o iubire din tinereţe găsim că s-a întâmplat ca «ţesătura imaginaţiei să se sfâşie» şi el «să guste realitatea».

Vera, în schimb, era cantonată în realitate, în viaţa reală, lucru vizibil în talentul ei organizatoric, apetitul pentru precizie şi ordine, pragmatism, simţul realist al timpului, planificarea timpului. Avea, desigur, şi ea amintiri şi cu siguranţă ele îi reveneau, dar nu i se răsturna în cap găleata trecutului pentru a înlocui prezentul, aşa cum i se întâmpla lui Vladimir. Relaţia lor a fost atât de trainică pentru că sfoara care-i lega se putea rupe, însă un fir puternic, determinant o facea să nu cedeze la eroziunea timpului, s-o facă rezistentă."

Aurora Liiceanu - "Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov". Editura Polirom. Seria de autor Aurora Liicenau. 256 pag.