O carte pe zi: „Toamna” de Ali Smith

Lui Ali Smith i-au mai apărut câteva romane în limba română, încât e cunoscută cititorilor dornici de literatură bună. S-a născut în 1962, în Scoţia, la Inverness, a studiat limba engleză şi literatura la University of Aberdeen. În 1995 a debutat cu o colecţie de povestiri, ”Free Love and Other Stories”, care a câştigat Saltire First Book of the Year Award şi Scottish Arts Council Book Award. Smith este autoarea multor scrieri de ficţiune, printre care se numără ”Hotel World” (2001), roman finalist la Premiul Orange şi la Premiul Man Booker şi câştigător al Scottish Arts Council Book of the Year Award; ”Accidental” (The Accidental, 2005), câştigător al Whitbread Award şi finalist la Premiul Man Booker şi la Premiul Orange; ”Fata întâlneşte băiatul” (Girl Meets Boy, 2007), ”Era să fiu eu” (There But For The, 2011), ”Cum să fii şi una, şi alta” (How to Be Both, 2014), finalist la Premiul Man Booker şi câştigător al Baileys Women's Prize for Fiction, Goldsmiths Prize, Saltire Society Scottish Fiction Book of the Year Award şi al Premiului Costa pentru roman; ”Toamna” (Autumn, 2016), finalist la Premiul Man Booker şi Iarna (Winter, 2017), primele două romane dintr-o proiectată tetralogie dedicată anotimpurilor. „Iarna” a fost şi ea tradusă recent, la aceeaşi editură.

„Toamna”, scris în 2016, este primul roman post-Brexit, dar nu e un roman neapărat politic, dimpotrivă. Semnele Brexitului se văd îndeosebi în starea de confuzie şi nesiguranţă şi în birocraţia dusă la absurd. Subiectul principal este altul.

Elisabeth Demand, o tânără de 32 de ani, care predă artele la o universitate londoneză, îşi tot vizitează (şi îngrijeşte) un prieten foarte vârstnic, Daniel Gluck, de 101 ani, fost-compozitor, aflat în comă într-un sanatoriu. Se ştiau de când femeia era o copilă şi erau vecini de stradă. Romanul înaintează încet, prin flashbackuri şi întoarceri în timp. Elisabeth are un adevărat cult pentru bătrânul ei prieten care o atrage prin jocurile imaginaţiei şi e constantă sursă de inspiraţie. Datorită lui, Eliesabeth descoperă lumea artei (află, de pildă, despre Pauline Boty, o pienieră a artei pop britanice, dispărută prematur).

„Plin de inteligenţă, melancolie, durere, bucurie, înţelepciune, mici acte de iubire şi de mirare în faţa frumuseţii anotimpurilor.”, notează The Boston Globe.

Şi un fragment despre confuzia post-Brexit: „Prin toată ţara, lumea simţea că se făcuse o mare greşeală. Prin toată ţara, lumea simţea că se făcuse un lucru foarte bun. Prin toată ţara, oamenii simţeau că pierduseră totul. Prin toată ţara, oamenii simţeau că obţinuseră totul. Prin toată ţara, oamenii erau de părere că ei făcuseră ce era bine, iar ceilalţi se înşelaseră. Prin toată ţara, oamenii căutau pe Google: «Ce este UE?» Prin toată ţara, oamenii căutau pe Google: «Mutare în Scoţia». Prin toată ţara, lumea căuta pe Google: «Condiţii pentru obţinere paşaport irlandez». Prin toată ţara, lumea se lua la înjurat. Prin toată ţara, oamenii nu se mai simţeau în siguranţă. Prin toată ţara, populaţia râdea de se prăpădea. Prin toată ţara, cetăţenii se simţeau răzbunaţi. Prin toată ţara, oamenii se simţeau uluiţi şi bulversaţi. Prin toată ţara, oamenii se simţeau îndreptăţiţi. Prin toată ţara, oamenii se simţeau bolnavi. Prin toată ţara, oamenii simţeau pe umeri greutatea istoriei. Prin toată ţara, oamenilor li se părea că opinia lor n-are nicio greutate. Prin toată ţara, populaţia îşi punea nădejdile în asta. Prin toată ţara, cetăţenii fluturau drapele în ploaie. Prin toată ţara, diverse persoane desenau svastici pe pereţi. Prin toată ţara, unii le spuneau altora să plece. Prin toată ţara, presa înnebunise. Prin toată ţara, politicienii minţeau. Se făceau zob. Politicienii, prin toată ţara, dispăreau. Promisiunile dispăreau. Banii dispăreau. Aplicaţiile de socializare, prin toată ţara, tunau şi fulgerau. Prin toată ţara, lucrurile o luau razna. Prin toată ţara, nimeni nu vorbea despre asta. Prin toată ţara, nimeni nu vorbea despre altceva. Prin toată ţara se generalizau râcile rasiste. Prin toată ţara, băştinaşii declarau că lor, de fapt, le plac imigranţii. Prin toată ţara, oamenii spuneau că-i vorba despre control. Prin toată ţara, totul se schimba peste noapte. Priorităţile rămâneau, prin toată ţara, aceleaşi. Prin toată ţara, obişnuitul procent minuscul de populaţie scotea bani pe spinarea obişnuitului procent imens din populaţie. Prin toată ţara numai bani, bani şi iar bani. Prin toată ţara, nici un ban, fără o lescaie, nici o para chioară.”

”Nu-mi place când se duce vara şi vine toamna.” – spune un personaj.

Ali Smith – Toamna. Editura Litera, colecţia Clasici contemporani. Traducere din limba engleză de Bogdan Perdivară. 218 pag.