O carte pe zi: „Toţi diavolii sunt aici” de Louise Penny

Un roman din seria Inspectorul Gamache. Louise Penny este o autoare canadiană de romane poliţiste al căror protagonist este inspectorul-şef Armand Gamache de la Secţia de Omucideri a Poliţiei din Québec. Louise Penny a câştigat numeroase premii pentru romanele sale, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de şapte ori) şi a fost finalistă la Edgar Award for Best Novel. În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuţia la cultura naţională. De aceeaşi autoare, la Editura Trei au mai apărut „Lungul drum spre casă”, „Locul de unde vine lumina” şi „Un om mai bun.”

Un roman care demarează lent, apoi devine stufos, cu o acţiune complictă, chiar încâlcită, multe răstunrări de situaţie, dar cu un final, ca în toate cărţile autoarei, luminos.

„Inspectorul-şef Armand Gamache de la Sûreté du Quebec – scriu editorii - anchetează de această dată un caz în Paris, unde naşul lui, miliardarul Stephen Horowitz, este victima unui atac. O cheie bizară găsită în posesia acestuia îl trimite pe Gamache în cele mai neaşteptate locuri — din vârful Turnului Eiffel în măruntaiele arhivelor pariziene, în hoteluri de lux sau pe urmele unor opere de artă codificate. Descoperă documente şi dovezi păstrate zeci de ani de naşul lui, secrete îngrozitoare care pot schimba chiar harta lumii. Curând, întreaga lui familie este prinsă într-o plasă de minciuni şi amăgiri. Ca să afle adevărul, Gamache trebuie să hotărască dacă poate avea încredere în prieteni şi colegi, în instinctele şi în trecutul său. În familia lui. Pentru că până şi în Oraşul Luminilor se ascund diavolii.”

O tânără jurnalsită decoperă ceva în munţii Patagoniei, este ucisă, după care, fără vreo legătură apaerntă, apar accidnete şi diferite părţi ale lumii în care mor mii de oameni – avioane care se părbuşesc, lifturi care cad în gol, trenuri care deraiază. Iar în spatele lor pare să se afle o multinaţională ahtiată după miliarde, în a cărei conducere sunt cooptaţi foti premieri, parlamentari, diplomaţi, premiaţi Nobel, oameni fără pete aparente şi, bineînţeles, departe de vreo suspiciune de conduită ilegală. „Care e diferenţa dintre asta şi companiile din industria tutunului? Şi companiile farmaceutice care continuă să vândă medicamente şi când ştiu că ucid oameni? Companiile aeriene, care folosesc în continuare avioane despre care ştiu că sunt periculoase? Lifturile care se prăbuşesc? Centralele nucleare care intră în funcţiune? Ingineri care continuă să folosească materiale defectuoase, inferioare? Guvernele care renunţă la reglementări de dragul profitului?” În cazul romanului pe care îl semnalăm este vorba de un metal rar, descoperit într-o mină abandonată din Patagonia, care poate aduce miliarde profituri celor care îl folosesc... Oameni care fac orice pentru bani şi putere, inclusiv crime.”