O carte pe zi: „Trecere, petrecere”, de Ioana Ieronim

„Vorbeam cândva aceeaşi limbă/ încăpeam în respiraţia unui cuvânt// luna plină de seminţe ne hrănea/ cum a hrănit in illo tempore/ limba primului poet// Apoi a fost foametea/ luna şi-a arătat cealaltă faţă// am supravieţuit din laptele lunii/ îndoit cu otravă// Vorbeam odată aceeaşi limbă/ o vorbim şi acum// ea nu ne mai recunoaşte încearcă/ să ne arunce din cuib”. Sunt versurile unui poem superb intitulat „Vorbeam aceeaşi limbă”, iar autoarea este Ioana Ieronim, autoarea mai multor volume de poezie sau de teatru, eseuri şi traduceri fost ataşat cultural al României la Washington şi director de program Fulbright la Bucureşti şi care trăieşte mai mult în lumea anglofonă.

Într-un recent interviu, poeta declara, de altfel: „Locuind, mai recent, perioade ample în lumea anglofonă, mi se întâmplă să scriu poezie în engleză, substanţa şi forma să se regăsească spontan în limba auzită şi citită zi de zi. Lumea noastră globalizată a înmulţit exponenţial exemplele de autori bilingvi sau poligloţi… Esenţial pentru mine rămâne scrisul în limba română. Noua mea carte, Trecere petrecere, venind mai ales din durerea unor pierderi, n-ar fi putut fi altfel decât românească. Alte limbi pe care le-am mai învăţat mi-au adâncit, mai degrabă, acest sentiment de apartenenţă. Experienţa extensivă de traducător m-a făcut şi ea să descopăr / redescopăr calităţile limbii noastre, deschiderea, plasticitatea, armonicele conţinute. De altfel, consider că însuşi scrisul ca autor reprezintă o formă de traducere: a sinelui, a materiei vizate.”

Despre acest din urmă volum Monica Pillat scrie: „După o serie de volume de versuri remarcabile, Ioana Ieronim oferă cititorilor cartea de poeme Trecere, petrecere care, în opinia mea, constituie o culme a liricii ei, atât ca profunzime, cât şi ca performanţă artistică. Viziunea scriitoarei se decantează aici atingând transparenţe de cristal şi o simplitate rafinată a expresiei, amintindu-mi de idealul <> visat de Valéry, Mallarmé, dar şi de Ion Pillat. După ce, în creaţiile anterioare, Ioana Ieronim a apelat constant la arhetipuri din arhiva culturii greco-latine şi din literatura română şi universală, pentru a da chip şi nume imponderabilelor ei sufleteşti, în acest nou volum ea reuşeşte să îşi făurească o mitologie proprie, fondată pe o abisală experienţă a vieţii şi a morţii. Cartea ei ne oferă o suită de meditaţii asupra trecerii în nevăzut atât a unor fiinţe iubite precum mama, bunica, tatăl, cât şi a lumii satului de altădată. Frumuseţea unică a acestor poeme derivă din puterea autoarei de a-şi sublima suferinţa pierderilor într-o luminoasă recuperare a celor dispărute.”

Nicușor Dan spune că i-au fost atacate conturile de pe social media și a sesizat autoritățile naționale și europene: „De o zi noi nu mai facem campanie”

Mihai Constantin, despre vila din Aviatorilor: Nu a fost pe ordinea de zi o astfel de hotărâre

Ioana Ieronim – Trecere petrecere. Editura Tracus Arte. 52 pag.