O carte pe zi: „Codul Enigma. Alan Turing şi înfrângerea Germaniei naziste”, de David Boyle

Maşina Enigma – scriu dicţionarele – este numele unei familii de maşini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea şi decriptarea de mesaje secrete. Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată şi de armatele şi serviciile guvernamentale ale mai multor ţări – cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Maşina a căpătat notorietate deoarece criptologii Aliaţilor au reuşit să decripteze un mare număr de mesaje care fuseseră cifrate cu această maşină. Decriptarea a devenit posibilă în 1932 datorită criptografilor polonezi Marian Rejewski, Jerzy Różycki şi Henryk Zygalski de la Biroul de Cifruri. La jumătatea lui 1939, metodele de reconstrucţie şi descifrare au fost prezentate de Polonia Regatului Unit şi Franţei. Informaţiile obţinute din această sursă, denumite Ultra, au reprezentat un ajutor semnificativ pentru efortul de război al Aliaţilor.

S-a scris foarte mult despre metodele de decriptare şi mai ales despre Enigma şi al doilea război mondial. Între aceste cărţi, cea de faţă. A jurnalistului britanic David Boyle, abordează dosarul dintr-un unghi nou.
Scriu editorii: „Matematician, filosof, întemeietor al informaticii şi părinte al inteligenţei artificiale, Alan Turing a fost unul dintre cei mai originali şi mai misterioşi gânditori ai veacului trecut. În Codul <>. Alan Turing şi înfrângerea Germaniei naziste, David Boyle dezvăluie tainele acestui om şi ale carierei sale remarcabile. La numai 22 de ani, Turing a fost ales în corpul profesoral de la King’s College, Cambridge, pe baza unei teze în care demonstra teorema limitei centrale. În anul 1945, regele George al VI-lea i-a acordat Ordinul Imperiului Britanic pentru contribuţia sa la descifrarea mesajelor secrete transmise de nazişti cu ajutorul celebrei maşini <>. Realizările sale au fost umbrite însă de paranoia care a cuprins societatea britanică în perioada postbelică.

Hărţuit din cauza presupuselor lui vederi subversive şi a homosexualităţii sale, din care nu făcuse niciodată un secret, Turing a fost urmărit penal în 1952 şi obligat să accepte un umilitor tratament hormonal pentru a nu fi condamnat la închisoare. Moare în 1954, la numai 41 de ani. Verdictul: otrăvire cu cianură. Moartea lui Turing a fost accidentală, aşa cum a susţinut mereu mama lui, sau a fost provocată de persecuţia neîntreruptă pe care a trebuit s-o îndure? Autorul acestei cărţi încearcă să ne prezinte omul neînţeles, aflat în spatele unor strălucite realizări ştiinţifice.”

David Boyle – „Codul Enigma. Alan Turing şi înfrângerea Germaniei naziste”. Editura Corint istorie. Traducere din limba engleză de Alexandra Limoncu. Studiu introductiv de Florian Banu. 134 pag.