Volumul de faţă este al şaselea din seria de „Vocalize”. Potrivit autorului, scriitorul, asemenea instrumentistului obligat la sute de ore de game pentru a putea rămâne în formă, depune multe ore de exerciţii înainte de a plonja în marele roman. Adică e obligat să facă zilnic vocalize. Până acum autorul a făcut vocalize în Do major, re minor, mi minor, Fa major, Sol major şi e firesc să urmeze vocalizele în La major. De ce în La major? „Fiindcă mass-media, asemenea absurdului, ne invită fie la o tristeţe soră cu spaima în legătură cu ceea ce ne aşteaptă, fie la un optimism debordant în legătură cu ceea ce niciodată n-o să vină. Am ales varianta într-o gamă optimistă pentru că, dacă putem să urmărim presa în continuare, înseamnă că viaţa noastră continuă. Ceea ce reprezintă un lucru încurajator”.
În cartierul Lacosta din Băltuţan, oraş din Republica Vandana de Sud, pe râul Băltuţa şase copii au găsit un cap de om. Aceasta a fost ştirea primă apărută ca breaking news. Pe care o preiau treptat toate publicaţiile şi toate posturile de televizune, dezvoltând-o, fără să elucideze misterul „capului fără trup”. Cazul dobândeşte apoi o anvergură naţională. După care, tot neelucidat, devine subiect exploziv pentru pacea mondială.
Se declanşează o maşinărie infernală a maniupulrii prin mijloacele media. Participă presa scrisă, audio, video, online. Se ajunge la un măcel mediatic. Cazul capului fără trup de pe râul Băltuţa devine „cuvântul cotidian”, „livrând subiectul fierbinte, <>, al programelor de radio şi televiziune, ocupând autoritar reţelele de socializare de pe internet: naraţiunea creşte din înşiruirea, într-o logică fără cusur, în dinamica unor cercuri concentrice, a ştirilor şi comentariilor citate din mass-media, vreme de un an, cu angajarea în polemici aprinse a autorităţilor locale şi centrale, ziarelor, televiziunilor, politicienilor, analiştilor şi martorilor, procurorilor, poliţiştilor, puterii şi opoziţiei, învăţătorilor (de la şcoala unde învaţă copiii care au făcut macbra descoperire), liderilor celor trei puteri care guvernează lumea lui Gheorghe Schwartz, preşedinţilor ţărilor surori Vandana de Sud şi Vandana de Nord. Seria neîntreruptă a ştirilor, comentariilor, comunicatelor din partea Procuraturii, Poliţiei, Primăriei, Ministerului Public, Parlamentului e, într-o altă ordine, un inventar quasi complet al figurilor retorice folosite în tehnica manipulării şi fidelizării publicului (cititor, telespectator, ascultător de radio, privitor mereu implicat): imprecaţia, acuza făţişă, întrebarea retorică, insinuarea, discursul puterii şi al opoziţiei, în cheie electorală, într-un jihad neiertător, pamfletul, dar, mai ales, înjurătura groasă, atacul la persoană, calomnia, stereotipiile scenaritei, cu <>, cu <>, culminînd cu o conspiraţie mondială a <>, apar mitingurile electorale şi de protest, vin jandarmii, se iau măsuri speciale de securitate, în piaţa din Băltuţan, care se numeşte <>, se adună reprezentanţi şi susţinători ai partidelor politice, care dau <>, unii cerând demisia guvernului şi primarului, ceilalţi acuzând o <>, se cer alegeri anticipate, apar aprinse conflicte diplomatice şi, mai mult, e ameninţată pacea mondială.” (Ioan Holban)
Gheorghe Schwartz – „Vocalize în La major. Caietul al cincilea. Cuvântul cotidian”. Cuvânt însoţitor de Ioan Holban. Editura Junimea, colecţia Epica. 197 pag.