Prima pagină » Cultură-Media » O Carte Pe Zi » O carte pe zi: „Crimele lui Alice” de Guillermo Martinez

O carte pe zi: „Crimele lui Alice” de Guillermo Martinez

„Crime imprevizibile, într-o investigaţie care îmbină intriga cu livrescul”.
O carte pe zi: „Crimele lui Alice” de Guillermo Martinez

Un roman inspirat de un fapt real – descoperirea, la Guildford, a hârtiei ce rezumă conţinutul paginilor rupte din jurnalele lui Lewis Carroll. Dar n-a exista o Frăţie Carroll, care n-are nicio legătură cu Societatea Lewis Carroll, cea care a publicat, în nouă volume, jurnalele adnotate le celebrului scriitor şi matematician, autor minunatei „Alice în Ţara minunilor”. Totul e ficţiune.

Aşadar, o tânără cercetătoare a arhivelor lui Lewis Carroll, Kristin, descoperă o hârtie ruptă de una din surorile scriitorului dintr-unul din jurnalele sale, referitoare la o discuţie avută de Carrol cu Mrs Lidell, mama celor patru fetiţe, între care şi Alice, în 1863. Hotărşte s-o arate membrilor Frăţiei Carroll, respectabili profesori. Era o hârtie care ar fi putut să modifice ori să corecteze câteva rânduri din bio¬grafiile lui Carroll, deja publicate. Dar Kristen n-a mai reuşit să prezinte hîrtia, pentru că a fost lovită brutal de o maşină şi lăsată să zacă, mai mult moartă decât vie, chiar în seara dinaintea întrunirii. A ajuns la spital cu amnezie, mai apoi a fost anunţată că va rămâne paralizată pe viaţă. Dar, încep să constate membrii Frăţiei, care vor să se lămurească asupra celor întâmplate şi ajung să facă o adevărată investigaţie, Kristin ar fi trebuit să moară, prin urmare accidentul fusese o tentativă de asasinat. Frăţia află că în ziua accidentului fata primise un plic alb cu fotografia unei copile, al cărei trup aproape nud fusese decupat şi plasat într-un peisaj câmpenesc viu colorat. Fotografii similare primesc şi alţi membri ai Frăţiei. Şi mai au loc alte două asasinate, extrem de bine puse la punct de o minte diabolică. Tot timpul cu referiri şi la Lewis Carroll, şie la „Alice în Ţara minunilor.”

”Ar putea fi vorba, în acest caz, de crimele lui Alice?” Într-adevăr, Carroll a făcut cam două mii sunte de fotografii, dar pentru el „goliciunea infantilă era emblema nevinovăţiei şi cea mai pură formă de exprimare umană”.

Scriu editorii: „Oxford, 1994. Frăţia Lewis Caroll hotărăşte să publice jurnalele personale ale autorului cărţii Alice în Ţara Minunilor. Kristen Hill, o tânără bursieră, începe un demers pentru a strânge la un loc caietele originale şi dezleagă misterul unei pagini, care, în mod straniu, a fost smulsă din jurnal. Totuşi, Kristen nu reuşeşte să ajungă, pentru a-şi face cunoscută descoperirea, la întrunirea Frăţiei. Urmează o serie de crime, al căror scop pare a fi împiedicarea, în mod repetat, a elucidării secretului acestei pagini. Cine vrea să-l ucidă pe mesager? Care este adevăratul dirijor care se ascunde în spatele acestor crime succesive? Cine şi de ce se foloseşte de cartea lui Alice pentru a ucide? Pentru a desluşi ceea ce se întâmplă, celebrul profesor de logică Arthur Seldom, membru, la rândul său, al Frăţiei Lewis Caroll, şi un tânăr student la Matematică îşi unesc forţele pentru a ajunge la esenţa intrigii. Ei vor fi atraşi, în mod periculos, de nişte crime imprevizibile, într-o investigaţie care îmbină intriga cu livrescul.”

O carte încântătoare.

 

Guillermo Martinez – Crimele lui Alice. Traducere din limba spaniolă de Iuliana Potcoavă. Editura RAO. 274 pag.