O carte pe zi: „Afaceri de familie” de Teodora Matei

Teodora Matei aparţine noii generaţii aplecată spre scris, tineri care scriu uşor şi fluent, care semnează cărţi cu deosebire în genuri periferice, foarte apreciate însă de un anume public, promovate de un număr de editori (Tritonic, Librex, Herg Benet ş.a.), autori care au cu deosebire ştiinţa de a se promova reciproc excesiv prin toate mijloacele (facebook, turnee de lansări). Iar această promovare le aduce o anume audienţă. Un fenomen ce nu trebuie ignorat şi din care pot ieşi la un moment dat scriitori mari.

A debutat în 2016 cu un roman fantasy („Stăpânul castelului”), a continuat cu trilogia cyberpunk „Omul fluture” şi romanul steampunk „Un străin în regatul Assert” (scrise împreună cu Lucian Dragoş Bogdan), cu un volum thriller-romance („Tot timpul din lume”) şi o culegere de povestiri poliţiste/sf/fantasy („Cel-ce-simte”). A trecut şi la povestirile noir sau romanul poliţist la îndemnurile lui Bogdan Hrib, editorul Tritonic. Primul său roman poliţist, „Lumânări vii”, a fost tradus în engleză şi lansat în cadrul festivalului Newcastle Noir (Anglia) în mai 2019, unde autoarea a făcut parte din prima echipă românească prezentă la eveniment, alături de Anamaria Ionescu (autor „Zodiac”) şi Bogdan Hrib (autor „Kill the general”).

A urmat „În mintea comisarului”. Doi poliţişti bucureşteni (comisarul Anton Iordan şi inspectorul şef Sorin Matache) sunt detaşaţi la Ploieşti (loc de unde este autoarea, dovadă descrierea exactă a geografiei oraşului) să ajute la rezolvarea mai multor cazuri. Comisarul Anton Iordan are un accident, în urma căruia rămâne cu o amnezie parţială şi nu-şi mai aminteşte aproape nimic din ce a făcut la Ploieşti. Dar e supus unui experiment: un coleg de facultate, ajuns editor, cere unui grup de scriitori să scrie câteva povestiri, pornind de la relatările inspectorului şef, povestiri care sunt date comisarului, pentru a-i reda memoria.
Cei doi poliţişti revin în romanul pe care îl semnalăm acum, „Afaceri de familie”, poate cel mai bun pe care l-a scris Treodora Matei, cu o acţiune destul de complicată şi care se susţine. Evident că o parte a acţiunii se petrec în Ploieştiul natal, restul la Bucureşti sau Newcastle.

„Ce legătură poate fi între un bătrân afectat de un accident vascular, tânărul care a încercat să-l tâlhărească şi englezul ce protejează prezumtivul hoţ? – se întreabă editorii. Există pedeapsă divină sau viaţa e alcătuită din întâmplări şi coincidenţe? Comisarul Iordan şi inspectorul principal Matache încearcă să descâlcească iţele unor dispariţii din trecut şi să rezolve mistere ale prezentului.”

Bătrânul care are un atac cerebral în urma unei altercaţii pe stradă şi e internat la spital e un fost miliţian/poliţist, Neculai Zainea. Comisarul Anton Iordan şi inspectorul principal Sorin Matache decoperă că are două identităţi, la fel de valabile – o familie (cu copii mari) în Ploieşti, o alta în Bucureşti. Scotocind în faptele din trecut, descoperă că identităţile datează din regimul trecut.

O fostă iubită din tinereţe a lui Neculai Zainea, dansatoare într-o formaţie de cîântece populare, a rămas în Ungaria, în timpul unui turneu, apoi a fugit în Occident. Se pare că miliţianul nu ştia, a fost anchetat, apoi şantajat şi obligat să participe la diferite operaţiuni murdare şi neclare ale unor servicii – dar a făcut toate astea cu entuziasm şi autorităţile i-au tolerat identităţile şi comportamentul. Zainea „a fost, toată viaţa, un slugoi cu limba atârnându-i de-un cot, gata să lingă cururile superiorilor”.

În vremea aceea, la jumătatea anilor 80, îşi ucisese doi colegi, Alexe Tudor şi Silviu Gore, pe care îi îngropase în curtea casei părinţilor; în plus preluase numele şi actele unuia dintre ei. „Am fost uliu pentru o zi sau două, nu cioară pentru-o viaţă!”

Acţiunea romanului se desfăşoară pe două planuri: cercetările comisarului şi adjunctului său, care sfârşesc cu destructurarea unei reţele de trafic de carne vie spre Anglia şi gândurile fostului miliţan aflat pe patul de spital, care completează descoperirile poliţiştilor. Totul se petrece în 2019, cu referiri directe la ororile petrecute la Caracal sau pregătirle pentru alegerile prezidenţiale din toamnă.

Cu vreo cinci ani în urmă, când era abia la început, Teodora Matei mărturisea într-un interviu că scrisulş este pentru ea „o terapie la îndemână pentru tratarea propriilor temeri, dar şi un instrument de a transmite emoţii. Iar dacă o povestire s-a scris cu furie, cu înverşunare, cu fluturi în stomac sau lacrimi pe obraz, ar trebui să fie privit de cititor ca o confesiune din partea autorului.” Aproape tot ce a scris apoi s-a subsumat acestui crez. Şi între timp autoarea a devenit foarte stăpână pe scrisul ei – numărându-se acum printre cele mai puternice scriitoare, cu un scris mai degrabă bărbătesc, cu verb frust şi multe imagini erotice.

Iar despre romanul de faţă spune: „Povestea de faţă găseşte comisarul alături de isteţul şi frumuşelul inspector principal Sorin Matache, la fel de dedicat anchetelor în care e implicat, revoltat de cruzimea şi nedreptatea semenilor, împărţit între viaţa de familie şi cea paralelă în care îşi permite să evadeze, din când în când, de plictiseală sau din dorinţa de a încetini trecerea timpului. Ancheta nu se desfăşoară aşa cum şi-ar dori, trebuind să se mulţumească doar cu informaţii succinte şi cu deducţii proprii. Deznodământul îl ia prin surprindere, într-un moment în care se îndoia de aportul poliţiştilor în ancheta dictată de organizaţii secrete şi personaje misterioase.

Teodora Matei – Afaceri de familie. Un roman din seria Cazurile şi necazurile comisarului Anton Iordan. Editura Tritonic, colecţia Mystery & thriller. 325 pag.