O carte pe zi: „Arta de a-ţi lua rămas bun” de Ayetet Tsabari

O carte de succes a unei scriitoare puţin cunoscute la noi, prin urmare sunt necesare câteva repere. Ayelet Tsabari e o israeliană de origine yemenită. După efectuarea stagiului militar obligatoriu, a călătorit mulţi ani prin Europa, Asia şi America de Nord. În 1998 s-a stabilit în Vancouver, unde a studiat filmul şi fotografia. A regizat două filme documentare, unul dintre ele fiind premiat la Palm Spring International Short Film Festival. A început să scrie în limba engleză în 2006. Este în prezent profesor de scriere creativă la aceste din urmă două universităţi şi la Universitatea din Tel Aviv. Arta de a-ţi lua rămas-bun, cel de-al doilea şi cel mai recent volum al său, a primit Canadian Jewish Literary Award şi a fost finalistă la The Vine Awards şi la Hilary Weston Writers’ Trust Prize.

Dar, mărturiseşte în cartea pe care o semnalăm astăzi, a început să scrie de înadată ce a învăţat alfabetul, meşterea cărţi din caietele de şcoală şi îşi făcuse chiar o bibliotecă cu volumele ei, la care erau abonaţi vecinii şi verii ei.

„La doar nouă ani – scriu editorii -, Ayelet îşi pierde tatăl, avocat şi poet, stâlp al comunităţii dintr-un orăşel de lângă Tel Aviv. Rămasă singură cu mama şi cei cinci fraţi, devine o tânără rebelă care caută să fugă de orice i-ar putea îngrădi libertatea: de trecutul strămoşilor ostracizaţi social, de autoritatea maternă sau de cea militară, de căsătorie. Călătoreşte cu rucsacul în spate prin India, Thailanda, Europa, America de Nord şi Canada. Curând, faptul de a lăsa în urmă joburi, prieteni şi relaţii devine pentru ea <<acasă>>. După multe căutări, se reîntoarce în Israel, unde cercetează trecutul familiei de migranţi din care se trage, dezgropând un secret rămas sub tăcere mulţi ani. Dragostea pentru cei care au precedat-o îi reaprinde, în cele din urmă, pasiunea pentru scris, o ajută să se împace cu identitatea de evreică mizrahi şi cu propriul destin de emigrant.”

Într-un recent interviu, declara, pornind de la titlul acestei cărţi:

„Obişnuiam să gândesc aşa când eram mai mică. Am crezut că am perfecţionat actul de a pleca într-o artă şi mă mândream cu ea. (Aşa cum şi spune, de altfel, în cartea mea: „l-am purtat ca o coroană“). Dar nu mai cred. Nu mai cred în aşa ceva. Nu există artă să pleci: plecarea este dezordonată şi este aproape întotdeauna o fractură. (…) Cred că atunci, când eram mai tânără am crezut. Plecarea a fost singurul lucru pe care m-am putut gândi să-l fac şi cu siguranţă am văzut călătoria ca pe o modalitate de a-mi vindeca durerea. Fără îndoială că există multă valoare în faptul de a călători: mie mi-a oferit numeroase provocări şi mi-a permis să mă văd în afara contextului familiei mele şi al ţării mele. Am crescut mult prin faptul de a rătăci; şi aceasta m-a (a)dus aici unde sunt astăzi. Dar mi-am asumat şi nenumărate riscuri şi până la urmă nu m-am vindecat. Vindecarea trebuia să vină dintr-un loc mai intim, trebuia să fie ceva interior şi cred că, pentru mine, călătoria a fost mai mult o evadare şi o modalitate de a nu rezolva problemele mele.”

„E povestea sinceră şi plină de frumuseţe a unei femei moderne care caută să afle cine este cu adevărat şi ce înseamnă să te simţi acasă.“ — Apple Books

Ayelet Tsabari – Arta de a-ţi lua rămas bun. O poveste de viaţă. Traducere din engleză şi note de Ioana-Raluca Flangea. Editutra Humanitas. 358 pag