O carte pe zi: „Aşteptarea Penelopei”, de Aurora Liiceanu

Încercând să înţeleagă aşteptarea ca alegere voluntară care ne modelează destinul, Aurora Liiceanu se îndreaptă către lumea literaturii şi pune sub lupă câteva personaje a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, dar şi personaje grăbite, care nu ştiu să aştepte.

De aproape un deceniu, renumitul psiholog şi scriitor Aurora Liiceanu şi-a obişnuit cititorii cu câte o carte publicată în fiecare an, toate pe teme dintre cele mai surprinzătoare, de interes pentru toată lumea. Acum e vorba despre „aşteptare ca alegere voluntară a unei persoane”. Un nou demers inedit al autoarei, pentru că „în literatura psihologică despre percepţia timpului nu există cercetări privind aşteptarea ca experienţă a subiectivităţii. Pare ciudat ca o realitate psihologică atât de asociată destinului personal să fie neglijată.”

De aceea, Aurora Liiceanu s-a îndreptat spre literatură şi a ales câteva personaje (celebre) a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, deci nişte „aşteptători”. Sunt trei femei – Penelopa, soţia lui Ulise, Hadley, prima soţie a lui Ernest Hemingway, şi Eszter, eroina lui Sándor Márai – şi trei bărbaţi: Gatsby al lui Scott Ftzgerald, Florentino Arizo personajul principal din „Dragostea în vremea holerei”, şi cunoscutul nipolog Donald Keene. Ceea ce urmează e un text minunat, la limita dintre literatură, poveste, şi argumentare ştiinţifică, de un farmec aparte, prin care Aurora Liiceanu demonstrează că „aşteptarea pare să fie o realitate rezistentă la trecerea timpului, care-l însoţeşte permanent pe aşteptător, chiar dacă viaţa sa de toate zilele merge înainte, curge, şi acest lucru îi salvează minţile. (…) Aşteptarea unui personaj literar ne face să-i vedem viaţa ca o poveste.”

Mihai Constantin, despre vila din Aviatorilor: Nu a fost pe ordinea de zi o astfel de hotărâre

Urmează mai multe poveşti în care scriitoare ne îndeamnă s-o însoţim şi pe care le citim pe nerăsuflate. Acesta e primul talent al Aurorei Liiceanu. Al doilea: uimitoarea ei cultură, abundenţa de detalii şi informaţii sunt puse în pagină cu o extremă naturaleţe, deloc ostentiv, de parcă ne-ar întreba: nu-i aşa că sunteţi de acord cu x care a precizat în celebra sa scriere y cutare lucru?
Reiese că oamenii aşteaptă diferit, pentru că aşteptarea e o experienţă cu totul personală. Dar „ceea ce câştigă până la urmă este mobilizarea psihologică pentru atingerea scopului de a fi cu persoana iubită.”

Aurora Liiceanu – Aşteptarea Penelopei. Editura Polirom. 196 pag.