O carte pe zi: Brâncuşi şi Duchamp. Povestea unei prietenii. Corespondenţă

Semnalam ieri la această rubrică prima dintre cele două cărţi de excepţie apărute la începutul verii acestui la Editura Vremea – corespondeţa dintre Constantin Brâncuşi şi Marthe Lebherz, singura femeie cu care sculptorul ar fi vrut să se căsătorească. Semnalăm astăzi a doua carte de excepţie, cu corespondenţa dintre Constantin Brâncuşi şi Marcel Duchamp, pictor sculptor şi scriitor asociat cu dadaismul, cubismul şi arta conceptuală.

Corespondenţa este păstrată integral la Biblioteca Kandinsky de la Centrului Pompidou din Paris. Toate scrisorile (cablograme, telegrame, cărţi poştale etc.) expediate de Marcel Duchamp, ca şi ciornele pe care Constantin Brâncuşi avea obiceiul să le scrie, au fost păstrate de sculptor în atelierul lui. A fost citită şi prezentată în această ediţie de Doïna Lemny, doctor în istoria artei, muzeograf-cercetător la Muzeul naţional de artă modernă, Centrul Pompidou Paris, specialistă în sculptura din prima jumătate a secolului XX, inclusiv în Brâncuşi, despre arta căruia a scris mai multe volume.

Doina Lemny: „Se ştie că Marcle Duchamp i-a deschis porţile (lui Brîncuşi) pieţei americane şi că i-a organizat cele două retrospective, la Brummer Gallery din New York. Dar dincolo de acest mic cîştig, am descoperit o relaţie mult mai profundă, o prietenie sinceră şi deschisă. Fără să fi făcut mari declaraţii privind opera lui Brâncuşi, Duchamp îl admira profund. Venea la atelierul lui Brâncuşi dintr-o nevoie de a se împrospăta, de a trăi momente de bucurie şi simplitate.”

Discreţia celor doi, care nu-şi evocau niciodată în public legăturile, a făcut ca prietenia care-i lega să fie uitată. Se ştia că Duchamp îi deschisese sculptorului român uşile pieţei de artă americane şi că el avea aici un interes financiar, dar nu se bănuia adânca înţelegere care putea să existe între cei doi artişti.

Un episod antologic, relatat în carte, s-a petrecut la Salonul aviatiei. Duchamp îi spune lui Brâncuşi: „Gata, s-a terminat cu pictura, cine ar face ceva mai bun decât elicea asta? Ia zi, tu poţi să faci aşa ceva?”. Brâncuşi va sculpta mai târziu forme de păsări, pe care vama americană le va lua drept părţi de aviaţie şi le va pune taxă de import. Duchamp îl sfătuieşte pe Brâncuşi să le intenteze un proces.

Cei doi artişti s-au cunoscut la începutul secolului trecut, probabil la Salonul independenţilor din 1912, dar începutul colaborării lor datează din 1926.

Brâncuşi şi Duchamp. Povestea unei prietenii. Corespondenţă. Ediţie prezentată de Doina Lemny. Traducere din limba franceză de Doina Jela şi Silvia Colfescu. Editura Vremea. 104 pag.