O carte pe zi: „Capitularea” de Françoise Sagan

Din păcate, au mai fost romane cu acest titlu, traduse inclusiv în româneşte (de pildă cel semnat de Julie Anne Long, publicat în urmă cu vreo şapte ani, şi acela un roman de dragoste), dar nu puteţi cădea în vreo confuzie, căutându-l, dacă menţionaţi numele autoarei, celebra Françoise Sagan.

Cea care a debutat la 18 ani cu „Bonjour tristesse”, cu un succes imens de public, roman premiat şi ecranizat, şi care a scrie o serie de romane inconfundabile care au ca temă unică dragostea. O scriitoare care şi-a luat pseudonimul sub care a publicat din romanul lui Proust, Prinţesa de Sagan.

„Capitularea” a apărut în 1965, e socotit deja un roman clasic, cu acelaşi trio amoros tipic autoarei – o femeie frumoasă în vârstă de treizeci de ani, care nu face nimic în viaţă, amantul ei bogat, cu douăzeci de ani mai în vârstă, care o întreţine şi o duce la fel şi fel de serate, unde întâlneşte un tânăr editor de care, fireşte, se îndrăgosteşte. O poveste banală, dar cu subtilităţi spihologice. Romanul fost ecranizat de Alain Cavalier, avându-i în distribuţie pe Catherine Deneuve, Michel Piccoli şi Roger Van Hool.

Scriu editorii: „O nouă poveste de dragoste înscrisă într-un triunghi sentimental, un nou roman marca Françoise Sagan, în care pasiunea se dezlănţuie şi supravieţuieşte timp de trei anotimpuri – primăvară, vară, toamnă – într-un Paris care se oferă cu generozitate îndrăgostiţilor şi burgheziei pariziene, dar cu parcimonie vieţii şi muncii de zi cu zi. Lucile este o tânără care trăieşte clipa, refuzând orice proiect de viitor. Este întreţinută de Charles – un bărbat matur şi bogat, care iubeşte necondiţionat la această femeie-copil iresponsabilă, adesea cinică, tocmai felul ei de a fi. Apariţia în scenă a tânărului Antoine, un intelectual seducător, cu venituri modeste, tulbură pacea aparentă care domneşte în lumea mondenă a seratelor luxoase, a premierelor, a vernisajelor. Întâlnirea dintre Lucile şi Antoine nu va duce la o aventură oarecare, ci la decizii radicale. Dar, oare, iubirea îşi este suficientă sieşi? Părăsit, lui Charles nu îi rămâne decât să aştepte răpăitul tobelor care anunţă capitularea lui Lucile.”

Unul dintre personaje explică, la un moment dat titlul: „Chamade înseamnă bătaia tobelor pentru a anunţa înfrângerea, capitularea.”

„Cu o construcţie abilă şi bine orchestrată, Capitularea este probabil unul dintre cele mai reuşite romane ale lui Françoise Sagan. Pe lângă reflecţia asupra cuplului şi a ceea ce stă la baza alegerilor în dragoste şi în viaţă în general, romanul excelează prin fineţea psihologică a personajelor... Departe de a fi un simplu roman sentimental, Capitularea oferă o profunzime şi o complexitate psihologică ce ne invită la reflecţie, în timp ce ne prezintă portretul unei femei nonconformiste corespunzător «vieţii visate» despre care vorbea Sagan.” (buzz-littéraire.com)

Françoise Sagan – Capitularea. Traducere din limba franceză şi note de Mădălina Ghiu. Editura Polirom. 215 pag.