O carte pe zi: „Casa numelor” de Colm Tóibín

După ce am semnalat, în urmă cu câteva luni, în această rubrică, un roman magistral al scriitorului irlandez Colm Tóibín, „Magicianul”, despre Thomas Mann, într-o traducere la fel de remarcabilă, a lui Mihnea Gafiţa, apare romanul pe care îl semnalăm astăzi, pe o temă veche şi ultra uzată, dar uimitor de proaspăt şi copleşitor. Protagoniştii, o spune chiar Colm Tóibín, anume Clitemnestra, Agamemnon, Efigenia, Electra şi Oreste, apar în formele antice ale naraţiunii, la Eschil,. Sofocle şi Euripide. Dar Colm Tóibín adaugă enormă imaginaţie, fapte, personaje şi descrieri care nu au vreo sursă în vreun text anume. Reuşeşte să transforme totul într-un roman modern, intens, aproape un thriller. Casa numelor, pentru că toate casele sunt pline de nume, care dispar treptat şi rămâne golul. Un roman plin de scene de o cruzime extremă, descrise cu desăvârşirea cu care ai descrie frumuseţea unui trandafir. Cu o trecere calmă de la personaj la personaj, care îşi explică imboldurile şi acţiunile.

Scriu editorii: „Mitologia este sângeroasă, iar resorturile care stârnesc violenţele inimaginabile din chiar miezul său sunt multiple, însă rareori reinterpretarea acestora izbuteşte atât de bine precum în Casa numelor. Judecată, dispreţuită şi blestemată de zeii a căror autoritate, ba chiar şi existenţă nu le mai recunoaşte, Clitemnestra din romanul lui Colm Tóibín devine o eroină dintre cele mai moderne. Născute din cea mai profundă rană – trădarea şi crima lui Agamemnon –, dar mai cu seamă din iubire, setea de răzbunare şi dorinţa de putere ale acesteia nu rămân respingătoare în brutalitatea lor. Alternând abil vocile distinctive ale Clitemnestrei, Electrei şi a lui Oreste, Colm Tóibín rescrie atât de intim suferinţa unei familii, disfuncţionalitatea şi dezrădăcinarea ei, încât până şi din cele mai sinistre gesturi ale personajelor, care bântuie deja în lumea umbrelor – nume doar –, rămâne siajul empatiei şi profunzimii conferite de autor. Când zeii nu mai există, totul vorbeşte despre umanitate, cu bunele şi cu relele ei”.

Bestseller al mai multor mari publicaţii, romanul a fost desemnat în 2017 cea mai bună carte a anului.

„O cronică dramatică şi intimă a imploziei unei familii, în vremurile tulburi când zeii se retrag din acţiunile oamenilor. Departe de Brooklynul şi Irlanda celor mai recente bestselleruri ale sale, Colm Tóibín explorează aici temele universale ale eşecului, pierderii, singurătăţii şi reprimării”, Publishers Weekly.

„În ciuda trecerii secolelor, aceasta este o poveste tulburător de contemporană a unei protagoniste puternice, prinsă între exigenţele ambiţiei ei şi constrângerile faptului de a fi femeie. Niciodată până acum Tóibín nu a demonstrat o asemenea anvergură, nu doar a tonului, ci şi a acţiunii“, The Washington Post.

Citiţi acest roman crud şi tulburător în tandem cu „Electra” lui Jennifer Saint, o abordare diferită a temei, şi veţi constata de câte minunăţii este capabilă literatura.

Colm Tóibín – Casa numelor. Traducere din limba engleză de Mihnea Gafiţa. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 303 pag.